Barack Obama

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Pentru alte persoane purtând același nume, vedeți Obama (dezambiguizare).

Medalia Premiului Nobel

Barack Obama

President Barack Obama.jpg

Barack Obama

Date personale

Nume la naștere Barack Hussein Obama II[6] Modificați la Wikidata

Poreclă Barry Modificați la Wikidata

Născut 4 august 1961 (59 de ani)[6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17] Modificați la Wikidata

Honolulu, SUA[6] Modificați la Wikidata

Părinți Barack Obama[6]

Ann Dunham[*][6] Modificați la Wikidata

Frați și surori Auma Obama[*]

Maya Soetoro-Ng[*]

Bernard Obama[*]

George Obama[*]

Mark Okoth Obama Ndesandjo[*]

David Ndesandjo[*]

Abo Obama[*]

Malik Abongo Obama[*] Modificați la Wikidata

Căsătorit cu Michelle Obama (din 3 octombrie 1992)[18][19] Modificați la Wikidata

Copii Sasha Obama[*]

Malia Obama[*] Modificați la Wikidata

Naționalitate american

Cetățenie Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata

Etnie afro-american Modificați la Wikidata

Religie creștin[2]

Ocupație politician

om de stat Modificați la Wikidata

Locul desfășurării activității Washington

Chicago Modificați la Wikidata

Al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii Modificați la Wikidata

În funcție

20 ianuarie 2009 – 20 ianuarie 2017[3][4]

Precedat de George W. Bush

Succedat de Donald Trump

Al 35-lea Președinte ales al Statelor Unite ale Americii Modificați la Wikidata

În funcție

4 noiembrie 2008 – 20 ianuarie 2009

Precedat de George W. Bush

Succedat de Donald Trump

Senator al Statelor Unite Modificați la Wikidata

În funcție

3 ianuarie 2007 – 16 noiembrie 2008[5]

Succedat de Roland Burris[*]

Circumscripția Illinois Class 3 senate seat[*]

Legislatură Al 110-lea Congres al Statelor Unite ale Americii

În funcție

3 ianuarie 2005 – 3 ianuarie 2007[5]

Precedat de Peter Fitzgerald[*]

Circumscripția Illinois Class 3 senate seat[*]

Legislatură 109th United States Congress[*]

Senator al statului Illinois Modificați la Wikidata

În funcție

8 ianuarie 1997 – 4 noiembrie 2004

Precedat de Alice Palmer[*]

Succedat de Kwame Raoul[*]

Circumscripția Illinois 13th Legislative District[*]

Premii Premiul Nobel pentru Pace (2009)

Grammy Award for Best Spoken Word Album[*] (8 februarie 2006)

Medalia prezidențială de distincție a Israelului[*] de la Președinte al Israelului[*] (21 martie 2013)

Omul Anului conform revistei Time (2008)

Omul Anului conform revistei Time (2012)

Grammy Award for Best Spoken Word Album[*] (2005)

NAACP Image Award for Outstanding Literary Work, Nonfiction[*] (2007)

NAACP Image Award – Chairman's Award[*] (2005)

Premiul Media German[*] (2016)

...mai multe...

Partid politic D

Alma mater State Elementary School Menteng 01[*] (1971)

Școala Punahou[*] (1979)

Occidental College[*] (1981)

Universitatea Columbia (Bachelor of Arts[*] în politologieșirelații internaționale, 1983)

Facultatea de Drept Harvard[*] (Juris Doctor[*], 1991)

Noelani Elementary School[*] (1967)

Semnătură

Barack Obama signature.svg

Prezență online

site web oficial

Facebook page

Twitter account

Identificator titlu IMDb

Instagram

models.com
canal YouTube

LinkedIn

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Barack Hussein Obama al II-lea (pronunție în limba engleză ascultăi/bəˈrɑːk huːˈseɪn ɵˈbɑːmə/;[20] n. 4
august 1961, Honolulu, Hawaii) a fost al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind primul
afro-american ales în această funcție, în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alături de
Joe Biden ca vicepreședinte. A fost învestit în funcție la 20 ianuarie 2009 și l-a înlocuit pe predecesorul
său George W. Bush. În 2012, a fost reales, rămânând astfel în funcție pentru încă 4 ani.

Fiul unui kenyan, Barack Hussein Obama, Sr. și al unei americane, Ann Dunham Stanley, Obama a
petrecut o mare parte a copilăriei în Honolulu, Hawaii. De la șase până la zece ani a trăit în Jakarta,
împreună cu mama lui și cu tatăl vitreg, indonezian. Absolvent al Universității Columbia și al Facultății de
Drept de la Harvard, înainte de a candida pentru intrarea în administrația publică și de a deveni membru
al Senatului statului Illinois între 1997 și 2004, Obama a lucrat ca mobilizator comunitar, docent
universitar și ca avocat specializat în apărarea drepturilor civile. După o încercare nereușită de a obține
un loc în Camera Reprezentanților a S.U.A. în anul 2000, în 2003 Obama și-a anunțat participarea la
campania electorală pentru Senatul S.U.A.. Un an mai târziu, când era încă membru al Senatului din
Illinois, Obama a ținut discursul principal la Convenția Națională Democrată din 2004.[21] În noiembrie
2004 Obama a fost ales ca senator al Statelor Unite, cu o majoritate de 70% din voturi.[22] În calitate de
membru al opoziției democrate în al 109-lea Congres al Statelor Unite, Obama a susținut o serie de legi
bipartizane care urmăreau controlul armelor convenționale și creșterea responsabilizării administrației
în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice. În aceeași perioadă a întreprins vizite oficiale în Europa
de Est, Orientul Mijlociu și Africa. În Congresul actual, al 110-lea, a sprijinit legislația referitoare la
lobbying și frauda electorală, schimbarea climatică, terorismul nuclear și la sprijinul care trebuie să fie
acordat personalului militar întors acasă. Din februarie 2007, dată la care a anunțat începerea campaniei
sale prezidențiale, Obama include printre obiectivele sale prioritare terminarea războiului din Irak
menținând în același timp o politică de aparăre solidă, creșterea independenței energetice și asigurarea
asistenței medicale universale.[23] Căsătorit din 1992, are două fiice. Este autorul a două cărți de mare
succes: Dreams from My Father, o carte de memorii, și The Audacity of Hope, un comentariu personal
asupra politicii Statelor Unite.[24]

La 9 octombrie 2009, Barack Obama a fost anunțat drept laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe
2009, „pentru eforturile sale extraordinare în scopul întăririi cooperării între popoare”.[25]

Cuprins

1 Tinerețea și primii ani ai carierei

2 Senator la nivel de stat federal, 1997–2004

3 Campania pentru Senat

4 Mandatul de senator, din 2005

4.1 Legi

4.2 Comisii

5 Campanii prezidențiale

5.1 Campania prezidențială din 2008

5.1.1 Victoria în alegeri

5.2 Campania prezidențială din 2012

6 Președinția

6.1 Primele zile

6.2 Politica internă

6.2.1 Grupurile de consiliere și supervizare ale Casei Albe

6.2.2 Politica economică

6.2.3 Politica privind mediul înconjurător

6.2.4 Reforma sistemului sanitar

6.2.5 Politica energetică

6.2.6 Controlul armelor de foc

6.2.7 Alegerile legislative parțiale din 2010

6.3 Politica externă

6.3.1 Irak

6.3.2 Războiul din Afganistan

6.3.3 Israel

6.3.4 Războiul din Libia

6.3.5 Osama bin Laden

7 Viziunea politică

8 Familia și viața personală

9 Imaginea politică și culturală

10 Premiul Nobel pentru Pace

11 Note
12 Bibliografie

13 Legături externe

14 Vezi și

Tinerețea și primii ani ai carierei

Obama, născut pe 4 august 1961[26] în Honolulu, Hawaii, este fiul lui Barack Hussein Obama, Sr. (născut
în provincia kenyană Nyanza, de etnie luo(en)) și al lui Ann Dunham (născută în Wichita, Kansas).[27] În
copilărie, la școală și acasă i se spunea „Barry”.[28] Părinții, care se cunoscuseră la Universitatea Hawaii
din Manoa, unde tatăl său era înscris ca student străin,[29] s-au despărțit când Obama avea doi ani,
divorțând ulterior.[30] După un doctorat obținut la Harvard, Barack Obama senior s-a întors în Kenia,
unde a murit în 1982, într-un accident de mașină.[31] Ann Dunham s-a căsătorit cu un alt student străin,
Lolo Soetoro, în 1967 familia mutându-se în Indonezia, țara natală a lui Soetoro.[32] De la șase până la
zece ani Obama a frecventat o școală din Jakarta cu predare în limba indoneziană.[33][34] Din clasa a
cincea până în 1979 a locuit cu bunicii materni în Honolulu, unde a urmat cursurile școlii private
Punahou, descrisă în Dreams from My Father ca o „prestigioasă școală pregătitoare”.[35] Mai târziu va
scrie despre anii petrecuți în Hawaii: „Ocazia care mi-a fost oferită acolo – experiența unei societăți în
care o multitudine de culturi conviețuiesc în respect reciproc – a devenit parte integrantă a concepției
mele despre lume și fundamentul sistemului meu de valori”.[36] În 1995, mama sa a murit de cancer
ovarian.[37]

În Dreams from My Father, Obama descrie experiențele sale și educația primită într-o familie aparținând
clasei mijlocii americane.Pe tatăl său, care a făcut o scurtă vizită în America în 1971, l-a cunoscut mai
ales din povestirile familiei și din fotografii.[31] Referindu-se la primii ani ai copilăriei, scrie: „Eram doar
vag conștient de faptul că tatăl meu era complet diferit de cei din jurul meu - că era negru ca smoala, în
timp ce mama mea era albă ca laptele.” [38] Cartea descrie dificultatea tânărului Obama de a reconcilia
percepțiile sociale în legătură cu moștenirea sa multirasială,[39] și faptul că în timpul adolescenței a
consumat alcool, marijuana și cocaină, „pentru a evita să mă întreb cine eram”.[40]

După absolvirea liceului a frecventat timp de doi ani Occidental College din Los Angeles,[41] după care s-
a mutat la New York, unde a studiat științe politice la Universitatea Columbia, specializându-se în relații
internaționale.[42] Licențiat în 1983, a lucrat la Business International Corporation și la New York Public
Interest Research Group, transferându-se apoi la Chicago pentru a se dedica activității de mobilizator
comunitar.[43] În calitate de director al proiectului Developing Communities, s-a ocupat de locuitorii cu
venituri modeste dintr-o zonă a orașului numită Roseland și din complexul de locuințe sociale Altgeld
Gardens.[44] În 1988 a fost admis la Harvard Law School, școală de înalte studii în drept.[45] În 1990,
The New York Times semnala alegerea lui ca președinte al revistei Harvard Law Review, Obama fiind
prima persoană de culoare care a ocupat această funcție în cei 104 ani de existență a acesteia.[46] În
1991 a obținut titlul de Juris Doctor magna cum laude.[47] Întorcându-se la Chicago, a condus o mișcare
ce avea scopul de a convinge cât mai multe persoane să se înregistreze pentru a vota (în engleză voter
registration drive).[47] Între 1993 și 1996, ca avocat asociat al biroului Miner, Barnhill & Galland, s-a
ocupat de cazuri de discriminare și de încălcare a dreptului de vot precum și de reprezentarea legală a
mobilizatorilor comunitari.[48] Din 1993 până în 2004, când a devenit senator al S.U.A., a predat drept
constituțional la Facultatea de Drept din Chicago.[49]
Senator la nivel de stat federal, 1997–2004

Obama sărbătorind în 1998 numirea unei străzi din Chicago după cofondatorul băncii ShoreBank, Milton
Davis

Obama a fost ales ca membru al Senatului statului Illinois în 1996, succedându-i în funcție lui Alice
Palmer ca senator din partea colegiului 13 din Illinois, care la acea vreme era compus din cartierele de
sud din Chicago de la Hyde Park-Kenwood înspre sud până la South Shore și înspre vest până la Chicago
Lawn.[50] După ce a fost ales, Obama a obținut suportul ambelor partide importante pentru legi care
reformau codurile de etică și legislația sistemului sanitar.[51] A susținut o lege care mărea deducerile
pentru angajații cu salarii mici, a negociat reforma protecției sociale, și a promovat creșterea
subvențiilor pentru creșterea copiilor.[52] În 2001, din funcția de copreședinte al Joint Committee on
Administrative Rules, Obama a susținut propunerile guvernatorului republican Ryan pentru
reglementarea plăților împrumuturilor cu scopul de a evita scoaterea la vânzare a proprietăților
ipotecate.[53]

Obama a fost reales în senatul statului Illinois în 1998 și în 2002.[54] În 2000, a pierdut alegerile primare
din cadrul Partidului Democrat pentru Camera Reprezentanților în fața lui Bobby Rush, care era atunci la
al patrulea mandat.[55][56]

În ianuarie 2003, Obama a devenit președinte al Comisiei pentru Sănătate și Servicii Umane a Senatului
statului Illinois, după ce democrații au devenit majoritari pentru prima oară după 10 ani.[57] A susținut
adoptarea în unanimitate a legilor de monitorizare a discriminărilor rasiale, cerând poliției să
înregistreze rasa șoferilor pe care îi aresta, și a legilor care au făcut din Illinois primul stat în care a
devenit obligatorie înregistrarea video a interogatoriilor în cazurile de omucidere.[52][58] În timpul
campaniei pentru alegerile generale din 2004 pentru Senatul Statelor Unite, reprezentanții poliției l-au
lăudat pe Obama pentru implicarea activă în organizațiile poliției prin reformele adoptate în domeniul
aplicării pedepsei capitale.[59] Obama a demisionat din Senatul Illinois în noiembrie 2004 în urma
alegerii sale în Senatul Statelor Unite.[60]

Campania pentru Senat

Rezultatul votului din 2004 pentru Senatul SUA, Illinois. Obama a câștigat în comitatele colorate în
albastru.

La jumătatea lui 2002, Obama a început să se gândească la o candidatură pentru Senatul federal; și-a
asigurat sfatul consultantului politic David Axelrod în acea toamnă și și-a anunțat candidatura în ianuarie
2003.[61] Deciziile senatorului republican Peter Fitzgerald și ale predecesorului său democrat Carol
Moseley Braun de a nu mai candida au deschis alegeri primare în cadrul celor două partide, la care au
participat cincisprezece candidați.[62] Candidatura lui Obama a fost susținută de campania publicitară a
lui Axelrod cu imagini ale răposatului primar al orașului Chicago, Harold Washington, și de susținerea
fiicei lui Paul Simon, fostul senator de Illinois.[63] A primit peste 52% din voturi în alegerile primare din
martie 2004, cu 29 de procente peste cel mai apropiat contracandidat democrat.[64]

Adversarul așteptat al lui Obama la alegerile generale, câștigătorul alegerilor primare din tabăra
republicană, Jack Ryan, s-a retras din cursă în iunie 2004.[65]

În iulie 2004, Obama a ținut discursul principal la Convenția Națională Democrată din 2004 de la Boston,
Massachusetts.[66] După ce a descris experiențele bunicului său dinspre mamă din timpul celui de-al
Doilea Război Mondial și a felului cum a beneficiat el de programele FHA și G.I. Bill din cadrul politicii
New Deal, Obama a vorbit despre schimbarea priorităților sociale și economice ale guvernului federal. El
a pus sub semnul întrebării gestiunea războiului din Irak de către administrația Bush și a accentuat
obligațiile statului american față de soldații săi. Bazându-se pe exemple din istoria SUA, el a criticat
punctele de vedere partizane ale electoratului și a cerut americanilor să găsească unitate în diversitate,
spunând, „Nu există o Americă liberală și una conservatoare; există doar Statele Unite ale Americii.”[67]
Difuzarea discursului de către marile organizații media l-au lansat pe Obama ca figură politică de
anvergură națională și i-au întărit poziția în campania pentru Senatul SUA.[68]

În august 2004, la două luni după retragerea lui Ryan și la mai puțin de trei luni înainte de alegeri, Alan
Keyes a acceptat nominalizarea Partidului Republican din statul Illinois la candidatură în locul lui Ryan.
[69] Rezident al statului Maryland, Keyes și-a stabilit legal reședința în Illinois odată cu nominalizarea.
[70] În alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a primit 70% din voturi, față de doar 27% obținute
de Keyes, obținând astfel cea mai detașată victorie în alegerile senatoriale din istoria statului Illinois.[71]

Mandatul de senator, din 2005

Portretul oficial al lui Obama ca senator al Statelor Unite

Obama a depus jurământul ca senator la 4 ianuarie 2005.[72] Obama a fost al cincilea senator de origine
afro-americană din istoria SUA, și al treilea ales prin vot popular.[73] Este singurul senator membru al
organizației Congressional Black Caucus.[74] CQ Weekly, o publicație neutră, l-a caracterizat ca un
„democrat loial” pe baza analizei voturilor din senat în perioada 2005–2007, iar National Journal l-a
denumit „cel mai liberal” senator pe baza unei evaluări a voturilor selecționate în timpul anului 2007. În
2005 a fost al șaisprezecelea în acest clasament, iar în 2006 a fost al zecelea.[75][76] În 2008, în
clasamentul Congress.org al celor mai puternici senatori, s-a clasat al unsprezecelea.[77] La 13
noiembrie 2008, Obama și-a anunțat demisia din Senat începând cu data de 16 noiembrie 2008, pentru
a se concentra pe perioada de tranziție prezidențială.[78][79] Aceasta i-a permis să evite conflictul între
rolurile de președinte ales și senator în cadrul sesiunii de tranziție a Senatului, conflict care nu a afectat
niciun membru al Congresului de după Warren Harding.[80]
Legi

Tom Coburn (senator republican de Oklahoma) și Obama, inițiatorii proiectului legislativ denumit Legea
Transparenței Coburn–Obama discutând proiectul.[81]

Obama a votat pentru Legea Politicii Energetice din 2005 și a fost coinițiator al Legii pentru o Americă
Sigură și pentru Imigrație Ordonată.[82] În septembrie 2006, Obama a susținut o lege pe același subiect,
denumită „Legea Gardului de Siguranță” (în engleză „The Secure Fence Act”).[83] Obama a introdus
două inițiative legislative care au ajuns să-i poarte numele: Lugar–Obama, o extindere a conceptului
„Reducerea Cooperativă a Pericolului Nunn–Lugar” în domeniul armamentului convențional,[84] și
Legea Transparenței Contabile a Finanțelor Federale Coburn–Obama, care a autorizat înființarea
motorului de căutare USAspending.gov, pentru accesul ușor la informațiile referitoare la modul cum
sunt cheltuite fondurile federale.[85] La 3 iunie 2008, senatorul Obama, împreună cu senatorii Thomas
R. Carper, Tom Coburn, și John McCain, a introdus un proiect de lege pentru completarea acesteia:
Legea de Întărire a Transparenței Contabile în Finanțele Federale din 2008.[86]

Obama a inițiat un proiect de lege care ar fi obligat proprietarii de centrale nucleare să anunțe
autoritățile locale și statale în caz de scurgeri radioactive, dar proiectul a fost respins în plenul Senatului
după ce fusese anterior modificat mult în comisii.[87] În decembrie 2006, președintele Bush a promulgat
Legea pentru Promovarea Democrației, Securității și Păcii în Republica Democrată Congo, prima lege
federală inițiată de Obama care a intrat în vigoare.[88] În ianuarie 2007, Obama și senatorul Feingold au
introdus o completare a Legii pentru Conducerea Cinstită și Guvernarea Deschisă, completare ce viza
transportul cu avioanele corporațiilor, completare promulgată în septembrie 2007.[89] Obama a depus
proiectele legislative ale Legii pentru Prevenirea Practicilor Confuziei și Intimidării Alegătorilor (în
engleză Deceptive Practices and Voter Intimidation Prevention Act), o propunere legislativă ce incrimina
practicile de derutare a alegătorilor la alegerile federale[90] și a Legii pentru Dezescaladarea Războiului
din Irak (în engleză Iraq War De-Escalation Act) din 2007,[91], niciuna dintre cele două nefiind
promulgată.

Obama și Richard Lugar vizitând o fabrică mobilă rusească pentru dezamorsarea rachetelor nucleare.
[92]

În 2007, Obama a susținut și un amendament al Legii pentru Autorizarea Apărării prin care se adăugau
mecanisme de siguranță în cazul concedierilor personalului militar pe motiv de probleme de
personalitate.[93] Acest amendament a fost adoptat de plenul Senatului în primăvara lui 2008.[94] A
inițiat proiectul Legii pentru Activarea Sancțiunilor împotriva Iranului, susținând retragerea investițiilor
bazate pe fondurile de pensii de stat în industria iraniană de extracție a petrolului și gazelor, proiect care
nu a trecut de comisii, și a coinițiat propuneri de reducere a riscurilor de terorism nuclear.[95][96]
Obama a inițiat și un amendament al Senatului la Programul de Stat pentru Asigurări de Sănătate pentru
Copii, permițând un an de protecție a locului de muncă pentru membrii familiilor care îngrijesc soldați cu
răni din război.[97]

Comisii

Obama a făcut parte din comisiile Senatoriale pentru politică externă, mediu și lucrări publice, și
problemele veteranilor de război până în decembrie 2006.[98] În ianuarie 2007, a ieșit din comisia
pentru mediu și lucrări publice, primind funcții suplimentare în comisia pentru sănătate, educație,
muncă și pensii și în comisia pentru securitatea statului și afaceri guvernamentale.[99] A devenit, de
asemenea, președinte al subcomisiei senatoriale pentru afaceri europene.[100] Ca membru al comisiei
de politică externă, Obama a efectuat vizite oficiale în Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și
Africa. S-a întâlnit cu Mahmoud Abbas înainte ca acesta să devină președinte al Autorității Palestiniene,
și a ținut un discurs la Universitatea din Nairobi în care a condamnat corupția din cadrul guvernului
kenyan.[101][102][103][104]

Campanii prezidențiale

Campania prezidențială din 2008

Articol principal: Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2008.

Obama pe scenă împreună cu soția și cele două fiice ale sale chiar înainte de anunțarea candidaturii la
președinție în Springfield, Illinois.

La 10 februarie 2007, Obama și-a anunțat candidatura la funcția de Președinte al Statelor Unite în fața
clădirii capitoliului din Springfield, Illinois.[105][106] Alegerea locului a fost simbolică, deoarece acolo și-
a ținut Abraham Lincoln celebrul discurs „House Divided” în 1858.[107] De-a lungul campaniei, Obama a
pus accent pe problema războiului din Irak, pe creșterea independenței energetice, și pe furnizarea de
servicii medicale pentru toți, la un moment dat identificând acestea ca fiind principalele sale priorități.
[108]

Campania lui Obama a strâns 58 de milioane de dolari în prima jumătate a lui 2007, din care micile
donații de mai puțin de 200 de dolari au reprezentat 16,4 milioane. Cu suma de 58 de milioane de dolari,
a stabilit recordul de fonduri strânse pentru o campanie prezidențială în primele șase luni ale anului
calendaristic dinainte de alegeri.[109] Volumul porțiunii provenite din mici donații a fost uriașă atât în
termeni relativi cât și absoluți.[110] În ianuarie 2008, campania sa a stabilit un alt record de finanțare, cu
36,8 milioane de dolari, suma cea mai mare strânsă de un candidat la președinție într-o singură lună în
alegerile primare democrate.[111]

Printre candidații aprobați de Convenția Națională Democrată din ianuarie 2008, Obama a fost la
egalitate cu Hillary Clinton la alegerile primare din New Hampshire și a câștigat mai mulți delegați decât
Clinton în Iowa, Nevada și Carolina de Sud. În ziua denumită Super Tuesday, a câștigat cu 20 mai mulți
delegați decât Clinton.[112] A depășit din nou recordurile de fonduri pe primele două luni ale lui 2008,
adunând peste 90 de milioane de dolari pentru alegerile primare, față de doar 45 de milioane cât a
strâns Clinton.[113] După Super Tuesday, Obama a câștigat restul de alegeri primare din februarie.[114]
Obama și Clinton și-au împărțit delegații și statele aproximativ egal în alegerile din 4 martie din Vermont,
Texas, Ohio, și Rhode Island; Obama a încheiat luna câștigând în Wyoming și Mississippi.[115]

Obama ținând discursul de după victoria în alegerile din 2008 în Grant Park, Chicago.

În martie 2008, a pornit o controversă legată de Jeremiah Wright, pastorul din ultimii 20 de ani al lui
Obama,[116] după ce ABC News a difuzat imagini de la predicile acestuia, cu o puternică încărcătură
rasială și politică.[116][117] Inițial, Obama a răspuns apărând rolul lui Wright în cadrul comunității afro-
americane din Chicago,[118] dar i-a condamnat remarcile și a încheiat relațiile cu Wright din cadrul
campaniei.[119] În timpul controversei, Obama a ținut un discurs intitulat „O uniune mai perfectă” (în
engleză „A More Perfect Union”),[120] în care a tratat probleme rasiale. Obama a părăsit ulterior Trinity
United Church of Christ „pentru a evita impresia că susține întreaga gamă de opinii exprimate în cadrul
acelei biserici.”[121][122][123]

În aprilie, mai și iunie, Obama a câștigat alegerile primare din Carolina de Nord, Oregon și Montana și a
rămas în frunte la numărul de delegați, în timp ce Clinton a câștigat în Pennsylvania, Indiana, Virginia de
Vest, Kentucky, Puerto Rico, și Dakota de Sud. În această perioadă, Obama a primit suportul mai multor
superdelegați decât Clinton.[124] La 31 mai, Comisia Națională Democrată a aprobat participarea
tuturor delegaților din Michigan și Florida la convenția națională, fiecare cu o jumătate de vot,
reducându-i avansul lui Obama și crescând numărul de delegați necesar pentru victorie.[125] La 3 iunie,
după numărarea tuturor statelor, Obama a trecut pragul necesar pentru a deveni candidat prezumtiv.
[126][127] În acea zi, a ținut un discurs de victorie la St. Paul, Minnesota. Clinton și-a suspendat
campania și i-a acordat susținerea la 7 iunie.[128] De atunci, Obama și-a dus lupta electorală împotriva
senatorului John McCain, candidatul republican.

La 19 iunie, Obama a devenit primul candidat la președinție care a refuzat finanțarea publică în alegerile
generale de la crearea sistemului în 1976, răzgândindu-se după ce inițial ar fi vrut să accepte.[129]

La 23 august 2008, Obama l-a ales pe senatorul de Delaware Joe Biden drept candidat la funcția de
vicepreședinte.[130] La Convenția Națională Democrată din in Denver, Colorado, fosta rivală a lui
Obama, Hillary Clinton, a ținut un discurs prin care a susținut candidatura lui Obama și a cerut apoi
nominalizarea lui Obama la candidatură prin aclamații.[131][132] Apoi, la 28 august, Obama a ținut un
discurs în fața a 84.000 de susținători în Denver. În timpul discursului, vizionat de peste 38 de milioane
de telespectatori din toată lumea, a acceptat nominalizarea partidului său și și-a prezentat programul
politic.[133][134]
La 2 noiembrie 2008, bunica lui Obama, Madelyn Dunham, a murit de cancer la vârsta de 86 de ani.
Obama a aflat vestea la 3 noiembrie, cu o zi înainte de a fi ales în funcția de Președinte al SUA.[135]

Victoria în alegeri

Președintele ales Obama se întâlnește cu președintele în exercițiu George W. Bush în Biroul oval, la 10
noiembrie 2008.

La 4 noiembrie 2008, Barack Obama l-a învins pe John McCain în alegerile generale, cu 365 electori față
de 173 cât a obținut McCain[136] și a devenit primul afro-american ales președinte al Statelor Unite.
[137][138][139][140] În discursul de după anunțarea rezultatelor, discurs ținut în fața a sute de mii de
susținători adunați la Chicago, Obama a afirmat că „schimbarea a sosit în America”.[141] Evocând
discursul lui Martin Luther King „I've Been to the Mountaintop”, el a spus: „Drumul înainte va fi lung.
Urcușul va fi greu. S-ar putea să nu ajungem la capăt într-un an, nici măcar într-un singur mandat. Dar,
America, niciodată nu am fost mai plin de speranță că vom ajunge acolo.”[142]

Campania prezidențială din 2012

Articol principal: Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 2012.

Empire State Building a fost iluminat în albastru atunci când CNN a anunțat câștigătorul de la alegerile
prezidențiale din 2012; daca-r fi câștigat Romney ar fi fost iluminat în roșu.[143]

La 4 aprilie 2011, Obama a anunțat campania sa pentru realegerea ca președinte în 2012 într-un
videoclip cu denumirea „It Begins with Us” (în ro. Se începe cu noi) pe care l-a postat pe situl său și și-a
depus actele electorale la Comisia Electorală Federală.[144][145][146] Ca președinte în exercițiu a
candidat practic fără opoziție în alegerile prezidențiale din Partidul Democrat,[147] și pe 3 aprilie 2012,
Obama a asigurat cei 2778 de delegați de la convenție necesari pentru a câștiga nominalizarea din cadrul
partidului Democrat.[148]

La Convenția Națională Democratică din Charlotte, North Carolina, fostul Președinte Bill Clinton i-a
nominalizat oficial pe Obama și Joe Biden ca candidați ai Partidului Democrat pentru postul de
președinte și vice-președinte la alegerile generale, în care adversarii lor principale au fost Republicanii
Mitt Romney, fostul guvernator al statului Massachusetts, și Reprezentativul Paul Ryan din Wisconsin.
[149]

Pe 6 noiembrie 2012, Obama a câștigat 332[150] de delegați la colegiul electoral, depășind cele 270 de
delegați necesare pentru a fi ales pentru un al doilea mandat ca președinte.[151][152] Obama a devenit
primul președinte Democrat după Franklin D. Roosevelt care a câștigat de două ori majoritatea votului
popular.[153] Președintele Obama s-a adresat susținătorilor și voluntarilor de la Chicago's McCormick
Place după realegerea sa și a zis: „Astă seară ați votat pentru acțiune, nu pentru politica obișnuită. Ne-ați
ales să ne concentrăm pe locurile voastre de muncă, nu pe ale noastre. Și în următoarele săptămâni și
luni, voi întinde mâna pentru a colabora cu liderii ambelor partide.”[154]

Președinția

Primele zile

Președintele Barack Obama la depunerea jurământului, 20 ianuarie 2009

La 8 ianuarie 2009, camerele Congresului SUA, reunite în ședință comună, au certificat voturile colegiului
electoral din urma alegerilor din anul precedent. Pe baza rezultatelor votului electoral, Barack Obama a
fost declarat Președinte ales al Statelor Unite, iar Joseph Biden a fost declarat vicepreședinte ales.[155]
Obama a depus jurământul ca al 44-lea Președinte al Statelor Unite la ora prânzului după ora coastei
estice a SUA (17:00 UTC) la 20 ianuarie 2009 într-o ceremonie inaugurală la Capitoliu.[156] Tema
ceremoniei de inaugurare a fost „O nouă naștere a libertății” și a comemorat 200 de ani de la nașterea
lui Abraham Lincoln.[157]

Politica internă

Prima lege promulgată de Obama a fost Legea Salarizării Corecte Lilly Ledbetter din 2009(en), prin care
se relaxa termenul de prescripție al proceselor pe tema salarizării egale.[158] Cinci zile mai târziu, el a
promulgat și legea de reautorizare a Programului de Stat pentru Asigurarea Sanitară a Copiilor (SCHIP)
ce permitea asigurarea sanitară a 4 milioane de copii neasigurați.[159] În martie 2009, Obama a anulat o
politică a administrației Bush care limita finanțarea programelor de cercetări cu celule stem
embrionice(en) și s-a angajat să dezvolte „îndrumări stricte” în domeniu.[160]