În sistemul capitalist al organizației economice a societății, antreprenorii determină cursul producției.

În
îndeplinirea acestei funcții, acestea sunt supuse necondiționat și total suveranității publicului
cumpărător, a consumatorilor. Dacă nu reușesc să producă în cel mai ieftin și cel mai bun mod posibil
acele mărfuri pe care consumatorii le solicită cel mai urgent, acestea suferă pierderi și sunt în cele din
urmă eliminate din poziția lor antreprenorială. Alți bărbați care știu mai bine cum să servească
consumatorii îi înlocuiesc.

Dacă toți oamenii ar anticipa corect starea viitoare a pieței, antreprenorii nu ar obține niciun profit și nici
nu ar suferi pierderi. Aceștia ar trebui să cumpere factorii complementari de producție la prețuri care,
deja în momentul achiziției, ar reflecta pe deplin prețurile viitoare ale produselor. Niciun loc nu ar fi lăsat
nici pentru profit, nici pentru pierdere. Ceea ce face ca profitul să iasă în evidență este faptul că
antreprenorul care judecă prețurile viitoare ale produselor mai corect decât alți oameni cumpără unii
sau toți factorii de producție la prețuri care, văzute din punctul de vedere al stării viitoare a pieței , sunt
prea mici. Astfel, costurile totale de producție - inclusiv dobânzile la capitalul investit - rămân în urma
prețurilor pe care antreprenorul le primește pentru produs. Această diferență este profitul
antreprenorial.

Pe de altă parte, antreprenorul care judecă greșit prețurile viitoare ale produselor permite factorii de
prețuri de producție care, văzuți din punctul de vedere al stării viitoare a pieței, sunt prea mari. Costul
său total de producție depășește prețurile la care poate vinde produsul. Această diferență este
pierderea antreprenorială.

Astfel, profitul și pierderea sunt generate de succesul sau eșecul în adaptarea cursului activităților de
producție la cea mai urgentă cerere a consumatorilor. Odată realizată această ajustare, acestea dispar.
Prețurile factorilor complementari de producție ating o înălțime la care costurile totale de producție
coincid cu prețul produsului. Profitul și pierderile sunt caracteristici mereu prezente doar datorită
faptului că schimbarea neîncetată a datelor economice face din nou și din nou noi discrepanțe și, în
consecință, apare nevoia de noi ajustări.

Multe erori referitoare la natura profitului și pierderii au fost cauzate de practica aplicării termenului de
profit la totalitatea veniturilor reziduale ale unui antreprenor. Dobânzile la capitalul angajat nu fac parte
din profit. Dividendele unei corporații nu sunt profit. Acestea sunt dobânzi asupra capitalului investit
plus profit sau minus pierderi. Echivalentul pe piață al muncii prestate de antreprenor în desfășurarea
afacerilor întreprinderii este cvasi-salarii antreprenoriale, dar nu profit.

Dacă întreprinderea deține un factor pe care poate câștiga prețuri de monopol, câștigă monopol. Dacă
această întreprindere este o corporație, astfel de câștiguri cresc dividendul. Cu toate acestea, ele nu sunt
profitabile. Și mai grave sunt erorile datorate confuziei activității antreprenoriale și a inovației și
îmbunătățirii tehnologice.

Neadaptarea a cărei îndepărtare este funcția esențială a antreprenoriatului poate consta adesea în
faptul că noile metode tehnologice nu au fost încă utilizate în măsura în care ar trebui să fie pentru a
oferi cea mai bună satisfacție posibilă a cererii consumatorilor. Dar acest lucru nu este neapărat
întotdeauna cazul. Schimbările de date, în special în cererea consumatorilor, pot necesita ajustări care
nu fac deloc referire la inovațiile și îmbunătățirile tehnologice. Antreprenorul care pur și simplu crește
producția unui articol adăugând la facilitățile de producție existente o nouă ținută fără nicio modificare a
metodei tehnologice de producție nu este mai puțin un antreprenor decât omul care inaugurează un
nou mod de producere. Afacerea antreprenorului nu este doar experimentarea cu noi metode
tehnologice, ci selectarea dintre multitudinea de metode fezabile tehnologic pe cele mai potrivite
pentru a furniza publicului în cel mai ieftin mod lucrurile pe care le cer cel mai urgent. Dacă o nouă
procedură tehnologică este sau nu potrivită în acest scop, va fi decis provizoriu de către antreprenor și
va fi decis în cele din urmă prin comportamentul publicului cumpărător. Întrebarea nu este dacă o nouă
metodă trebuie considerată ca o soluție mai „elegantă” a unei probleme tehnologice. Este dacă, în
starea dată a datelor economice, este cea mai bună metodă posibilă de furnizare a consumatorilor în cel
mai ieftin mod.

Activitățile antreprenorului constau în luarea deciziilor. El determină în ce scop ar trebui utilizați factorii
de producție. Orice alte acte pe care un antreprenor le poate îndeplini sunt doar accidentale funcției
sale antreprenoriale. De aceea, laicii nu reușesc adesea să realizeze. Acestea confundă activitățile
antreprenoriale cu desfășurarea afacerilor tehnologice și administrative ale unei fabrici. În ochii lor, nu
acționarii, promotorii și speculatorii, ci angajații angajați sunt adevărații antreprenori. Primii sunt doar
paraziți inactiv care buzunează dividendele.

Acum nimeni nu a susținut vreodată că se poate produce fără să lucreze. Dar nici nu este posibil să
producem fără bunuri de capital, factorii produși anterior de producție ulterioară. Aceste bunuri de
capital sunt rare, adică nu sunt suficiente pentru producerea tuturor lucrurilor pe care cineva și-ar dori
să le producă. De aici apare problema economică: să le folosim în așa fel încât să se producă numai acele
bunuri care sunt potrivite pentru a satisface cele mai urgente cereri ale consumatorilor. Niciun bun nu ar
trebui să rămână neprodus din cauza faptului că factorii necesari pentru producția sa au fost folosiți -
risipiți - pentru producerea unui alt bun pentru care cererea publicului este mai puțin intensă. Pentru a
realiza acest lucru, sub capitalism funcția antreprenoriatului care determină alocarea de capital
diferitelor ramuri ale producției. Sub socialism ar fi o funcție a statului, a aparatului social de
constrângere și opresiune. Problema dacă o direcție socialistă, lipsită de orice metodă de calcul
economic, ar putea îndeplini această funcție nu trebuie tratată în acest eseu.

Există o regulă simplă pentru a spune antreprenorilor de la non-antreprenori. Antreprenorii sunt cei
asupra cărora cade incidența pierderilor asupra capitalului angajat. Economiștii amatori pot confunda
profiturile cu alte tipuri de consumuri. Dar este imposibil să nu recunoaștem pierderile din capitalul
angajat.