EU SUNT EDUCATOR

Un leagăn de dor e copilăria,

O lume de basm e copilăria,
O tainică vrajă e copilăria...
Eu am avut îndrăzneala să sparg această lume, să pătrund în tainele ei și să descopăr noi și noi
mistere.
Unde poți găsi aceste mistere dacă nu în faimosul castel numit grădiniță. Dar cei care, cu
adevărat, mă leagă de această lume sunt copiii.
“Părinții le dau aripi copiilor, iar educatorii îi învață să zboare”, este gândul cu care pornesc în
fiece zi spre grădiniță – și este identic cu cel al părinților.
Copiii sunt viitorul nostru și, zi de zi eu am menirea de a-i învăța, de a le dărui noi cunoștințe,
pentru a-și lua zborul într-o lume necunoscută de ei, noi îi ajutăm să se integreze mai ușor în
societate, le ascult toate ideile, dorințele................
Iubesc copiii și încerc, de fiecare dată, să urc la mintea lor și să găsesc cheița către inima
fiecăruia dintre ei. Dincolo de timiditatea lor, le pătrund în inimioarele mici, descoperindu-le
vise mărețe și creații valoroase.
Am ales să îmbrățișez această direcție, fiindcă m-am născut cu dragoste pentru copii, cu puterea
magică de a modela suflete, cu dorința de a dărui și de a crea aventuri altfel în fiecare zi.

În inima mea – sunt copiii!

În sufletul meu – sunt copiii!
În gândurile infinite – sunt copiii!
Întreaga viață a mea – sunt copiii!
Iubesc picii și ale lor dorințe,
Respect vorbirea și gândirea lor,
Ador lumea în care cresc copiii,
Mă frapează tainicul mister al lor...
Anume această dragoste imensă pentru copii m-a făcut să-mi ales minunata meserie, să
îmbrățișez misterioasa profesie de pedagog, care mă face să fiu un om important, găsindu-mi
astfel rolul impunător în dezvoltarea micilor personalități. Cu toate că nu este deloc ușor să
împaci mulți ochi, să echilibrezi mai multe generații, să satisfaci mai multe minți, totuși, ceva în
interior mă susține și îmi dă puterea să le înfrunt pe toate și să creez o armonioasă și feerică
legătură cu cei care sunt viitorul nostru – copilașii.
În acest sens, aș vrea să mărturisesc că, în ciuda oricărui obstacol, în pofida oricărei încercări la
care mă va supune soarta, nu voi îndrăzni să nu iubesc fabuloasa lume a copilăriei, nu voi înceta
să ofer mâna mea de ajutor celor care au nevoie de ea și nu voi înceta să-mi continui slujba mea,
să-mi fac datoria mea de pedagog: să educ și să instruiesc copii, să îi corectez și să le trezesc
dragostea și interesul față de ce este frumos, de lumea înconjurătoare.
Acest jurămînt este o reflecție generată de interioritatea unui pedagog în devenire, din
delimitarea: trecut – ceea ce am fost, prezent – ceea ce sunt și viitor – ceea ce voi fi, ceea ce vor
fi și discipolii mei.

Tvertohleb Vitalia sunt, educator cu suflet bun,

De studii superioare dispun.
Activez în instituția preșcolară Ciobănaș
Și o lume-ntreagă îmi stimează
Iată, toate le-am primit, mă socot om împlinit:
Mulți copii mă înconjoară, cum visasem odinioară
Veselie, cântec, dans, le am toate în avans
Soț, copil, tot ce-am dorit, mulțumesc, s-a împlinit.

În numele trecutului, mulțumesc părinților, educatorilor și profesorilor mei.

În numele prezentului, declarcă viața e mult prea scurtă pentru a ne permite luxul să ne
plictisim.
În numele viitorului, sper ca visele tuturor discipolilor mei să se îndeplinească.