COLEGIUL DE MEDICINĂ BĂLȚI

Suport TEORETIC

Investigaţii radiologice, endoscopice şi

ultrasonore
ale rinichilor şi căilor urinare.
Plan:
1.Urografia intravenoasă – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului,
participarea la examen, îngrijirea pacientului.
2.Pielografia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea la
examen, îngrijirea pacientului.
3.Cistoscopia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea la
examen, îngrijirea pacientului.
4.Ultrasonografia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea la
examen, îngrijirea pacientului.
 Razele roentghen avîind mare putere de pătrundere, străbat corpurile solide, inclusiv
capul omenesc, fiind absorbite parţial şi diferit de ţesuturi şi organe, în funcţie de compoziţia
lor chimică .
Examenul radiologic permite studiul morfologiei şi al funcţionării organelor interne,
completînd alte metode de incestigaţie.
I. Urografia intravenoasă – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului,
participarea la examen, îngrijirea pacientului.
Urografia – este o metodă radiologică de examinare a rinichilor şi căilor
urinare cu ajutorul substanţei de contrast.
Scopul:
- Determinarea poziţiei rinichilor,formei ,dimensiunilor.
- Depistarea tumorilor ,calculilor,malformaţiilor congenitale.
- Cercetarea bazinetelor renale.
- Stabilirea poziţiei,formei,dimensiunelor uretrelor.
-Cercetarea vezicii urinare (localizare,dimensiune).
Indicaţii:
- Pielonefrită.
- Litiaza biliară.
- Tumori.
- Patologii congenitale.
Contraindicaţii:
- Insuficienţă renală,hepatică, cardiovasculară decompensată.
- Stări alegice.
- Boala Bosedow,TBC.
- Hipersensibilitate la iod.
- Anemii hemolitice.
Pregătirea materialelor necesare:
1.Substanţa de contrast:
a) Verografin 60 – 76 %.
b) Urografin 76%.
 2.Trusa antişoc.
3.Necesarul pentru injecţii i/v.
4.Materiale necesare pentru clismă evacuatoare.
Pregătirea psihică a pacientului:
1. Se anunţă şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
2. Se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru
reuşita acesteia.
Pregătirea alimentară a pacientului:
1. Cu 2-3 zile înaintea examinării, pacientul va consuma un regim fără alimente care
conţin celuloză şi dau reziduri multe ( fructe, legume, peşte, făinoase, etc)
şi ape gazoase.
2. Se reduce cantitatea de lichide consumate, iar în ziua examinării bolnavul nu mai
mănîncă şi nu mai bea ( pentru reducerea volumului urinei). După examen
bolnavul poate consuma regimul său obişnuit.
Pregătirea medicamentoasă:
1. Cu două zile înainte de examen pacientului se administrează per os 15-20 picături
tinctură valeriană de 3 ori pe zi, sau 1 tab. valeriană x 3ori /zi,sau carbolen
2 tab. x 3 ori /zi.
2. Dacă pacientul suferă de constipaţii pe parcursul zilelor de pregătire, se vor
administra laxative (ulei de ricin, extract de senă, purghen, etc). În
constipaţii rebele se fac clisme evacuatoare.
Dacă aveți necesitae de a trece o investigație de urografie intravenoasă, adică aveţi
nevoie de un diagnostic corect al posibilelor probleme la nivelul rinichilor sau a altor
organe ale sistemului urinar, ar fi bine să vă pregătiţi cu 3 zile înainte.
Dieta de 3 zile:
- se exclud produsele ce pot provoca balonarea: lapte, varză, boboase, fructe (mere,
banane, struguri) şi sucurile din fructe, paste făinoase, apă carbogazoasă, compot,
dulceţuri;
- se indică: terciuri pe apă, omletă, carne şi peşte fiert, supe şi lichide (apă plată) din
abundenţă, chefir, brânza degrăsată, pesmeţi, ceai din romaniţa fără zahăr, alimentele se
prepară pe aburi, se fierb sau se coc;
Mezim forte 1-2 pastile în timpul meselor de 3-4 ori/zi;
Espumisan 2 capsule după fiece masă 3-4 ori/zi.
 Cu o seară înainte de examinare - o cină uşoară la orele 18:00 (ceai de romaniţă fără
zahăr şi pesmeţi albi).
Dacă în anamneza pacientului sunt constipaţii, două sări la rând se va consuma Ulei
de ricină 30 ml sau Duphalac 60 ml.
În dimineaţa examinării - un dejun uşor (ceai de romaniţă fără zahăr şi pesmeţi albi
şi 2 capsule de Espumisan).
În cazul investigației de urgenţă - 8-10 capsule de Espumisan, investigaţia urmând a
se face doar dupa 1,5 ore.
Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast:
1. Se efectuează proba de toleranţă faţă de iod.
2. Se comunică pacientului să nu se sperie unele simptome ce pot să apară (ameţeli,
greţuri sau dureri abdominale) şi care dispar repede fără consecinţe.
 Se administrează 1-2 ml substanţă de contrast i/v lent. Dacă pacientul prezintă o
reacţie hiperergică, atunci se va întrerupe administrarea şi se anunţă
medicul. A/m fixează efectuarea probei şi rezultatul ei în fişa medicală de
observaţie.
3. Dacă pacientul tolerează substanţa de contrast, seara, în ajunul investigaţiei, se va
administra per os 30 g ulei de ricin.
4. La 22.00 se va face o clismă evacuatoare.
5. În dimineaţa zilei examinării , cu 2 ore pînă la investigare se va mai face o clismă
evacuatoare.
6. Pînă la investigare se va goli vezica urinară spontan sau prin sondaj.
7. Pacientul este însoţit în cabinetul radiologic de către a/m, care alături de biletul de
trimitere va lua şi fişa medicală de observaţie a bolnavului.
Participarea la examen:
1. A/m ajută pacientul să ocupe poziţia în decubit dorsal pe masa de radiografie, se
eliberează abdomenul de îmbrăcăminte.
2. Se execută un clişeu (în funcţie de el se poate regla regimul expunerilor radiologice,
se observă dacă intestinul a fost bine pregătit).
3. Substanţa de contrast se administrează i/v pe masa radiologică, foarte încet, cu
multă precauţie (20 ml timp de 5 min.), viteza excesivă poate să provoace
dureri de-a lungul venei.
 Medicul efectuează o serie de pelicule radiologice: peste 1 min.; 3-5 min.; 7-10 min.;
20-30 min.
c) Ce permit testarea funcţională a căilor urinare, se apreciază opacitatea care în mod
normal este bilaterală, simetrică, egală.
d) Asigură determinarea morfologică a întregului sistem vezico-uretro-pielo-calicial
bilateral.
La necesitate se va face un clişeu în poziţia verticală.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
1. Va fi ajutat să se îmbrace, condus în salon şi instalat comod în pat.
2. Peste 2 ore poate să servească masa.
3. Examenul va fi notat în foaia de observaţie.
Complicaţii posibile:
1. Hipersensibilitatea la substanţa de contrast (senzaţie de arsură, furnicături,
tahicardie, ameţeli, stare de rău general).
2. Şoc anafilactic (frison, vertij, greaţă, vomă, cefalee, T.A)
II. Pielografia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea la
examen, îngrijirea pacientului.
Pielografia – reprezintă radiografia aparatului renal, executată cu substanţă de contrast
administrată prin cateterizm uretral, sub controlul cistoscopic.
Materialele necesare:
1. Substanţe de contrast:
- urotrast 30% - 50% .
- odison 30%.
- iodură de sodiu 10%.
2. Substanţe antihistaminice.
3. Trusa antişoc.
4. Utilajul necesar pentru clismă evacuatoare.
5. Ulei de ricin.
6. Cateter.
7. Cistoscop.
8. Mănuşi sterile.
9. Alcool etilic 70C.
10. Soluţie alcoolică de iod 5 %.
11. Casoleta cu materiale sterile.
12. Utilajul necesar pentru toaleta intimă.
Pregătirea psihică a pacientului:
1. Se anunţă şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
2. Se explică pacientului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita
acesteia.
Pregătirea alimentară a pacientului:
1.Cu 2-3 zile înaintea examinării, pacientul va consuma un regim fără alimente care
conţin celuloză şi dau reziduri multe ( fructe, legume, peşte, făinoase, etc)
şi ape gazoase.
2.Se reduce cantitatea de lichide consumate, iar în ziua examinării bolnavul nu mai
mănîncă şi nu mai bea ( pentru reducerea volumului urinei). După examen
bolnavul poate consuma regimul său obişnuit.
Pregătirea medicamentoasă:
1. Cu două - trei zile înaintea examinării pacientului se administrează 1 tab. valeriană
x 3ori /zi; carbolen 2 tab. x 3 ori /zi.
2. În seara precedentă zilei de radiografie se administrează două linguri de ulei de
ricin.
3. În dimineaţa zilei de examinare, cu 2 ore pînă la examinare se va face o clismă
evacuatoare.
4. Înainte de examinare se efectuează tualeta intimă.
Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast:
1.Se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu odiston 30 % sau iodură de
sodiu 10 %.
2.Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică se întrerupe întroducerea substanţei de
contrast şi se administrează antihistaminice, anunţîndu-se imediat
medicul.
 3.A/m fixează efectuarea probei şi rezultatul ei în fişa medicală de observaţie.
Dacă pacientul tolerează substanţa de contrast, seara, în ajunul investigaţiei, se va
administra per os 30 g ulei de ricin.
Participarea la examen:
1.Pacientul va fi condus în sala de cistoscopie.
2.Va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.
Administrarea substanţei de contrast:
1. Spălarea pe mîini cu apă curentă şi săpun de 2 ori, le va dezinfecta cu alcool etilic
70C timp de 2 min., unghiile le prelucrează cu soluţie alcoolică de iod 5
%, apoi îmbracă mănuşile.
2. Sub controlul cistocopului se introduce sonda în ureter.
3. Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită ( t-36C) pentru a nu produce contracţii
spastice, reflexe ale bazietului.
4. Se introduc cîte 5 – 10 ml în fiecare parte cu presiune mică ( altfel produce rupturi
ale bazinetului sau reflux pielorenal).
5. Bolnavul se transportă pe brancarda, se aşează pe masa de radiografie pentru
efectuarea pielografiei.
6. După terminarea radiografiei se încearcă să se extragă cu seringa substanţa de
contrast.
7. Pacientul va fi ajutat să se îmbrace, condus în salon, instalat comod în pat.
8. Se notează examenul efectuat în foia de observaţii.

III. Cistoscopia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea la

examen, îngrijirea pacientului.
Cistoscopia este o metodă imagistică invazivă de examinare a mucoasei vezicii urinare
prin intermediul unui sistem optic introdus prin uretră în vezica urinară.
Scopul:
- Identificarea proceselor patologice endo-vezicale.
- Identificarea inflamaţiilor specifice, nespecifice, tumorilor.
- Identificarea malformaţiilor anatomice, calculilor.
- Identificarea corpilor străini.
Pregătirea instrumentelor şi materialelor:
1. Cosolete cu materiale sterile.
2. Costum steril pentru medic, mănuşi sterile.
3. Soluţie de Novocaină 0,5 % sau soluţie de Lidocaină 2 %.
4. Seringă cu capacitatea de 20 ml.
5. Pense sterile .
6. Tampoane de vată sterile.
7. Cistoscopul cu accesoriile sale sterile.
8. Sonde uretrale sterile.
9. Sonde uretro-vezicale sterile.
10. Soluţii dezinfectante.
11. Tăviţe renale.
12. Alcool etilic 70С.
13. Soluţie alcoolică de iod de 5 %.
Pregătirea psihică a pacientului:
1. Se anunţă pacientul, explicîndu-i-se necesitatea tehnicii.
2. La nevoie, cu 30 min., înainte de explorare i se administrează un sedativ.
3. Cu o oră înainte de examen va ingera 500 ml lichid (pentru a asigura fluxul urinar
necesar).
4. Pacientul îşi va goli vezica urinară.
5. Va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se dezbrace (în regiunea inferioară a
trunchiului).
6. Este ajutat să se urce pe masa specială ( de cistoscopie sau ginecologică).
7. Pacientul se aşează în poziţie ginecologică.
8. I se fixează picioarele pe suporturile mesei.
9. Se efectuează toaleta organelor genitale externe şi a perineului cu apă şi săpun.
10. Se acoperă membrele inferioare cu cîmpuri sterile, lăsîndu-se accesibilă regiunea
perineului.
Participare la tehnică:
 1. Cistoscopia se execută în condiţii de asepsie perfectă.
2. Prelucrarea mîinilor (vezi Pielografia).
3. Se dezinfectează meatul urinar.
4. Pentru anestezie locală se introduc în uretră 20 ml sol.Novocaină 0,5 %.
5. Anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de
Xilocaină sau Lidocaină.
6. Se oferă cistoscopul medicului.
7. După efectuarea cistoscopiei se efectuează o spălătură a vezicii urinare şi
cistoscopul se extrage.
Îngrijirea pacientului:
1. Pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi transferat pe brancardă în salon.
2. Se administrează la nevoie calmante.
3. Se notează examenul în foaia de observaţii.
Reorganizarea locului de muncă:
1. Se aruncă deşeurile, iar instrumentele se spală bine cu o perie moale cu apă şi săpun.
2. Se demontează sistemul optic şi se dezinfectează cu alcool etilic de 96C.
3. Dezinfectarea: Profic 0, 25 % - 1 oră.
Profic 0, 5 % - 30 min.
Profic 1 % - 15 min.
4. Sterilizare chimică : Peroster 1 % - 1,5 ore (fără activaror).
Peroster 1 % - 30 min. (cu activator).
5. Cistoscopul se păstrează pe măsuţa sterilă.
IV. Ultrasonografia – definiţie, pregătirea pacientului şi a necesarului, participarea
la examen, îngrijirea pacientului.
Examenul ultrasonor (USG) – reprezintă observarea directă pe un ecran a organelor
pline ale cavităţii abdominale (ficat, pancreas, splină, rinichi, vezică
biliară ) pentru a le studia structura şi dimensiunile.
Pregătirea pacientului:
Pregătirea pacientului – este importantă pentru obţinerea unei examinări de calitate. De
dorit ca pacientul să nu micţioneze cu circa 8 ore înainte de examinare
 pentru a putea evalua modificările pielocalciale în condiţii pre şi
postmicţionale şi pentru a putea examina concomitent vezica urinară şi
organele pelviene.
Pregătirea alimentară:
Cu 2-3 zile înaintea examinării pacientul va consuma un regim fară alimente care
balonează intestinele (lapte, varză, cartofi, pîine neagră).
Pregătirea medicamentoasă:
Cu două zile înainte de examinare se administrează pacientului per os 15-20 picături
tinctură valeriană de 3 ori pe zi sau carbolen 2 pastile x 3 ori /zi.
Participarea la examen:
1. Examinarea are loc în cabinetul de ecografie.
2. Pacientul este informat despre metodă.
3. Pacientul nu mănîncă şi nu bea timp de 12 ore pînă la examinare.
4. I se cere pacientului să elibereze abdomenul de îmbrăcăminte, se aşează în poziţia
decubit dorsal pe masa de examinare.
5. Medicul efectuează examinarea.
6. Pe măsura desfăşurării ecografiei, medicul realizează diferite clişee ale organului
examinat şi, eventual, ale modificărilor pe care le remarcă.
7. La finele examinării se şterge pielea minuţios de gel, este ajutat să se îmbrace.
8. Se notează examenul în foaia de observaţie.
9. După examen pacientul reia regimul alimentar obişnuit.
10. Examenul nu este însoţit de nici un efect secundar.