Lectia: Maica Domnului ocrotitoarea copiilor

Mai jos sunt doua lecturi despre binele pe care l-a facut Maica Domnului fata de copii.
Parintii vostri va vor citit cele doua lecturi ca sa întelegeti mai bine.

Maica Domnului îi ocroteşte pe copii buni şi credincioşi

„Odată, un copil bun s-a rătăcit de părinţii lui. Dumnezeu însă a îngrijit de el şi l-a trimis
tocmai în calea unui om bogat. Omul cel bogat l-a luat la sine pe copilul rătăcit.
Casa acelui om era aproape de Sfânta Biserică. Lânga casa Domnuli se afla o cruce mare,
pe care era zugrăvit chipul Fecioarei Maria cu pruncul Iisus în braţe. De multe ori, copilaşul
cel rătăcit se uita la pruncul Iisus El credea că pe Sfânta Cruce stă un copil viu. De aceea,
când primea pâine, copilul o rupea în două, se apropia de Sfânta Cruce, îi întindea şi lui
Iisus o bucăţică şi îi zicea:
-Na, mititelule, mănâncă şi tu. Doar ştiu ca vei fi flămând! Şi, Doamne, ce minune!Pruncun
Iisus întindea mâna si primea câte o bucăţică de pâine de la copilul cel milos.
Dar, de la o vreme, bogatul băgă de seamă la ceea ce facea copilul găsit.El se mânie şi îl
alungă din casa sa, zicându-i:
-Acum du-te la mititelul acela, ca să-ţi dea El de mâncare, că eu nu-ţi mai dau nimic. Copilul
cel milşos a plecat din casa bogatului. El s-a dus lângă biserică, s-a aşezat sub Sfânta Cruce,
a plâns şi a zis către Iisus:
-Pruncule mic, eu sunt tare flămând...Abia mai stau pe picioare...Dacă poţi dă-mi ceva să
mănânc!Tu stii, că şi eu ti-am dat ţie, când am avut.
Şi , deodată, Maica Domnului , fiindu-i milă de copil, s-a dat jos de pe cruce.Ea a scos de sub
braţ o pâine mare, a dat-o băieţelului şi i-a zis:
-Na, puiule!...că cine dă, lui îsi dă. Tu ai dat Fiului meu, lui Iisus.Acum eu îţi întorc darul, ca
să ai ce mânca pentru multă vreme.”

Lectura a doua.
„Cu aproape 500 de ani în urmă, în insula Creta (Grecia) s-a produs un cutremur. S-au
dărămat atunci multe clădiri.
În centrul oraşului, unde s-au întămplat cele mai mari stricăciuni, se afla un atelier de
cizmărie.
Oamenii care lucrau acolo erau foarte credincioşi.Pe un perete al atelierului era pictat
chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În faţa acestei icoane, cizmarii ardeau deseori
lumânări şi tămâie, închinându-se cu evlavie, mai ales când începeau şi sfârşeau lucrul.
Peste noapte, câte doi copii (ucenici) rămâneau să păzească atelierul care era încuiat pe
dinafară de meşterul cel mare.
În noaptea când s-a întâmplat cutremurul, a alergat meşterul să deschidă şi să scoată copii.
Văzând că tot atelierul este dărămat, a socotit că, de bună seamă, copiii au fost omorâţi sub
dărămături.
Apucându-se să caute trupurile lor, deodată a auzit nişte voci lângă singurul perete care
rămăsese întreg. A dat repede la o parte pietrele din jur şi... i-a găsit pe copii vii şi
nevătămaţi.
Uimit, printre lacrimi, meşterul i-a întrebat cum s-a făcut de-au scăpat cu viaţă. Atunci
copii au răspuns aşa:”Când am auzit uruitul cutremurului, am început să plângem înaintea
Sfintei icoane şi ne-am rugat Nascătoarei de Dumnezeu să ne ajute. Aşa rugându-ne, am
văzut că a ieşit din icoană un acoperământ care s-a aşezat deasupra noastră .După aceea,
îndată căzând pietrele şi lemnele peste acoprământul acela, au rămas acolo, fără a se
apropia de noi. Preasfânta, arătându-ni-se tocmai cum era pictată în icoană, zicea către noi
să nu ne temem. Ea a rămas cu noi până în clipa în care ne-aţi dezgropat”
 S-au mirat toţi cei ce au aflat de această minune. Din dragostea lor către Preasfânta
Nascătoare de Dumnezeu, locuitorii oraşului au înălţat în acel loc o frumoasă biserică. Aici,
se păstrează până astăzi icoana pictată pe zidul fostului atelier. În fiecare an, în ziua de 9
mai, se face aici o mare slujbă de mulţimire, în cinstea Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu.”