Evaluarea este concepută, pe de o parte, ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de
măsurare obiectivă, pe de altă parte, ca o cale de perfecționare ce presupune o strategie globală a formării și trebuie privită ca parte intrinsecă a demersului didactic având următoarele funcții: diagnosticare, prognosticare, reglare a procesului instructiv-educativ, selecție, certificare, motivare a învățării, de activare a autocunoașterii, a metacogniției și de consiliere. În procesul instructiv- educativ evaluarea poate fi: a) evaluare inițială (realizată la începutul procesului de predare-învăţare); b) evaluare continuă (realizată în timpul procesului); c) evaluare finală (realizată după o secvenţă de timp bine precizată – semestru, sfârșit sau început de ciclu şcolar etc.). Metodele de evaluare au ca scop măsurareaa unor competențe ce țin de domeniul afectiv și care sunt greu cuntificabile prin metodele tradiționale de evaluare, iar potențialul formativ stă în interiorizarea actului educativ. Instrumentele de evaluare se stabilesc în funcție de vârstă și de particularitățile psihopedagogice ale și de specificul fiecărei discipline. Acestea sunt: chestionări orale teste, lucrări scrise experimente și activități practice referate proiecte interviuri portofolii probe practice alte instrumente stabilite de comisiile metodice și aprobate de director sau elaborate de către MEC/ISJ, elaborate în conformitate cu legislația națională.