UNITATEA DE STUDIU 7

FINANŢAREA ACTIVELOR CIRCULANTE

Obiectivul principal al capitolului

- Identificarea resurselor de finanţare a exploatării în condiţii de
echilibru financiar

Obiectivele secundare ale capitolului

- Evidenţierea mărimii nevoii de fond de rulment
- Calcularea pasivelor stabile şi reflectarea roului lor în finanţarea
activelor circulante
- Aprecierea eficienţei utilizării capitalului imobilizat în active
circulante

Stabilirea nevoii de fond de rulment. Pasivele stabile

Dimensionarea nevoilor de capital pentru crearea stocurilor de valori

materiale pentru exploatarea (NFRN) reprezintă o etapă foarte importantă în
calcularea capitalului circulant necesar firmei. Desfăşurarea normală a
activităţii impune însă ca necesarul de capital să ia în considerare nu doar
plasamentele în stocuri ci şi în alte elemente de active circulante.
Astfel, pe de o parte capitalul circulant mai poate fi imobilizat şi în
creanţe faţă de terţi, evidenţiate de soldul facturilor emise şi neîncasate sau
diverse alte efecte comerciale, de primit, acceptate de întreprindere. În cadrul
imobilizărilor de capital se includ şi debitele care provin din sumele neîncasate
pentru echipamentul de lucru dat salariaţilor şi pe care acestea îl achită în rate,
precum şi sumele ce reflectă decontări nefinalizate cu bugetul statului ca taxa
pe valoarea adăugată deductibilă, înregistrată în facturile de aprovizionare cu
materii prime.
Pe de altă parte, o serie de relaţii ale întreprinderii cu partenerii săi,
semnifică în procesul de utilizare a capitalului o mobilizare. Această
mobilizare de capitaluri se referă la pasivele de exploatare, numite şi pasive
stabile, care se prezintă ca datorii minime permanente ale firmei către terţi,
concretizaţi în: proprii angajaţi, bugetul statului, furnizori, instituţii financiare.
Aceste pasive apar datorită decalajului creat în timp între două momente:
primul priveşte naşterea datoriilor faţă de terţi, iar cel de al doilea este
1
momentul achitării acestora. Stingerea datoriilor la o dată ulterioară creării lor
este urmarea, fie a unor înţelegeri convenite prin contracte sau convenţii
încheiate cu partenerii, fie a unor prevederi exprese în acte normative, ce
privesc modalităţile de decontare.
Nevoia de fond de rulment (NFR) se calculează adaugând la nevoia de
capital pentru finanţarea stocurilor (ST), nevoile de resurse pentru finanţarea
nevoilor firmei urmare a creditelor acordate de aceasta clienţior (CL), mai
puţin resursele obţinute de întreprindere în urma creditelor comerciale oferite
de furnizori (F).
NFR= ST + Cl - F

Fondul de rulment

Activitatea de exploatare a întreprinderii este finanţată din:

- resurse interne concretizate în fondul de rulment propriu, sume
repartizate din profitul net pentru completarea resurselor proprii aferente
exploatării, sume repartizate din profitul întreprinderii pentru plata
dividendelor doar pe perioada de la constituirea acestor sume până la plata
obligaţiilor respective;
- resurse externe formate din împrumuturi bancare pe termen scurt,
avansuri băneşti primite de la clienţi, credite pe bonuri de trezorerie sau bonuri
de casă.
Pentru utilizarea activelor imobilizate, firma trebuie să dispună în mod
obligatoriu de anumite active circulante respectiv de stocuri de valori
materiale, specifice domeniului de activitate, care trebuie să existe pe toată
durata folosirii activelor circulante, fiind necesară din această cauză, reînnoirea
lor frecventă. Ca atare, acea parte a capitalului permanent care rămâne după
constituirea activelor imobilizate poate fi utilizată pentru crearea părţii stabile a
activelor circulante adică pentru crearea valorilor de exploatare. În concluzie,
investitorul trebuie să-şi calculeze de la început o nevoie de capital permanent
care să-i asigure nu doar constituirea activelor imobilizate ci şi a părţii stabile a
activelor circulante respectiv a valorilor de exploatare1. Această diferenţă de
resurse stabile se numeşte fond de rulment. Deci, fondul de rulment poate fi
definit ca partea din capitalul permanent utilizată pentru finanţarea activelor
circulante:

1 Giurgiu I.A. – Finanţele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.33
2
 Fond de rulment = Capitaluri permanente – Active imobilizate
Cu ajutorul acestei relaţii de calcul se evidenţiază dimensiunea efectivă
a fondului de rulment aflat în circuitul exploatării. Fondul de rulment mai poate
fi determinat cu ajutorul altei relaţii:
Fondul de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Deşi această relaţie este considerată de unii autori ca fiind o a doua cale
de a ajunge la acelaşi rezultat, totuşi considerăm că semnificaţia ei este diferită
decât în cazul primului mod de calcul. Astfel, termenii ce fac parte din a doua
relaţie de calcul sunt exprimaţi ca mărimi previzionate şi nu date certe luate din
bilanţ, ca în cazul primei formule:
 mărimea activelor circulante este stabilită cu ajutorul unor metode în
care subiectivismul programatorului determină un necesar de capital
pentru exploatare cu o oarecare marjă de eroare;
 al doilea termen al relaţiei exprimă datoriile pe termen scurt ce pot fi
contractate în condiţii convenabile de cost.
Fondul de rulment poate fi majorat cu ajutorul mai multor metode:
 prin emisiunea de noi acţiuni, ocazie cu care sporeşte capitalul social;
 în urma acumulării de profit prin aceasta creşte capitalul propriu;
 prin contractarea de împrumuturi pe termen mijlociu şi lung în acest fel
sporind capitalul permanent;
 prin utilizarea sistemului degresiv sau accelerat de calculare a
amortizării diminuându-se astfel valoarea netă a activelor imobilizate.

Finanţarea exploatării cu ajutorul creditului bancar pe termen scurt

În urma comparării nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment

rezultă trezoreria întreprinderii (T):
T = NFR – FR
Dacă FR > NFR, trezoreria este pozitivă şi înseamnă un prisos de
resurse pentru care trebuie căutate plasamente rentabile şi cu risc scăzut.
Dacă FR < NFR, trezoreria este negativă şi semnifică un deficit de
resurse. Acesta se acoperă prin împrumut bancar pe termen scurt. Rambursarea
acestor credite nu este bazată pe rentabilitatea viitoare a întreprinderii, cum este
cazul creditelor pe termen mediu şi lung din care se finanţează activele
imobilizate, ci pe dispariţia cauzei care a determinat nevoia de finanţare. Deci,
creditele pe termen scurt completează resursele permanente ale întreprinderii
pentru exploatare exprimate prin fondul de rulment, până la nivelul nevoii de
fond de rulment.

3
Indicatori ai eficienţei utilizării capitalului încorporat în active circulante

Eficienţa folosirii capitalului încorporat în active circulante se poate

aprecia cu ajutorul următoarelor grupe de indicatori2:
a) indicatorii vitezei de rotaţie;
b) indicatorii rentabilităţii utilizării capitalului circulant;
c) indicatorii intensităţii utilizării capitalului circulant.
Aceşti indicatori au o importanţă aparte în evaluarea activităţii firmei
prin determinarea calităţii gestionării capitalurilor folosite, fiind numiţi adesea,
din această cauză indicatori ai gestiunii capitalului.
Trecerea capitalului prin cele trei stadii ale exploatarii poartă numele de
circuitul exploatării. Revenirea capitalului la starea iniţială, de bani, după ce a
îmbrăcat o forma materială funcţională semnifică rotaţia capitalului. Timpul
necesar efectuării unei rotaţii poartă denumirea de viteză de rotaţie. Viteza de
rotaţie se calculează numai pentru capitalul circulant, deoarece viteza de rotaţie
aferentă capitalului fix este prestabilită prin determinarea duratelor de
amortizare a activelor imobilizate.
a) Viteza de rotaţie se fundamentează în bugetul de venituri şi cheltuieli
şi se determină, în realizări, pe baza bilanţului contabil, fiind un îndrumar
extrem de util în analiza financiară. Viteza de rotaţie se poate referi la trei
paliere ce privesc înfăptuirea ciclului exploatării3:
- la viteza de recuperare a capitalului consumat, în vederea reavansării
lui într-un circuit;
- la viteza de recuperare a creanţelor;
- la corectitudinea onorării debitelor către furnizori în vederea protejării
bunului renume în relaţiile cu partenerii de afaceri.
Viteza de rotaţie a capitalului poate fi exprimată cu ajutorul a doi
indicatori:
- numărul de rotaţii realizat de capitalul circulant într-o anumită
perioadă (trimestru, an) indicator numit şi coeficientul vitezei de rotaţie şi
- durata în zile a unei rotaţii.
b) Indicatorii rentabilităţii capitalului concretizat în active circulante
exprimă capacitatea acestuia de a crea profit. Rentabilitatea utilizării capitalului
circulant este evidenţiată cu ajutorul a doi indicatori4:

2 M.Opriţescu, N.Sichigea, M.Drăcea, J.Hortopan – Finanţe şi contabilitate, Editura Universitaria, Craiova, 1999,
p.208
3 I.A.Giurgiu – Finanţele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000, p.51
4 M.Opriţescu, ş.a. – Op.cit., p.209
4
 - rata rentabilităţii capitalului încorporat în active circulante (Rac)
calculată ca un raport între profitul brut (Pb) sau net (Pn) şi valoarea activelor
circulante aflate în exploatare (AC):
P (P )
Rac  b n x100 ,
AC
- rentabilitatea pe un circuit (Run) stabilită ca un raport între profitul
brut sau net şi numărul de rotaţii realizat de capitalul circulant în perioada de
calcul:
P (P )
R NR  b n
NR

c) Indicatorii intensităţii utilizării capitalului încorporat în active

circulante exprima efortul bănesc al firmei, concretizat în activele circulante
folosite, pentru obţinerea a 1.000 unităţi băneşti rezultat reflectat fie prin cifra
de afaceri fie prin producţia realizată în perioada considerată:
AC
AC / 1000 CA( P)  x1000
CA( P)
Acest indicator calculat în momente diferite poate conduce, pentru un
analist financiar, la o serie de concluzii privind calitatea utilizării capitalului
circulant în activitatea de exploatare de respectiva firmă. Astfel, de exemplu,
scăderea în timp, a mărimii indicatorului înseamnă active circulante mai puţine
(cheltuieli mai mici) pentru obţinerea a 1000 lei cifra de afaceri (producţie), iar
diferenţa se concretizează într-un profit mai mare.

Teste de autocontrol
1. Ce sunt pasivele stabile şi care sunt metodele de calcul ale acestora?
2. Definiţi fondul de rulment şi arătaţi ipostazele în care se poate afla.
3. Prezentaţi indicatorii de apreciere a eficienţei utilizării capitalului circulant.