Disciplinarea pozitivǎ - generalitǎți

Disciplinarea pozitivǎ reprezintǎ ,, o strategie de abordare preventivǎ și corectivǎ a

disfuncțiilor comportamentale, focalizatǎ pe evitarea utilizǎrii metodelor aversive de
disciplinare și pe susținerea ȋnvǎțǎrii unor abilitǎți și competențe necesare schimbǎrii
propriului comportament, pe evaluarea problemelor pornind de la analiza funcționalǎ a
comportamentului și pe oferirea unui suport clar și coerent ȋn sensul manifestǎrii
comportamentelor dezirabile [...] și pe intervenția ȋn sensul exersǎrii competențelor de
autoreglare, autodisciplinare și a atitudinii pozitive fațǎ de propria persoanǎ” (R., Rǎduț-
Taciu, M.-D., Bocoș, O. , Chiș, 2015, p. 443).
Acest tip de disciplinare le oferǎ elevilor un model de comportament, le dezvoltă
abilităţile de viaţă și îi ajută să facă faţă provocărilor vieţii. Nu are efecte imediate, presupune
efort, dar ȋn schimb rezultatele sunt resimțite pe termen lung și contribuie la dezvoltarea
abilităţii copilului de a se autodiscplina, de responsabilizare. Pentru a ajunge la aceste
rezultate este necesar sǎ fie clar comunicate așteptările, regulile, și consecințele ȋncǎlcǎrii
acestora. Astfel elevul va deveni responsabil de propriile acțiuni, și relația dintre acesta și
cadrele didactice va avea la bazǎ respectul reciproc și încrederea. Disciplinarea pozitivǎ
ghidează și modificǎ comportamentele respectȃndu-le ȋn același timp drepturile la o
dezvoltare sănătoasă și la protecţie împotriva violenței.
Cu toate acestea, disciplinarea pozitivǎ nu înseamnă sǎ oferi libertate absolută
copilului, în care acesta face orice își dorește, ci înseamnă sǎ sancționezi comportamentul
nedorit fǎrǎ a face uz de violenţă, pedepsire, umilire a copilului, etichetǎri. Practic sunt
aplicate consecinţele care decurg în mod firesc din comportamentele nedorite, nemaifiind
necesară intervenţia prin pedeapsă. ( De exemplu: De ce l-ai lovit pe colegul tău? Ești cel mai
rău copil ! Stai ȋn picioare cu mȃinile sus! -Așa nu-; Am ȋnțeles că ești furios! Nu sunt de
acord să lovești un alt copil ȋn momentul ȋn care ești supǎrat! Hai să vedem, cum putem
proceda altfel? - Așa da-). Pe lȃngǎ faptul cǎ vizeazǎ corectarea comportamentelor
neadecvate, disciplinarea pozitivǎ presupune și ȋncurajarea comportamentelor dorite prin
ȋntǎriri pozitive, laude, recompense (Asociaţia Salvaţi Copiii Iași, 2013, pp. 4-5).
Disciplinarea pozitivǎ are efecte benefice nu doar pentru copii ȋn vederea dezvoltǎrii
armonioase și echilibrate din punct de vedere emoțional și social, ci și pentru cei care o
aplicǎ, ȋntrucȃt contribuie la crearea unui mediu mai puțin stresant și solicitant. Acest lucru
depinde de profesor, deoarece ceea ce face el, modul ȋn care reacționeazǎ în situaţii dificile,
concepția sa despre disciplinare influențeazǎ modul ȋn care elevii se vor comporta, respectiv
ceea ce elevii vor ȋnvǎța. Chiar şi lipsa unui răspuns din partea acestuia este un răspuns
pentru elev.
În vederea atingerii obiectivelor diciplinǎrii pozitive se utilizeazǎ metode și tehnici de
disciplinare pozitivǎ, a cǎror eficiențǎ este datǎ sunt de anumite caracteristici, precum:
• reprezintǎ o bazǎ realǎ pentru adaptarea copilului la cerințele ulterioare ale vieții,
fiind orientate spre ȋnvǎțarea asumǎrii responsabilitǎții și spre rezolvarea problemelor;
• presupun implicarea activǎ a elevului ȋn procesul de ȋnvǎțare, care va conduce la
autodisciplinare. Astfel elevul poate fi implicat ȋn stabilirea regulilor, ȋn identificarea
comportamentelor și a consecințelor acestora;
• vizeazǎ ȋnvǎțarea unor comportamente adaptative, iar cu timpul nu va fi nevoie ca
regulile sǎ fie impuse, ci vor fi interiorizate (R., Rǎduț- Taciu, M.-D., Bocoș, O. , Chiș, 2015,
p. 444).
Aceste aspecte sunt atinse cu o anumite gradație, ȋn funcție de particularitǎțile de
vȃrstǎ ale copiilor. Astfel pentru a atinge aceste schimbǎri , se poate apela la o serie de
metode orientate ȋnspre ȋncurajarea comportamentelor dezirabile și ȋnspre ȋnlocuirea
comportamentelor negative cu cele adecvate. În acest sens, metodele abordate se referǎ la trei
situații care vor fi abordate pe larg, ȋn paginile care urmeazǎ:
- cȃnd copilul ȋnvațǎ un comportament
- cȃnd dorim sǎ consolidǎm un comportament
- ȋn situația unui refuz sau atunci cȃnd copilul nu vrea (A., Botiș, A., Axente, 2009, p.
22).

Regulile și etapele disciplinǎrii pozitive

În vederea aplicǎrii metodelor disciplinei pozitive, trebuie luate ȋn calcul anumite aspecte
și anume:
- respectarea și ȋncurajarea elevului, cu fermitate, dar și cu blȃndețe ȋn același timp;
- ȋncurajarea elevului ȋn vederea descoperirii calitǎților pe care le deține;
- sprijinul oferit ȋn deprinderea unor abilitati sociale precum respectul, importanța
cooperǎrii;
- evidențierea rolului şi a importanţei pe care le are elevul ȋn calitate de membru al
comunitǎții, respectiv al grupului din care face parte.
Ținȃnd cont de aceste aspecte, se pot contura cȃteva reguli de aur pentru a utiliza
metodele de disciplinare pozitivǎ, reguli preluate dintr-un articol scris de Mirela
Constantinescu, profesoarǎ cu o experiență de 23 ani în activitatea didactică și 6 ani în
activitatea managerială:
 Respectaţi elevul şi cereţi să fiţi respectat. Dacă îi veţi spune, de exemplu, să tacă,
atunci nu îi veţi da ocazia să comunice ceea ce simte. Profesorul nu trebuie să se
impună prin abuzul de autoritate, ci prin fermitate şi bunătate, respectând în primul
rând nevoile elevului într-o anumită situaţie.
 Identificaţi motivul care stă în spatele acţiunilor elevului d-voastră; încearcaţi să
produceţi schimbări la acest nivel, nu să îi schimbaţi comportamentul.
 În loc să recurgeţi imediat la pedepse, încearcaţi să găsiţi soluţii.
 Recompensaţi comportamentul pozitiv al elevului, nu doar succesul în sine.
 Stabiliţi reguli clare şi asiguraţi-vă că ele au fost înţelese de elev. Vorbiţi-i despre
consecinţe într-un mod calm.
 Nu îl insultaţi, nu îl repeziţi şi nu ţipaţi la elevul d-voastră.
 Nu lăsaţi furia să pună stăpânire pe comportamentul d-voastră. Disciplinaţi-vă elevul
atunci când sunteţi destul de calm pentru a gândi raţional, în beneficiul acestuia.
 Înainte de a vă grăbi să îl pedepsiţi, ajutaţi-l pe elev să îşi înţeleagă greşelile. Deşi în
opinia d-voastră, motivul pentru care a făcut un anumit lucru este greşit, arătaţi că îi
înţelegeţi raţionamentul.
 Oferiţi soluţii pentru a-şi îndrepta greşelile (M., Constantinescu,
https://iteach.ro/experientedidactice/disciplinarea-pozitiva-a-elevilor) .
Prin intermediul acestor reguli se dorește crearea unui mediu pozitiv de ȋnvǎțare bazat
pe relații de ȋncredere și cooperare profesor-elev, pe o diminuare a comportamentelor
nedorite și o ȋncurajare a celor dezirabile. Aceste aspecte se realizeazǎ ȋn mod gradat
ținȃnd seama de urmǎtoarele etape ( etape conform A., Botiș, A., Axente, 2009, pp.95-
100).
 1.Observarea
comportamentului

8. Evaluarea
2. Evaluarea
metodei de
comportamentului
disciplinare

Etapele 3.Motivele,
7. Oferirea unui contextul și
model disciplinǎrii consecințele
pozitive comportamentului

6. Aplicarea 4. Alegerea
metodei de metodei de
disciplinare disciplinare

5.Verbalizarea
regulilor