Islamul. Principii. Expansiune. Impact asupra Europei.

Islamul reprezintă una dintre religiile importante ale lumii. Acesta se caracterizează
prin monoteism, conform căruia este recunoscut si venerat un singur creator. Semnificația
cuvantului „islam” este de a se supune, a asculta, a fi docil, baza fiind supunerea deplină față
de Allah. Acest termen desemneaza de asemenea o atitudine religioasă de supunere lui
Dumnezeu, ce caracterizează revelația monoteistă propovăduită de Mahomed in Arabia
secolului al VII-lea și răspândită de-a lungul timpului în mare parte a lumii. Pe scurt, islamul
presupune dedicarea întregii existențe supunerii totale voinței lui Allah. Musulmanii
consideră că oamenii au suflete nemuritoare, le este dat să ducă o viață pe pământ, iar după
moarte sunt judecati si răsplătiți sau pedepsiți in funcție de faptele săvârșite.

La baza Islamului se află cinci principii esențiale. Primul face referire la recunoasterea
faptului că există un singur Dumnezeu și că Mahomed este profetul lui Dumnezeu.
Recunoașterea este primul pas pentru religia musulmană și cel mai important, Mai mult de
atât, omul trebuie să cunoască atributele lui Allah. Pentru a reuși să dobândească acele calități
umane aparte, acesta trebuie să cunoască foarte bine insușirile Creatorului.

Un al doilea important principiu care fundamentează credința musulmană este rugăciunea

care are un caracter special. În arabă există două cuvinte care au sensul de rugaciune: du´a și
as-salat. Rugaciunea musulmană se diferențiază de cea crestină prin caracterul acesteia.
Musulmanii cuprind in rugaciunea lor fraze prestabilite, binecunoscute, astefel zis rugaciunea
are un caracter fix. Ei sunt obligați să-și spună rugaciunea de cinci ori într-o zi. Rugaciunea
săvârșită, as-salat, desemnează un ritual. În cazul omiterii unei etape a acesreia, ea trebuie
reluată. Pentru a începe, musulmanii trebuie să se afle intr-o stare de puritate rituală, urmând
să gasească locul corespunzător, locul potrivit acestei acțiuni, excluse fiind staulele si baile
deoarece nu sunt considerate curate. Rugaciunea se constituie din rostirea unor versuri din
Coran. Urmată de o plecăciune si de atingerea pământului în semn de supunere, de venerație.
As-salat-ul dureaza în genral cinci minute, cu anumite excepții, cei mai credinciosi rostesc
anumite rugăciuni care nu sunt obligatorii. Este rostită fie individual, fie in grup, de cele mai
multe ori in moschee, dar și în alte locuri. Atunci cand are loc într-o moschee, rugăciunea
este coordonată de un imam, care poate fi doar bărbat, femeilor nefiindu-le permis. Subiectul
diferă în funcție de preferințele comunității. Majoritatea predicilor se axează pe aspecte
rituale, etice sau morale cu trimiteri multiple la Coran1.

Milostenia este considerat tot un act de credință, punăndu-se mai ales accentul pe
actul în sine, și nu pe obiectul dăruit. Săvârșirea milosteniei este considerată purificatoare, le
aminteste oamenilor de obligația pe care o au față de Dumnezeu. Practicarea zekat-ului
constă în donarea de către cei cu o situație financiară mai înstărită a 2,5 % din venitul lor,
celor nevoiași. Astfel, în urma actului acestora de generozitate, Allah îi va răsplăti. Cu toate
acestea, cel care oferă nu trebuie să pretindă vreun câștig de pe urma actului săvârșit și nici să
se aștepte să primească laude. Zekat-ul are un rol foarte important într-o comunitate islamică.
Se crede că un musulman nu trebuie să-și risepească averea doar pentru propriul confort, ci e
necesar să împartă si cu cei nevoiași sau neputincioși. Islamul îi exclude pe acei oameni care
se concentreaă doar pe îmbogățirea personală, fiind considerați necredincioși.

Postul reprezintă un alt stâlp important al islamului. În timpul Ramadan-ului,

musulmanii își impun să nu mănânce și să nu bea nimic din zori și până seara. Postul are rolul
de a consolida credința oamenilor prin privarea de anumite elemente de ordin fizic și moral.
Musulmanii privesc Ramadanul cu o bucurie deosebită, fiind comparat chiar cu Craciunul,
care se desfășoară pe parcursul a unei întregi luni. Acest lucru este valabil în cazul Egiptului.
În Pakistan, de exemplu, situația este privită puțin mai diferit, mult mai echilibrat. În
occident, Ramadanul este perceput altfel, mai puțin ca o sărbătoare și mai mult ca o
înstrăinare sau singurătate. Acest post influențează foarte mult comunitatea, are rolul de a o
apropria și de a consolida legaturile dintre oameni deoarece indiferent de aspectele sociale,
toți oamenii țin post, iar acest fapt creează o conexiune, cultivându-se unitatea.2

1
Mark Sedgwick, Islamul si musulmanii, editura Niculescu , București, 2010, p. 101
2
Meududî, Introducere în Islam, S.C. Chrater S.R.L, București, 1991, p. 87
Totuși, nu toți sunt obligați să postească,cum ar fi copii, oamenii bolnavi, femeile însărcinate.
Unii aleg să nu postească fără un motiv anume, însă de ce cele mai multe ori aleg să nu
mănânce și să nu bea în public.3

Elementul cel mai de seama din viața unui musulman îl reprezintă pelerinajul. Acesta
marchează existența unui credincios deoarece se face, în general, doar o dată în viață.
Constituie cea mai importantă formă de manifestare a credinței în Allah. În vederea efectuării
acestei călatorii sunt necesare posibilitățile materiale, nu oricine are posibilitatea de a
întreprinde o astftel de călatorie, Pelerinajul principal poartă denumirea de hajj, ce are o altă
semnificație de cea a conceptului creștin de pelerinaj. Musulmanii nu pun accentul pe
călatoria în sine până la Mecca, ci pe ritualurile săvârșite odata ajunși la lăcașul de cult.

În momentul în care pelerinul ajunge la Mecca, acesta va merge la Ka´ba, la „casa lui
Dumnezeu”, ce se află în curtea unei moschei. Acesta are datoria de a parcurge un ritual
„După ce intră în moschee, pelerinul va înconjura Ka´ba de șapte ori, alături de mii sau chiar
milioane de alți credincioși. Înconjurul se face în sens contrar acelor de ceasornic, iar
pelerinii trebuie ca la fiecare ocol, să sărute o piatră mare, negră, plasată în unul dintre
colțurile Ka´ba. Apoi pelerinul va alerga de satpte ori în sus și în jos de-a lungul unui coridor
aflat în interiorul moscheii.”4 Astfel, este încheiată prima parte a a hagialâcului. Cea de-a
doua, are loc la 13 mile depărtare de Mecca, pe Campia Arafat, la poalele unui munte.
Aceasta constituie în primă fază practicarea meditației și rugăciunii pe parcursul a unei după-
amiezi, urmând ca a doua zi, la Mina, aruncarea unor pietricele în niste stalpi de piatră și
sacrificarea unui animal. Doar oamenii credinciosi în adevaratul sens al cuvântului merg in
hagialâc. Momentele petrecute în cadrul acestor locuri sfinte și tot ce le este dat să vadă
marchează mintea și sufletul pelerinilor.

Alături de principiile prezentate după care se ghidează un musulman, este adăugată și

citirea sau ascultarea Coranului. Nu reprezintă un pas obligatoriu, însă are propia importanță
în viața unui credincios. Acesta este împărțit în 114 capitole, numite sure dispuse nu
cronologic, ci în funcție de lungime.

3
Mark Sedgwick, op. cit, p. 108
4
Mark Sedgwick, op. cit, p. 110
 Răspîndirea islamului s-a realizat prin doua metode: fie pe cale armată, fie pe cale
pașnică. Aceasta a început după moartea lui Mahomed din anul 632 prin intermediul unor
campanii de cucerire a teritoriilor persane și bizantine, inițiate de socrul acestuia, Abu Kabr.
Acesta a înființat Califatul Rashidun, primul imperiu islamic. Mai târziu au avut loc cuceriri
semnificative: Siria, Irak, Egipt și Persia. În anul 636 a avut loc bătălia dintre arabi și
bizantini din Siria, încheiată cu victoria arabilor. În anul 639, încep acțiunile de cucerire ale
Egiptului, acesta fiind cucerit in 642.

Odată cu secolul al XI-lea, islamul este mai puțin răspândit de către arabi, deoarece un
rol major l-au avut noii convertiți, și anume: războinicii turci în India și Anatolia, mongolii în
Crimeea și în Orient, berberii în Occident și în Africa neagră. Aarabii au răspândit islamul în
Sudanul de pe Nil. Totodata, negustorii arabi sunt purtătorii islamului în Africa Orientală, în
Malaiezia și în Indonezia.

Islamul, prezent pe coastele Etiopiei, devine un factor solid in Africa Orientală,

începând din secolul al XII-lea. Dinasta turcă ghaznevidă pleaca din Afganistan și Pendjab în
India unde constituie baza fondării sultanului din Delhi în anul 1206. In urma acestui
eveniment este islamizată o mare parte a Indiei. Determinați de catre invaziile mongole, alți
turci răspândesc treptat islamul în Anatolia, înainte de formarea Imperiului Otoman.

În urma eșuării de a dsitruge islamul din Orientul Mijlociu, mongolii redeschid

drumurile comerciale, un factor foarte important pentru răspândirea civilizației musulmane și
se convertesc la Islam la sfârșitul secolului al XII-lea.

Începând cu secolele XIV-XV, otomanii încep islamizarea balcanilor, ceea ce

reprezintă un fenomen destul de deosebit deorece are loc în Europa. Spre deosebire de
Spania, unde prezența islamului este definitiv eredicată odată cu izgonirea așa-numiților
morisco la începutul secolului al XVII-lea, balcanii păstreaza până astăzi aproximativ 7
milioane de musulmani, majoritatea fiind autohtoni convertiți, practicanți sau nu.
 Islamul reprezintă una dintre religiile majore ale lumii, religie non-occidentală cu care
statele vestice au intrat în contact ca urmare a unor conflicte. Este o religie monoteistă, la
baza careia se află un text sacru dat de Dumnezeu(Coranul) și învățăturile celui ce a
întemeiat-o (Profetul Mahomed). Astazi, islamul este reprezntat pe toate continentele.

Bibliografie

 Sedgwick, Mark, Islamul si musulmanii, editura Niculescu , București, 2010.

 Meududî, Introducere în Islam, S.C. Chrater S.R.L, București, 1991.