Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Specializarea
ANUL II
Titular de curs,
1
1. ORIENTĂRI ACTUALE PRIVIND CONCEPTUL
ŞI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE
MANAGEMENT AL CALITĂŢII (SMC)
Orice sistem de management al unei organizaţii include mai multe sisteme de management
cum sunt: un sistem de management economico-financiar, un sistem de management al
personalului, un sistem de management al calităţii, un sistem de management al mediului, un
sistem de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, un sistem de management al
siguranţei alimentelor etc.
Fiecare dintre aceste sisteme de management îşi stabilesc strategii şi programe de obiective
în deplină concordanţă cu politica generală a organizaţiei şi cu obiectivele de ansamblu ale
acesteia.
Organizaţia Internaţională de Standardizare, defineşte sistemul de management al calităţii
ca reprezentând “un ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune prin care se orientează şi
se controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea”.1
In cadrul acestor sisteme, managementul de vârf asigură definirea, diseminarea şi
implementarea obiectivelor generale cu privire la calitate. Obiectivele generale se detaliaza în
subobiective pentru fiecare funcţie, departament sau activitate.
1
SR EN ISO 9000:2006. Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular.
2
Scopul implementării unui sistem de management al calităţii este de a conferi siguranţa că
ori de câte ori are loc un acelaşi proces, vor fi utilizate şi aplicate consecvent aceleaşi informaţii,
metode, deprinderi etc. Deci, implicit se va obţine şi o constanţă în ceea ce priveşte realizarea
calităţii atât în domeniul realizării produselor cât şi în planul relaţiilor dintre partenerii de afaceri,
al satisfacţiei clienţilor şi a tuturor părţilor interesate.
Implementarea SMC implică o schimbare majoră, radicală la nivelul întregii firme, având
repercusiuni atât asupra structurilor organizatorice şi funcţionale cât şi asupra culturii
organizaţionale. Elementele pentru care se preconizeaza cele mai semnificative schimbari sunt
ilustrate în tabelul 1.1
Tabelul 1.1.Elemente supuse schimbării prin implementarea SMC
Elemente Schimbarea preconizată
structura Adaptare pentru funcţionarea SMC
organizatorică Definirea clară a responsabilităţilor şi autorităţilor
Accentul pe munca în echipă
strategie Îmbunătăţirea valorii oferite clientului
Orientarea spre rezultate şi procese
Utilizarea de metode eficiente de măsurare a
performanţelor firmei
Utilizarea benchmarking-ului
management Utilizarea principiilor managementului calităţii
Implementarea leadership-ului
Luarea deciziilor pe bază de informaţii şi date
Elaborarea de strategii şi politici pe termen lung
cultura Crearea unei atmosfere pro-calitate
organizaţională Conştientizarea angajaţilor cu privire la importanţa
activităţilor desfăşurate şi a modului în care
contribuie la realizarea obiectivelor calităţii
Considerarea angajaţilor ca resursă primară, critică
a firmei
3
Încurajarea procesului de instruire şi perfecţionare
continuă
Extrapolarea relaţiilor client-furnizor la toate
legăturile funcţionale şi operaţionale ale firmei
(orice salariat trebuie să fie considerat ca un client
sau ca un furnizor intern al firmei)
resurse umane Încurajarea implicării şi dezvoltării personalului
Evaluarea, recunoaşterea şi recompensarea
performanţei
Facilitatea unui proces de comunicare deschis, în
ambele sensuri
Utilizarea măsurării satisfacţiei personalului
Încurajarea comunicării sugestiilor şi opiniilor
Delegarea responsabilităţilor
sistemul Eliminarea barierelor comunicaţionale dintre
informaţional compartimentele firmei
Asigurarea cooperării şi transparenţei
Analiza feedback-ului
Utilizarea unor instrumente informatice adecvate
Cunoscut fiind faptul că orice sistem funcţionează după anumite reguli, cerinţe este
normal să raţionăm că şi Sistemele de management al calităţii au anumite norme standarde,
referenţiale la care se raportează.
Cel mai important, acceptat şi recunoscut referenţial în ceea ce priveşte SMC este
reprezentat de seria de standarde ISO 9000.
4
Standardele din seria ISO-9000 reprezintă prima abordare sistemică şi standardizată
internaţional a managementului calităţii unei organizaţii, indiferent de mărimea sau domeniul de
activitate al acesteia.
Aceste standarde nu sunt specifice nici unui produs sau serviciu particular, fiind generice
şi cu aplicare atât în mediile de afaceri cât şi în instituţiile publice.
Faptul că standardele ISO 9000 sunt concepute la modul generic înseamnă că fiecare
organizaţie are posibilitatea de a-şi organiza sistemul de management al calităţii în mod individual,
în concordanţă cu necesităţile proprii, prin alinierea modului de lucru, a documentelor, a
înregistrărilor etc., la ceea ce recomandă standardele. Aşadar, modalitatea concretă de proiectare
şi aplicare a unui SMC depinde de obiectivele, produsele, procesele şi practicile specifice fiecărei
organizaţii.
Sistemele de management al calităţii, în conformitate cu standardele din familia ISO 9000,
au cunoscut o răspândire enormă pe plan mondial. Această răspândire s-a realizat într-un ritm
foarte rapid, având în vedere că prima ediţie a acestor standarde a apărut în anul 1987. Fenomenul
se explică şi prin aceea că, chiar înaintea ediţiei din anul 1987, întreprinderi renumite şi-au
organizat sisteme ale calităţii, impunând acelaşi lucru şi furnizorilor lor; aşadar, apariţia acestor
standarde a răspuns unei necesităţi practice. Aceste standarde au fost aplicate la început în domenii
precum: armament, aeronave, automobile etc.
In prezent, standardele din seria ISO 9000:2000 sunt următoarele:
1. SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi
vocabular.
2. SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe.
3. SR EN ISO 9004:2010 Conducerea unei organizaţii către un succes durabil. O abordare
bazată pe managementul calităţii..
4. SR EN ISO 19011:2003 Ghid pentru auditarea Sistemelor de management al calităţii
şi/sau al mediului.
Menţionăm faptul că un Standard internaţional nu poate opera pe teritoriul unei ţări decât
după aprobarea sa de către organizaţia de standardizare a ţării respective.
Standardul ISO 9000, aşa cum rezultă şi din titulatura sa, explică principiile fundamentale ale
Sistemelor de management al calităţii precum şi termenii şi definiţiile utilizate în domeniul calităţii, cu
5
scopul folosirii unui limbaj comun de către toate persoanele implicate în implementarea, funcţionarea,
auditarea acestor sisteme.
Standardul ISO 9001 conţine cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o
organizaţie pentru implementarea unui Sistem de management al calităţii funcţional şi care,
în funcţie de opţiunea acesteia, să fie auditat de către un organism specializat în vederea
certificării sale. Certificarea, având ca referenţial standardul ISO 9001, atestă capabilitatea
organizaţiei de a furniza calitatea în mod constant, atât în ceea ce priveşte produsele sau
serviciile realizate cât şi în planul relaţiilor cu partenerii de afaceri şi toate celelalte părţi
interesate.
Tabelul 1.2 Cerinţele standardului ISO 9001: 2008 referitoare la sistemele de management al
calităţii
Capitolul
Conţinut
(cerinţa)
4. Sistemul de management al calităţii
4.1. Cerinţe generale
4.2. Cerinţe referitoare la documentaţie
5. Responsabilitatea managementului
5.1. Angajamentul managementului
5.2. Orientarea către client
5.3. Politica referitoare la calitate
5.4. Planificare
5.5. Responsabilitate, autoritate şi comunicare
5.6. Analiza efectuată de management
6
6. Managementul resurselor
6.1. Asigurarea resurselor
6.2. Resurse umane
6.3. Infrastructură
6.4. Mediu de lucru
Capitolul
Conţinut
(cerinţa)
Realizarea produsului
7.
Planificarea realizării produsului
7.1.
Procese referitoare la relaţia cu clientul
7.2.
Proiectare şi dezvoltare
7.3.
Aprovizionare
7.4.
Producţie şi furnizare de servicii
7.5.
Controlul dispozitivelor de măsurare şi
7.6.
monitorizare
8. Măsurare, analiză şi îmbunătăţire
8.1. Generalităţi
8.2. Monitorizare şi măsurare
8.3. Controlul produsului neconform
8.4. Analiza datelor
8.5. Îmbunătăţire
Toate cerinţele prezentate în tabelul de mai sus sunt obligatorii pentru certificarea unui
SMC corespunzător standardului ISO 9001, cu excepţia anumitor cerinţe din capitolul 7, cerinţe
care nu fac obiectul activităţii organizaţiei care a solicitat certificarea. Aceste excluderi sunt
comunicate organismului de certificare concomitent cu solicitarea atestării de către acesta, înaintea
întocmirii Planului de audit.
Standardul ISO 9004, este destinat a fi utilizat de către organizaţiile care doresc să-şi
îmbunătăţească performanţele dincolo de cerinţele ISO 9001, orientându-se către premiile de
excelenţă în calitate.
Standardul ISO 19011 prezintă cadrul general necesar efectuării auditurilor pentru
constatarea conformităţii Sistemelor de management al calităţii cu cerinţele standardului ISO 9001
sau a conformităţii Sistemelor de management de mediu cu cerinţele standardului ISO 14001.
Standardul prezintă aspecte referitoare la conducerea unui program de audit, la desfăşurarea
activităţilor de audit precum şi la competenţa şi evaluarea auditorilor.
7
Standardul este utilizat atât de către organismele de certificare pentru efectuarea
auditurilor de terţă parte în vederea certificării Sistemelor de management al calităţii pentru
organizaţiile care solicită acest lucru, cât şi pe plan intern, de către organizaţiile care şi-au
implementat astfel de sisteme şi efectuează audituri interne (de primă parte) pentru a se
asigura de conformitatea proceselor şi corecta funcţionare a sistemului lor, corespunzător
referenţialului stabilit.
8
acţiuni corective şi acţiuni preventive; aceste proceduri prezintă interes pentru toate
compartimentele firmei, motiv pentru care se va solicita colaborarea tuturor responsabililor de
departamente la elaborarea lor;
9
Un exemplu de Declaraţie de politică a unui manager de vârf în domeniul calităţii ar putea fi
următorul (fragment):
“Misiunea firmei noastre este de a crea o imagine distinctă în mintea consumatorilor, oferindu-
le servicii şi produse de calitate şi ţinând permanent pasul cu cerinţele şi dorinţele lor.
Politica noastră este prestarea unor servicii şi realizarea unor produse care să
satisfacă cele mai exigente cerinţe calitative ale clientilor nostri in condiţii de
rentabilitate economică.
Printr-un plan continuu de investiţii contribuim la dezvoltarea capacităţilor
noastre de cazare şi producţie care să asigure o calitate excelentă a serviciilor şi
produselor pe care le furnizăm.
Obiectivul general este de a ne menţine reputaţia pe piaţa locală şi naţională prin
realizarea unor servicii şi produse de o calitate constant, foarte bună, şi la preţuri competitive
în măsură să satisfacă toate cerinţele clienţilor. Se urmăreşte ca întregul personal al firmei
să conştientizeze importanţa îndeplinirii corecte şi la timp a tuturor activităţilor ceea ce
garantează realizarea unor servicii şi produse de cea mai bună calitate, prevenindu-se astfel
unele deficienţe calitative care ar putea afecta loialitatea clienţilor noştri”.
Toate frazele – angajament din această politică trebuie să se regăsească (nu neapărat
în aceeaşi formă) în programul anual de obiective al organizaţiei în cauză.
10
modul de alocare a resurselor şi gradul de realizare a indicatorilor de performanţă stabiliţi pentru
obiectivele strategice.
- obiective legate de realizarea produsului în concordanţă cu cerinţele. Acestea sunt definite
de regulă de cãtre directorul tehnic/de producţie şi sunt puse în aplicare de cãtre funcţiile implicate
în proiectarea şi dezvoltarea produselor.
Obiectivele generale ale calităţii, stabilite prin programul anual la nivel de organizaţie, sunt
ulterior detaliate pe subobiective şi repartizate pe sectoare de activitate, filiale, departamente etc.
Corespunzător ISO 9000:2006, manualul calităţii este un document care descrie Sistemul
de management al calităţii al unei organizaţii. Întrebarea întâlnită cel mai frecvent este “cât de
mare trebuie să fie acest manual ?” Mărimea sa, ca de altfel volumul documentaţiei în general,
depinde de competenta personalului, mărimea organizaţiei, complexitatea proceselor sale precum
şi de gradul de detaliere dorit la întocmirea sa.
11
- instruirea personalului cu privire la cerinţele sistemului de management al calităţii
şi aplicarea acestora.
Conform ISO, procedura reprezintă un mod specificat de realizare a unei activităţi sau a
unui proces.
Standardul SR EN ISO 9001, prevede prin cerinţele sale ca firma să întocmească şi
implementeze 6 proceduri documentate, pentru următoarele procese:
- controlul documentelor;
- controlul înregistrărilor;
- auditul intern;
- controlul produsului neconform;
- acţiuni preventive;
12
- acţiuni corective.
La elaborarea unei proceduri trebuie să participe toţi cei implicaţi în procesul descris.
De asemenea, este necesar să se ţină seama de următoarele elemente:
- informaţiile utilizate să fie reale şi pertinente, plecând de la întrebarea “cât de bine poate fi
realizat acest proces ? cum i-am putea îmbunătăţi indicatorii de performanţă ?;
- cerinţele impuse de beneficiarii procedurii;
- condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea compartimentele care aplică procedura
(structură şi organizare, dotări etc.).
Pe lângă procedurile documentate cerute de standardul ISO 9001 şi care în practică sunt întâlnite
cu diverse denumiri (proceduri de sistem, proceduri generale, proceduri obligatorii etc.),
organizaţiile elaborează şi alte proceduri pe care le consideră necesare pentru ţinerea sub control
a proceselor sale, şi care mai frecvent sunt întâlnite sub denumirea de proceduri operaţionale (ex:
Conştientizare, instruire personal, Aprovizionare, Controlul dispozitivelor de măsurare şi
monitorizare, Proiectare produse noi, Monitorizarea satisfacţiei clienţilor, Contractare, Integrarea
noilor angajaţi etc.).
13
3. MANAGEMENTUL TRATĂRII NECONFORMITĂŢILOR
14
- identificarea, izolarea şi tratarea produselor neconforme pentru a preveni livrarea
neintenţionată a acestora;
- a elimina sau minimaliza consecinţele unei neconformităţi, mai ales atunci când
produsul neconform a ajuns deja la client;
- analiza cauzelor şi reducerea impactul negativ asupra clienţilor, şi asupra performanţelor
organizaţiei.
c) după cauza care le generează, dacă apelăm la gruparea mnemotehnică a cauzelor putem
folosi metoda celor “8M”:
15
- Metode: tehnologii, activităţi, organizare şi conducere necorespunzătoare;
- Muncitori: (personalul firmei indiferent de nivelul ierarhic) : neatenţie, instruire
necorespunzătoare etc.;
- Materiale: materii prime şi materiale auxiliare sau altfel de tipuri de materiale
necorespunzătoare;
- Maşini şi echipamente defecte sau care nu au capabilitatea necesară;
- Măsurarea: controlul, verificarea, analiza, monitorizarea, măsurarea
necorespunzatoare.
Măsurarea este o activitate care se impune în toate fazele realizării produsului şi
implică atât participarea personalului de conducere, a personalului care execută produsele
cât şi a unor persoane specializate.
Mai mult, când vorbim de măsurare nu ne axăm doar pe caracteristicile produsului
pe conformitatea realizării lui sau pe asigurarea conformităţii echipamentelor şi
dispozitivelor de măsurare şi control. Corespunzător standardelor în vigoare, măsurarea şi
monitorizarea trebuie să vizeze şi satisfacţia clientului (firma trebuie să identifice cele mai
eficiente mijloace în acest sens), eventualele produse neconforme, datele acumulate în timp
referitoare la obiective, realizări, eşecuri etc.
16
Neconformităţile şi produsele neconforme identificate în activitatea curentă a unei
organizaţii s-ar putea regăsi în următoarele exemple :
- Preluarea greşită a comenzilor de la client de către personalul firmei, datorată similitudinii
denumirilor unor produse (şi a codurilor asociate), mai ales când această preluare se realizează
prin intermediul telefonului ;
- Transmiterea greşită a comenzilor la furnizori ;
- Ambalaje deteriorate identificate la recepţia produselor ;
- Lipsuri cantitative constatate la recepţie ;
- Transmitere eronată a comenzii de către furnizor ;
- Termen de valabilitate expirat ;
- Deteriorarea ambalajului datorată condiţiilor improprii de depozitare sau manipulare ;
- Întârzierea sau nelivrarea mărfii la termenul convenit cu clientul .
Dacă produsul neconform este identificat de către client, tratarea acestuia se va face
conform modalităţilor de rezolvare a unei reclamaţii.
Atunci când prin corecţii aduse procesului tehnologic sau prin adaosuri de materiale
produsul neconform se poate remedia, înregistrarea acestuia se face în “Registrul de
neconformităţi”, conceput şi codificat corespunzător de către organizaţie.
Un astfel de registru ar putea avea următoarea structură:
- produs neconform (cu datele de identificare: cod, furnizor, contract etc.)
- neconformitate constatată (tip, descriere);
- proces / activitate /procedură;
- cauză;
- corecţii;
- acţiuni corective;
- termen;
- responsabil (nume, semnătură);
- verificarea realizării corecţiilor şi acţiunilor corective.
17
3.3. Tratarea produsului neconform
Corecţia este acea acţiune pe care o întreprindem pentru a înlătura un efect nedorit.
Acţiunea corectivă este acea acţiune întreprinsă cu scopul de a înlătura cauza care
a generat un efect nedorit precum şi de a evita reapariţia acelui efect.
Acţiunea preventivă este acea acţiune întreprinsă cu scopul de a evita apariţia unei
neconformităţi.
În cazul semnalării unui produs neconform, şeful de departament (sau un alt
responsabil care poate fi: Directorul tehnic, şeful departamentului CTC etc.) are obligaţia
să identifice produsul prin marcare sau etichetare cu menţiunea « PRODUS
NECONFORM ». După etichetare, produsele neconforme găsite la recepţie, pe flux sau
returnate de către clienţi, trebuie izolate (recomandat ar fi ca această izolare să fie făcută
într-un spaţiu marcat corespunzător) pentru a evita folosirea lor.
18
face parte Directorul de producţie, Reprezentantul managementului pentru calitate (RMC),
Responsabilii de activităţi etc.
Deciziile pentru soluţiile menţionate mai sus sunt luate de către persoane cu autoritate
recunoscută şi desemnate în acest sens.
Toate aceste aspecte care ţin de analiza neconformităţilor sunt menţionate într-un Raport
de produs neconform (fig. 3.1, model).
Figura 3.1. Raport produs neconform (model)
19
Nr. raport………./data……………….
1. IDENTIFICARE
20
2. TRATAREA PRODUSULUI NECONFORM
21
4. CERTIFICAREA PRODUSELOR ŞI SISTEMELOR DE MANAGEMENT
AL CALITĂŢII
După cum s-a menţionat mai sus, procedura implică intervenţia unei organizaţii
neutre, care are toate atributele pentru a prezenta o credibilitate maximă, organizaţie
denumită “organism de certificare” şi care are dreptul de a emite şi acorda un certificat.
22
Există trei tipuri de certificări: certificarea de produs/serviciu/proces, certificarea de
sistem (care vizează organizaţia în ansamblul său precum şi relaţiile sale cu mediul în care
activează) şi certificarea de persoane.
a. Certificarea de produs/serviciu/proces, care atestă conformitatea
produselor/serviciilor/proceselor în raport cu reglementări, standarde sau specificaţii tehnice date.
Acest tip de certificare poate fi obligatorie sau voluntară.
În fiecare ţară din Uniunea Europeană, precum şi în alte ţări, inclusiv foste socialiste, există
în prezent cel puţin o organizaţie de certificare a sistemului de management al calităţii şi mai multe
organizaţii de certificare a produselor agreate/acreditate pe plan naţional şi/sau recunoscute pe plan
internaţional.
Acreditarea este definită ca activitatea de atestare de către o terţă parte a unui organism de
evaluare a conformităţii (ex: organism de certificare) constând în recunoaşterea formală a
competenţei sale de a efectua activităţi specifice de evaluare a conformităţii.
Scopul principal al acreditării este de a ţine sub control organismele de certificare. Acest
control poate fi exercitat direct de către stat, sau de către un organism care se ocupă de toate
aspectele tehnice ale acreditării.
23
În anul 1992, în România s-au pus bazele sistemului naţional de certificare a calităţii, care
a fost îmbunătăţit pe parcurs, fiind reglementat în prezent prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/1998.
Din anul 1998, organismul naţional de acreditare este Asociaţia de Acreditare din România
(RENAR), persoană juridică de drept privat, având statutul de asociaţie neguvernamentală şi non-
profit.
24
4.2. Certificarea conformităţii produselor şi
serviciilor în UE şi în România
Altfel spus, în lumea de azi, este mai important să convingi că eşti de încredere decât să
fabrici în cantităţi impresionante. Pentru a convinge, furnizorii au la dispoziţie un mijloc foarte
eficient, şi anume certificarea de conformitate.
Certificarea voluntară sau facultativă se referă la “domeniul nereglementat” din care fac
parte toate celelalte produse/servicii/procese pentru care nu sunt prevăzute reglementări
obligatorii; agenţii economici solicită acest tip de certificare pentru păstrarea pieţelor de desfacere
sau/şi în scopul cuceririi de noi pieţe prin câştigarea încrederii consumatorilor, dar fără a fi obligaţi
să facă această certificare.
25
Agenţii economici apelează în mod voluntar la certificarea produselor/serviciilor din mai
multe considerente, dintre care menţionăm:
promovarea mai uşoară şi într-un timp mai scurt a produselor pe piaţă, mai ales
dacă organismul care acordă certificarea se bucură de o largă recunoaştere.
eliminarea încercărilor, verificărilor, probelor pe care clienţii le cer pentru
confirmarea calităţii produselor/serviciilor ce urmează a fi contractate, în cazul lipsei
certificatului de conformitate;
reducerea cheltuielilor suplimentare şi a timpului de ofertare - contractare a
produselor/serviciilor;
pătrunderea mai uşoară pe pieţele internaţionale în cazul recunoaşterii
organismului care a făcut certificarea;
scurtarea ciclului de pătrundere pe pieţele interne a produselor noi sau
modernizate;
posibilitatea utilizării mărcii de conformitate.
Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă pe
baza regulilor unui sistem de certificare, ce indică existenţa încrederii adecvate că un
produs/serviciu/proces corespunzător identificat, este în conformitate cu un anumit standard sau
cu un alt document normativ.
26
După cum reiese din cele prezentate anterior, certificarea conformităţii produselor este
voluntară, cu excepţia produselor care fac parte din domeniul reglementat şi care sunt precizate în
Legea 608/20012 privind evaluarea conformităţii produselor.
Conform Legii menţionate, din Lista produselor aparţinând domeniului reglementat (listă
care poate fi completată prin hotărâri guvernamentale) fac parte:
Echipamente de joasă tensiune
Recipiente sub presiune
Jucării
Materiale şi produse pentru construcţii
Compatibilitatea electromagnetică
Maşini industriale
Echipamente de protecţie personală
Aparate de cântarit cu funcţionare neautomată
Aparatura medicală activă implantabilă
Arzătoare cu combustibili gazoşi
Cazane pentru apă caldă
Explozibili utilizaţi în scopuri civile
Aparatură medicală
Medii potenţial explozive
Ambarcaţiuni de agrement
Ascensoare
Echipamente de refrigerare
Echipamente sub presiune
Echipamente terminale de telecomunicaţii
Echipamente medicale de diagnosticare in vitro
Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii
Ambalaje şi deşeuri de ambalaje
2
Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 712 din
08/11/2001
27
Legea 608 stabileşte cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea
conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în Romania,
din domeniile reglementate, prezentate mai sus.
28
cadrul standardelor din seria ISO 9000 si anume SR EN ISO 9001 “Sisteme de management
al calităţii. Cerinţe”.
Organismele care intervin în certificarea sistemelor calităţii sunt private şi acreditate de
organisme naţionale.
Existenţa unui sistem de management al calităţii certificat constituie o bază solidă pentru
asigurarea consecvenţei satisfacerii cerinţelor referitoare la calitate. De asemenea, deşi certificarea
ISO 9001 nu este o cerinţă obligatorie pentru a avea acces pe pieţele externe, ea derivă din relaţiile
contractuale cu partenerii străini care preferă să colaboreze cu firme a căror profesionalism este
certificat de către o terţă parte recunoscută ca autoritate în domeniu.
29
Implicarea crescută a angajaţilor prin conştientizarea calităţii îmbunătăţite;
Utilizarea mai eficientă a personalului;
Utilizarea mai eficientă a resurselor;
Reducerea costurilor noncalităţii;
Alinierea la cerinţele standardelor internaţionale.
30
Rheinland, TÜV Nord, TÜV Thuringen, TÜV Hessen, TÜV Austria etc. activând în toate domeniile
existente, BVQI, LRQA, GL, UL, SGS, AFAQ etc.
31