Sunteți pe pagina 1din 6

Aspecte de drept comparat privind structurile funcţionale

organizatorice în Uniunea Europeană

Înfiinţarea sucursalelor, filialelor şi a reprezentantelor în Uniunea Europeană


cu privire speciala în special în Germania

Pentru a deveni participant la viaţa economică a Germaniei o persoană fizică sau juridică
romană este liberă să-şi aleagă forma potrivită pentru această activitate. Prima distincţie care
trebuie făcută este forma juridică de asociere
Au fost identificate două criterii principale de asociere:
- Asociere de persoane, la care persoanele asociate sunt prioritare şi la care responsabilitatea
este a persoanei:
- Asociere de capital, la care nu persoanele ci capitalul este prioritar, dar la care răspunderea
se poate limita la capitalul societăţii Statutul comerciantului este reglementat de Codul Comercial
German - HGB. Un comerciant îşi exercita profesia singur, fără a căpăta o nouă personalitate
juridică, iar toate drepturile şi obligaţiile din această ,îl îndreptăţesc sau obliga personal pe
comerciant. Răspunderea lui se extinde şi asupra averii sale personale. Cererea de înregistrare se
face la Registrul Comerţului. Spre deosebire de România acest registru tine de judecătoria
teritorială competenta. Înainte de înregistrare trebuie dovedită numirea a cel puţin unui
administrator, prin contractul de societate ori prin decizia asociaţilor. De asemenea trebuie
dovedită plata aportului în numerar sau în bunuri a cel puţin 12500,- EURO. Judecătoria va cere
în orice caz avizul Camerei de Comerţ. După aceasta se efectuează înregistrarea prin care se
înfiinţează societatea.
Înainte de înregistrare se considera “societate în înfiinţare” care poate acţiona pentru
societate, răspunderea asociaţilor este însă nelimitată până la înregistrarea societăţii. Pentru a
limita acest fel de risc exista posibilitatea asociaţilor de a cumpăra un “cadru (corp) de societate”
– (GmbH Mantel)- deci de obicei un SRL deja înfiinţat dar care nu-şi desfăşoară obiectul de
activitate (nu este activ). Se cumpără de către asociaţi toate părţile sociale ale unui asemenea
“cadru de societate” se schimbă obiectul de activitate, probabil şi sediul şi administratorul. Deci
se cumpără o societate deja existentă şi nu se înfiinţează una nouă.

1
Activitatea economică a străinilor în Germania diferă între anumite categorii de străini:
membrii a statelor UE ; membrii a statelor Europene care însă nu sunt membre UE, membrii
statelor non - europene etc. Se fac distincţii intre străini şi în concordanţă cu anumite tratate
internaţionale sau binationale.
Prin prezenţă mă voi referi în special de situaţia “romanilor” sau a societăţilor comerciale
romane, remarcând însă, ca multe din cele prezentate îşi găsesc aplicaţia la majoritatea “străinilor”
În cazul în care o societate romana depăşeşte o anumită limita de activitate în Germania, fără a
acţiona cu o societate fiica distinctă, devin aplicabile reglementările dreptului de şedere (stabilire).
Dacă întreprinderea deschide o magazie de livrare, sau de producţie, montaj sau un punct pentru
realizarea serviciului, sau dacă are laborator de cercetare, dezvoltare, o agenţie de intermediere,
atunci se considera activitate de antreprenor în Germania.
Diferitele feluri de reglementări pe domenii dreptul comercial, dreptul de taxe şi impozite,
dreptul comerţului exterior, reglementează diferit noţiunile de filială, sucursala, reprezentantă,
punct de lucru în Germania.
După reglementările dreptului comercial german cunoaştem filiale sucursale sau puncte de
lucru de sine stătătoare sau fără acest atribut, iar în ceea ce priveşte dreptul impozitelor şi taxelor
acestea toate se numesc puncte de lucru (Betriebsstätten). Dreptul comercial nu cunoaşte
reprezentante.
După dreptul impozitelor şi taxelor un punct de lucru este orice parte organizatorică fixă
a unei firme sau o instalaţie a acesteia, care serveşte activităţii firmei cum ar fi: .
- sediul conducerii firmei
- orice filială, sucursala
- magazie de mărfuri
- orice loc de vânzare sau cumpărare
- ateliere de producţie
- ateliere de fabricaţie
- birouri, agenţii
- mine sau cariere de piatră sau orice loc în care se extrag bogăţiile pământului
Pentru a deveni activ în economia de piaţă germană, pentru un “străin” (Ausländer)
indiferent dacă este vorba de o persoană fizică sau juridică, exista patru posibilităţi:
-angajarea unui agent comercial

2
-deschiderea unui birou de contact (cu adresa fixă)- care nu îndeplineşte condiţiile unei sucursale
independente
-infiintarea unei sucursale independente
-participarea “străinului” la o formă juridică sau de asociere germană:
- sub forma înfiinţării unei societăţi comerciale cu personalitate juridică germana sau dobândirii de
părţi sociale sau acţiuni unei societăţi comerciale germane,
- prin înfiinţarea sau dobândirea de părţi ale unei întreprinderi în formă de asociere de persoane în
Germania.
Antreprenorul roman poate să-şi deschidă un birou sau un sediu în Germania.
Aceasta se numeşte aici “filiala”, în cazul în care biroul său sediul german depinde în totalitate
de sediul principal, iar relaţiile între sediu principal şi filiala sunt atât de strânse încât nu se poate
vorbi de o activitate economică distinctă a filialei. Indiciu pentru aceasta este cazul în care biroul
nu mai poate funcţiona din momentul în care sediul principal îşi încetează activitatea.
În România şi în alte ţări există pentru această noţiunea de “reprezentanta”, care însă nu
exista după dreptul comercial german.
Deoarece se considera o activitate economică unitara intre firma romana şi filiala germană
– singura distincţie fiind că această activitate se desfăşoară în sedii şi locuri diferite, în acceasi
localitate (punct de lucru) în localităţi diferite (puncte de lucru – sedii locale) în altă ţară (de
exemplu Germania )– filială.
De obicei angajaţii filialei nu au procura pentru încheierea de contracte, ci numai pentru
iniţierea de contracte.
În ceea ce priveşte procedura de înfiinţare, pentru deschiderea unei filiale este totuşi
necesară înştiinţarea autorităţilor locale asupra începerii activităţii industriale sau comerciale
“activităţii de antreprenor” a filialei (Gewerbeanmeldung). Pentru a primi un “permis de
antreprenor” (Gewerbeschein) trebuie făcută cererea înainte de începerea activităţii. Ca şi filială,
sucursala nu are personalitate juridică distinctă de firma romană. Din punct de vedere juridic şi
organizatoric este parte a firmei romane şi i se aplică dreptul statului în care îşi are sediul principal-
deci dreptul roman. Prin sucursala independenţă se înţelege că definiţie următoarele: o parte
distinctă din punct de vedere al locului (sediului) a firmei, care se afla sub conducerea sediului
principal şi care pentru o durată îndelungată va efectua activitate economică distinctă cu o
organizaţie şi personal distinct al sucursalei.

3
Printre caracteristicile unei sucursale se numără:
-sucursala trebuie să fie în aşa fel organizată încât să poată participa în mod de sine stătător la
tranzacţiile economice, aşa încât va “supravieţui” în cazul în care sediul principal dispare.
- rezolvă tranzacţii economice tipice pentru întreaga firmă
- are o oarecare independenta, care se manifestă printr-o conducere proprie cu drept de dispoziţie
propriu, o contabilitate proprie, un bilanţ propriu şi bunuri proprii ale sucursalei
- conducerea sucursalei reprezintă sucursala faţă de terţi
- sucursala nu are personalitate juridică distinctă faţă de firma romana, deci acţiuni în judecată se
fac împotriva firmei romane. Sucursala însă are sediu distinct în Germania şi în concordanţă cu
acest sediu, se stabileşte şi o competentă jurisdicţionala în Germania la locul sediului.
Îndeplinirea acestor caracteristici indica în general forma juridică a sucursalei
independente. Ele trebuie însă analizate şi privite în mod concret şi distinct, deoarece procedurile
de înfiinţare în faţa autorităţilor germane sunt diferite.
Procedura de înfiinţare a sucursalei necesita ca şi la filiala cererea la autorităţile locale înainte de
începerea activităţii pentru emiterea unui permis de antreprenor.
Suplimentar este necesară înregistrarea sucursalei la registrul comerţului la judecătoria unde
îşi are sediul sucursala, după ce un notar public a înaintat cererea cu actele necesare.
Participarea “Străinului” la o formă juridică sau de asociere Germană:
Există două posibilităţi:
- sub forma înfiinţării unei societăţi comerciale cu personalitate juridică germana sau dobândirii
de părţi sociale sau acţiuni unei societăţi comerciale germane,
- prin înfiinţarea sau dobândirea de părţi ale unei întreprinderi în formă de asociere de persoane
în Germania .
Aceasta se aplică atât “străinului”- romanului ca persoana fizică cât şi “străinului”
romanului ca persoana juridică romană. Referitor la persoana juridică romană (care include şi
asocieri de persoane, care după dreptul german nu constituie societăţi comerciale) mai este
important faptul despre ce fel de societate comercială este vorba. Pentru simplificare vom folosi
în continuare pentru ambele cazuri noţiunea de “investitor”
Înfiinţarea unei filiale – nu necesită înregistrarea în registrul comerţului însă necesita
înregistrarea de antreprenor.Înfiinţarea unei sucursale a unei firme, indiferent dacă această firmă
este o societate comercială, persoana juridică sau numai comerciant, se realizează prin

4
înregistrarea în registrul comerţului din zona în care se înfiinţează aceasta sucursală. Atât firmele
autohtone (germane) cât şi cele străine au obligaţia de înregistrare a sucursalelor la registrul
comerţului (§ 13 al codului comercial german).
Caracteristici ale unei sucursale sunt printre altele:
- există un sediu principal într-un alt loc decât sediul sucursalei;
- nu are personalitate juridică distinctă faţă de firma iniţială şi depinde de aceasta;
- are acelaşi obiect de activitate ca firma iniţială dar nu trebuie să efectueze aceleaşi feluri
de tranzacţii ca aceasta - nu are patrimoniu distinct sau reprezentant distinct faţă de firma iniţială;
- nu poate fi parte într-un proces, ci numai firma iniţială - poate avea contabilitate distinctă,
însă nu pot exista creanţe intre sucursala şi firma iniţială.
Procedura de înregistrare se efectuează de către conducerea sucursalei (directorul
sucursalei) la registrul comerţului în care îşi are sediul sucursala. Sunt necesare următoarele
informaţii legate de societatea mama:
- extras din registrul comerţului, pentru o societate care a fost înregistrată în România în
registrul comerţului
- forma juridică a societăţii
- numele firmei şi sediul societăţii
- obiectul de activitate al societăţii
- data încheierii contractului de societate
- conducerea societăţii cu nominalizări şi atribuţii
- mărimea capitalului social
- eventuala limitare a duratei societăţii
Informaţii necesare referitoare la sucursala sunt:
- adresa (sediul) şi obiectul de activitate al sucursalei
- mărimea capitalului pentru sucursala
- data luării deciziei de înfiinţare a sucursalei
- persoana de conducere abilitate de a reprezenta societatea şi sucursala în justiţie şi în afara
justiţiei şi felul procurii .
- eventuala limitare a sucursalei

5
Anexe necesare:
- eventual o procura cu dreptul de reprezentare a persoanei de conducere sau a unei terţe persoane
prin extras din registrul comerţului Roman
- dovada existenţei societăţii mama
- în cazul în care este necesară o aprobare pentru funcţionarea sau obiectul de activitate al
sucursalei – trebuie depusă acesta aprobare
- o traducere legalizată a contractului societăţii – dacă nu este făcut în limba germană
- semnăturile persoanelor de conducere a societăţii în formă legalizata
Suplimentar mai sunt necesare documente conform dreptului străinului. Acestea se va discuta
într-un capitol distinct.
Prin înregistrare, sucursala va avea un sediu propriu în Germania, un număr de înregistrare
la registrul comerţului german şi o jurisdicţie proprie în Germania pentru soluţionarea litigiilor.