Junimea și criticismul junimist

Junimea este societatea cultural-literară care ia naștere la Iași în anul

1863. După generația pașoptiștilor, Junimea construiește un climat cultural și
intelectual prin ideile promovate de Titu Maiorescu (mentorul junimiștilor-
spiritus rector) alături de alți patru tineri interesați de progresul culturii române-
Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor și Petre P. Carp.
*junimea- cuvânt derivat de la termenul „june”=tânăr
Ideile junimiștilor sunt propagate în toate domeniile culturii:
*în domeniul limbii- combat latinismul promovat de reprezentanții Școlii
Ardelene, susțin modernizarea alfabetului latin și a ortografiei fonetice,
pledează pentru împrumuturile neologice;
*în domeniul educației culturale- prin intermediul unor conferințe („prelecțiuni
populare”) se urmărea intelectualizarea publicului; se abordau teme variate-
istorie, filosofie, literatură cu scopul familiarizării populației cu ideile
promovate în spațiul cultural european;
*în domeniul literaturii– își propun realizarea unei antologii de poezie
românească, proiect eșuat; încurajează scrierea textelor în limba română,
combat traducerile și mediocritatea prin critică obiectivă, susțin utilizarea
surselor de inspirație autohtone (originalitatea) - frumusețea patriei, mituri și
legende românești, geografie, istoria.

Etapele Junimii
*etapa ieșeană (1863- 1874) - la Iași au loc întâlnirile junimiștilor în casa lui
Titu Maiorescu și a lui Vasile Pogor
-este o etapă ideologică (de afirmare și promovare a ideilor junimiste);
-dezvoltă un spirit polemic (discuții elaborate pe temele abordate de junimiști);
-1867- revista junimiștilor- „Convorbiri literare”, are inițial apariție lunară
(Iacob Negruzzi)
-colaborează cu tipografii și librării în care să-și expună publicațiile
-implicarea în campanii care să susțină dezvoltarea alfabetului și a ortografiei
limbii române
*etapa mixtă (1874-1885) – revista și sediul central rămân în Iași, iar
reprezentanții Junimii se mută la București odată cu implicarea în viața politică
și în centrele universitare
-ideile junimiștilor se adresează publicului avizat, interesat de revalorizarea
culturii și înnoirea suflului literar românesc;
-se realizează direcția nouă în cultura și literatura română prin promovarea
numelor mari- Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici- CLASICII
LITERATURII ROMÂNE
-oferă burse de studiu tinerilor, încurajează proiectele internaționale și susțin
campaniile de dezvoltarea a învățământului românesc
*etapa bucureșteană (1885)
-dezvoltă caracter academic prin implicarea junimiștilor în viața universitară și
prin studiile realizate și publicate de aceștia
-Titu Maiorescu devine activ în viața politică și cedează locul discipolilor săi

Trăsăturile definitorii ale junimismului:

*spiritul critic;
*spiritul filosofic- studiile cu caracter filosofic realizate de Titu Maiorescu
(profilul mentorului, al omului de cultură);
*spiritul oratoric- „Beția de cuvinte”, „Oratori, retori și limbuți”
*ironia la adresa oamenilor politici și de cultură;
*gustul pentru clasic și academic

Lucrări ale lui Titu Maiorescu

* „O cercetare critică asupra poeziei noastre de la 1867”- lucrarea abordează
problema poeziei, autorul definind două condiții necesare realizării textului
liric- „condițiunea materială” care se realizează prin cuvânt și folosirea lui în
construcții stilistice (tropi) și „condițiunea ideală”- vizează sentimentele și
pasiunile exprimate prin cuvânt
* „În contra direcției de astăzi în cultura română”- este un studiu elocvent
împotriva „viciului” existent în cultură, acela de a împrumută formele culturii
apusene, fără a le adapta condițiilor existențe în spațiul cultural românesc.
* „Teoria formelor fără fond”- definește sintetic starea culturii din epocă. Titu
Maiorescu nu se împotrivește vehement împrumuturilor din alte culturi, însă
cere o selecție riguroasă a ideilor preluare, implicare în adaptarea lor la
specificul național , esență și nu atitudine superficială.
* Comediile d-lui Caragiale- studiu de estetică. Caragiale este acuzat de
imoralitate, Maiorescu încercând prin lucrarea lui să dezvolte conceptul de
moralitate în artă. El preia ideea de misiune morală a artei și definiția acesteia
din literatura și filosofia greacă, unde apare termenul de katharsis= purificare.
* „Poeziile lui Eminescu”- Eminescu apare în viziunea lui Titu Maiorescu ca un
„mare iubitor de antiteze”, un geniu în jurul căruia se construiește literatura
secolului XX.
* „Beția de cuvinte”- atitudinea de negare a discursurilor ample, lipsite de
elocvență, înclinația spre demagogism și susține atitudinea critică și selectivă a
oamenilor de cultură în ilustrarea ideilor lor.

Odă (în metru antic)- Mihai Eminescu (volumul „Poesii”)