ŞC.POST.SANITARA „Gr.

GhicaVoda”
MODULUL 14: NURSING GENERAL I

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Definiţie:
A te preocupa în scopul realizării este o necesitate a oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacerea
nevoilor sau să fie util celorlalţi.
Acţiunile pe care le înfăptuieşte îi permit să-şi dezvolte simţul creator şi să-şi folosească potenţialul la maxim.
I. Independenţa în satisfacerea nevoii
Fiinţa umană simte dorinţa de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale.
Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef - subaltern pot genera starea de
devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de consideraţie, dragoste, stimă şi respect reciproc în activitatea pe
care o desfăşoară.
Capacitatea individului de a se realiza este unică şi necesară pe tot parcursul vieţii.
Unii au nevoie de sprijinul altora, pentru a se pune în valoare, în timp ce alţii pot să aprecieze just criticile şi să
regăsească resursele necesare pentru a se realiza.
Munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire a omului pentru a nu deveni o povară, ci o plăcere.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
 Vârsta şi creşterea - activitatea dominantă a copilului este jocul. Acesta permite copilului să se dezvolte, să
cunoască mai adânc lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Prin joc el reuşeşte să cunoască. Jocul
influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, percepţie, memorie, imaginaţie, gândire, sentimente, interese,
voinţă. Se practică jocuri colective, jocuri în care apar conducători şi conduşi şi care dau posibilitatea de afirmare.
Preadolescenta - este vârsta când însemnate sunt relaţiile lui cu societatea. Activitatea dominantă este învăţătura, dar
copilul preadolescentă participă şi la jocuri. Sunt preferate jocurile de echipă, de întrecere, care cer inventivitate,
dârzenie, dăruire.
Specifică vârstei este imaginaţia creatoare ca formă de afirmare a personalităţii proprii. Conştiinţa de sine
se afirmă puternic, începe să cunoască, observând pe alţii şi comparându-se cu ei. Este mai critic
faţă de ajţii decât faţă de sine.
Adolescenta - experienţa, nivelul intelectual şi experienţa socială permit o mai mare independenţă în
atingerea şi conducerea unor activităţi, dar şi responsabilităţi pentru faptele săvârşite. Adolescenţa este
vârsta formării unui ideal în viaţă, a proiectării personalităţii adolescentului în viitor; el este capabil să lupte
pentru realizarea acestora. Se autoapreciază mai corect, începe să suporte criticile, să ţină cont de punctul
de vedere al altora.
Maturitatea -adultul, care joacă mai multe roluri în societate, este pus în valoare pe măsura alegerii
acestora şi a satisfacţiei pe care aceste roluri le dau aspiraţiilor lui. Interesul şi pasiunea faţă de muncă,
atingerea scopului propus, reprezintă un puternic factor de bucurie.
Persoanele în vârstă pot, de asemenea, să-şi pună în valoare activităţile pe care le înfăptuiesc conform
gusturilor şi posibilităţilor fizice, folosind experienţa acumulată. Este unul din cei mai importanţi factori ai
longevităţii.
Constituţia şi capacităţile fizice- indivizii trebuie să-şi aleagă activităţile care să le permită să se realizeze
în concordanţă cu constituţia şi capacităţile fizice. Incredinţarea unor mari răspunderi sau activităţi ce
solicită eforturi deosebite unor persoane nepotrivite pentru astfel de sarcini le copleşesc şi este cauza
majoră a oboselii fizice şi nervoase.
Factori psihologici
Emoţiile - apar în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară individul şi presupun evaluarea, acordarea de
semnificaţie valorică activităţilor desfăşurate. Bucuria, entuziasmul, speranţa, plăcerea şi bunăstarea
influenţează satisfacerea acestor nevoi.
Factori sociologici
Cultura - în funcţie de cultură, indivizii îşi aleg o profesie care să le permită afirmarea prin folosirea
cunoştinţelor acumulate.
Rolurile sociale - individul are libertatea alegerii studiilor şi a muncii sale, se poate realiza deplin în funcţie
de normele sociale.
Manifestări de independenţă
Integritatea fizică şi psihică -activitatea optimă a funcţiilor fiziologice în raport cu constituţia
individului.
Manifestări de bucurie şi fericire - activitatea pozitivă (stările de satisfacţie, mulţumire, bucurie,
entuziasm, dragoste, caritate) este de obicei creatoare, sursa sănătăţii organice şi psihice, deoarece se
asociază cu creşterea energiei vitale, cu crearea unei atmosfere de destindere.
Autocritica - tendinţa de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii, ca o formă de exprimare a
independenţei voinţei, se conjugă cu adoptarea unei atitudini critice faţă de ideile şi acţiunile proprii şi cu
receptivitatea faţă de opiniile celor din jur.
Luarea de decizii - rapiditatea cu care persoana deliberează într-o situaţie complexă şi urgentă şi adoptă
hotărârea cea mai potrivită.
Stima de sine - aprecierea obiectivă a capacităţilor, a trăsăturilor caracteriale predominante prin
comparaţie cu alţii; o trăsătură a cunoaşterii de sine este demnitatea; demnitatea înseamnă conştiinţa
propriei valori în condiţiile respectului faţă de alţii, a neacceptării înjosirii şi a puterii de a adopta decizii.
Imaginea de sine - să-i placă înfăţişarea sa, aspectul pe care îl are şi să fie sănătos
Comportamentul (legat de stadiul de dezvoltare)
-Copilul-mulţumire faţă de un succes şcolar;aprecierile pe care le fac învăţătorul/profesorul, părinţii,
colegii asupra muncii lui îi provoacă emoţii puternice de bucurie şi satisfacţie şi-i stimulează voinţa de a
se afirma
Activităţi sportive:inventivitate, dârzenie, dăruire pentru reuşita echipei
Activitate pe plan social, familial: îşi dă seama că munca depusă este importantă, o
îndeplineşte cu seriozitate, răspundere
 Aprecierea muncii:munca trebuie să corespundă nivelului de pricepere şi pregătire, să fie în echilibru
cu capacitatea individului. Bucuria rodului muncii, aprecierea colectivului şi condiţiile de lucru
corespunzătoare
Ambiţia - Dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă
Motivaţia - Totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care să se realizeze
Roluri sociale - Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să determine satisfacţia
realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de muncă, în societate)
Folosirea timpului liber - Apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.) dau posibilitatea
de a folosi propriile credinţe şi valori în preocupări plăcute şi utile.
Ambiţia - Dorinţa arzătoare de a realiza cât mai mult în activitatea depusă
Motivaţia - Totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activităţi prin care să se realizeze.
Roluri sociale - Stăpânirea, punerea în valoare a acestor roluri, prin acţiuni care să determine satisfacţia
realizării, a bunăstării (rolul în familie, la locul de muncă, în societate).
Folosirea timpului liber - Apartenenţa la o grupare socială (culturală, sportivă, politică etc.) dau posibilitatea
de a folosi propriile credinţe şi valori în preocupări plăcute şi utile.

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei

-se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei
- îl ajută să-şi facă un plan zilnic;orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale şi care-
i permit să se realizeze
- încurajează orice activitate care interesează,l stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme:
1. Devalorizarea
2. Neputinţa
3. Dificultatea de a se realiza
4. Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale

Surse de dificultate
de ordin fizic-Sursa - diminuarea unei funcţii, handicap, lipsa de control a sfincterelor, neajuns fizic,
obstacol pentru mişcări, durere
de ordin psihologic-Sursa - tulburări de gândire, anxietate, stres, pierderea imaginii de sine, pierdere -
separare, situaţia de criză
de ordin sociologic
Sursa - eşec profesional, conflict profesional, condiţie socială, legi şi reglementări în dezacord cu valorile
individului, lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere de sine, a altora, a mediului.
Prezentăm două probleme de dependenţă:

1. Devalorizarea:
percepţia negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa sa

Manifestări de dependenţă:
Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine
- Pacientul nu poate accepta noua stare în care se găseşte, modul cum arată, infăţişarea sa
Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi- Starea de dependenţă în care se află nu-i permite
participarea la activităţi
Descurajare, depresie- Stare sufletească de tristeţe asociată cu nemulţumire
Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere- Indepărtarea din colectiv, nefolosirea în diverse activităţi
Incapacitatea de a trece peste dificultăţi- Nu poate depăşi anumite momente critice care i-au diminuat
încrederea în sine
Somnolenţă, pasivitate- Senzaţie de somn, indiferenţă la ce se întâmplă în jurul său
Agresivitate- Comportament provocator pus mereu pe ceartă
Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării- Pacientul nu consideră necesar să efectueze activităţi, este
dezinteresat, neatent
Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă- Starea de dependenţă fizică, psihică sau socială nu-i permite
pacientului fectuarea activităţilor preferate
Disperare- Starea de deznădejde, dezolare, suferinţă deosebită
Obsedare de problemele sale-Pacientul este preocupat în permanenţă de problemele sale, care au prioritate faţă
de activitatea depusă, în vederea realizării.

Intervențiile asistentei- pacient cu sentiment de devalorizare

• OBIECTIV: Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă
- ascultă activ pacientul pentru a-i permite să-şi exprime sentimentele privind dificultatea
de a se realiza
- ajută pacientul să identifice motivele comportamentului său, apreciază posibilităţile fizice şi
intelectuale
- sesizează orice formă de interes pentru o anumită activitate şi-l antrenează în
desfăşurarea ei
- îndrumă spre acele activităţi care sunt atractive pentru pacient şi totodată utile
- observă şi notează orice schimbare în comportamentul pacientului (depresie, satisfacţie)
- aplică tehnicile de îngrijire adaptate nevoilor pacientului
identifică cu pacientul factorii care o împiedică să se realizeze: familia, limite economice,
starea de sănătate
OBIECTIV:Pacientul să-şi recapete interesul fată de sine şi de alţii
- cunoaşte aspiraţiile, sentimentele, interesele şi capacităţile pacientului
- îl ajută în reevaluarea capacităţilor şi aspiraţiilor sale
- îl susţine în stabilirea unor proiecte
- ajută pacientul să se adapteze la noul rol pe care îl are sau la statutul său
- îl ajută sa realizeze o percepere justă a realităţii, să se integreze în colectiv
- observă reacţiile de satisfacţie sau de nemulţumire ale pacientului
- explică necesitatea cunoaşterii mediului în care trăieşte şi a celor din jur

2. Neputinţa:
percepţia individului asupra lipsei de control a evenimentelor într-o situaţie dată
Manifestări de dependenţă:
Conflict personal-incapacitatea pacientului de a da dovadă de comportamente adecvate faţă de rolurile
profesionale alese sau impuse
Eşec profesional- nu realizează sarcinile obligatorii impuse, care sunt legate de rolul profesional pe care
l-a ales sau i s-a impus
Dificultate în a lua decizii şi a controla evenimentele- pacientul nu poate lua deciziile cele mai
potrivite în timp util, nu poate cunoaşte şi corela evenimentele
Apatie- prezintă lipsă de interes faţă de activitatea impusă sau aleasă
Retragere, resemnare- renunţă la activitatea sau funcţia pe care o deţine şi se complace în această
situaţie
Docilitatea- se supune cu uşurinţă unor decizii care nu-i aparţin
Agresivitate- caută prilej de ceartă în permanenţă, este provocator faţă de colectiv
Fatalitatea- consideră că mersul lucrurilor în viaţă au fost influenţate în mod prestabilit de o forţă
supremă; consecinţele sunt de neînlăturat, inevitabile
Lipsa de ambiţie- nu mai doreşte să-şi atingă scopul, să realizeze ceva anume
Agasare- stare de enervare, de iritare pe care pacientul o are în permanenţă sau periodic
Tristeţe- stare sufletească apăsătoare, însoţită de mâhnire, amărăciune
Sentiment de inferioritate- stare de dezavantaj pe care pacientul o percepe în comparaţie cu ceilalţi

Rolul asistentului medical în promovarea unui concept pozitiv despre sine

 Conceptul de sine- reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct
de vedere fizic, emoţional şi social;se exprimă prin comportament, cuvinte, sentimente
Componentele conceptului despre sine
- identitatea se referă la unicitatea individului, obţinută în timpul fazei de socializare
- imaginea corporală este imaginea pe care un individ şi-o face despre propriul corp
- stima de sine este aprecierea valorii personale
- performanţa rolului este comportamentul prin care o persoană participă la un grup social
Factori care afectează componentele conceptului despre sine
- identitatea:probleme sexuale;alcool, droguri ;viol,agresiune,spitalizare,separarea familială
- imaginea corporala:alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice;pierderea unui organ sau a unei
funcţii;obezitatea;prezenţa unei cicatrice
- stima de sine:incapacitate de satisfacere a nevoilor;eşecuri repetate;dependenţa de alţii neglijenţa
familiei, prietenilor, colegilor
- performanţa rolului:incapacitatea de a îndeplini un rol;izolare socială forţată; interdicţia de a îndeplini
un rol pentru care eşti pregătit
Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat
- evită conversaţia si interacţiunea cu alţii
- are aspect neîngrijit
- îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv
- este indecis
- nu poate să-şi rezolve problemele
- îşi ascunde unele părţi ale corpului
- exprimă critici severe faţă de sine şi faţă de alţii
- prezintă anxietate, teamă, disperare
- manifestă ostilitate, mânie, furie
- se consideră un ratat
- are impresia că este neglijat de cei din jur
- îşi exprimă lipsa de încredere faţă de personalul ce-l îngrijeşte

DE REŢINUT:
-este important să se planifice activităţi pe care pacientul să le poată îndeplini
-sarcinile nu trebuie să fie dificile, pentru că este de preferat un succes mic, decât
riscul unui eşec într-o sarcină importantă
- sarcinile să aibă dificultăţi progresive, pentru atingerea obiectivului
-schimbările să se facă gradat, pentru a da pacientului timp suficient să se adapteze
şi să evite compromiterea, din nou, a conceptului despre sine
- intervenţiile trebuie să se bazeze pe principiul că pacientul trebuie mai întâi să ia
cunoştinţă de problemele şi agenţii stresanţi care-l asaltează şi apoi să le înţeleagă
şi să acţioneze pentru a le depăşi
- intervenţiile asistentei trebuie să interacţioneze cu pacientul şi familia acestuia.