Umanismul a fost un curent de gândire prezent în Europa și reprezintă o
etapă în laicizarea gândirii umane. Umaniștii puneau în centrul preocupărilor culturale ale omului, accentuând necesitatea dezvoltării sale multilaterale. În opinia mea, perpetuarea ideilor umaniste nu a fost un aspect important pentru societatea aflată în continuă dezvoltare, întrucât cu timpul oamenii au urmărit să se concentreze pe un anumit domeniu în detrimentul dezvoltării multilaterale. În prezent, omul dorește să își descopere pasiunea și să se perfecționeze în realizarea acesteia, fapt ce a contribuit la formarea experților în fiecare domeniu. Acest lucru contrazice idealul umaniștilor, imaginea unui “uomo universale”, individ ilustru, dezvoltat din multiple puncte de vedere diferite. Din punct de vedere structural, la nivel social, această abordarea este limitată, deoarece prin dezvoltarea unilaterală omul neglijează o parte din ființa sa. Spre exemplu, un om de știință tinde să își dicteze viața după rațiune, iar un artist după emoție și sentiment. Așadar, consider că este nevoie de o abordări inter- și transdisciplinare întrucât dezvoltarea plurivalentă conduce la desăvârșirea omului. “Ceea ce este benefic pentru societate este să umanizăm omul de știință și să lustruim umanistul”- Charles Percy Snow