Test istorie

1. Etnogeneza românilor:
Poporul român s-a format între secolele II-VIII și este rezultatul unei duble sinteze (sinteza
daco-romană și sinteza dintre daco-romani și migratori)
• s-a format la Nord și la Sud de Dunăre prin romanizare
romanizare=procesul istoric complex prin care autohtonii preiau civilizația materială și spiritual
romană

Romanizarea are 3 etape:

1.
Etapa pre-romană din sec I î.Hr. până la începutul sec. II d.Hr. (106) - contacte economice
comerciale între daci și romani. Numeroși autori antici vorbesc despre unitatea etno-lingvistică a geto-
dacilor. (geți - izvoarele grecești, daci - izvoarele romane)
Burebista (82-44 î.Hr.) a unificat triburile geto-dace.
În 49-48 î.Hr., Burebista s-a amestecat în războiul civil dintre Cezar și Pompei, susținându-l
pe Pompei.
44 î.Hr. - regatul dac s-a destrămat
Decebal (87-106 d.Hr.) reunifică triburile geto-dace.
Decebal a intrat în conflict cu împărații Domițian (87-88) și Traian (101-102, 105-106).
2.
Romanizarea propriu-zisă (106-271) - au acționat o serie de factori ai romanizării: armata, veteranii,
limba latină, religia, administrația, comerțul, coloniștii, urbanizarea, cultura romană. 271-retragerea
aureliana (retrage armata și administrația din Dacia)
3.
Etnogeneza. din 271-sec VII - etapa continuității populației daco-romane cu migratorii, romanizarea
dacilor liberi
- pătrunderea creștinismului în limba latină; în sec VIII s-a încheiat procesul de etnogeneză.
Limba română are 3 straturi:
- substrat dacic (10%)
- strat latin (60%)
- adstrat slav (20%)
- cuvinte preluate (10%)
În 602, slavii au trecut la sud de Dunăre și au împărțit romanitatea orientală în 2 - Nord-Dunăreană
(românii) și Sud-Dunăreană (aromânii, macedoromânii, istroromânii și meglenoromânii).
2. Romanitatea românilor în viziunea istoricilor
Primele mărturii despre români:
1. sec VII - împăratul bizantin Mauricius, „Strategikon”, îi numește pe locuitorii de la nord de
Dunăre romani.

2. sec X - împ. Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea despre administrarea impreriului

îi denumește romani, pentru că au venit din Roma.

3. sec XII - Ioan Kynnamos afirmă despre acești locuitori că sunt veniți „de mult din Italia”

4. sec XII - Cronica lui Anonymus, „Gesta hungaroroum”, afirmă că atunci când au venit
ungurii în Panonia, i-au găsit aici pe slavi, bulgari și români. Cronica menționează 3
formațiuni politice prestatale românești din secolul IX -voievodatul lui Menumorut, Gelu și
Glad.

5. sec XII - Simon de Kéza, în lucrarea „Gesta hunnorum et hungarorum”, îi numește pe români
cu termenul de „vlahi”, care au fost păstorii și agricultorii romanilor.

6. sec XV - XVI - umaniștii italieni afirmă originea romană a poporului român: Poggio
Bracciolini, Enea Silvio Piccolonini, Antonio Bonfini, Flavio Biondo

7. sex XVI-XVII - cronicarii români - Nicolaus Olahus în lucrarea „Hungaria” vorbește despre
unitatea de neam, tradiții, obiceiuri, credință a românilor din Moldova, Transilvania,
Muntenia.

8. Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” afirmă că „toți de la Râm se trag”.

9. Miron Costin, Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir(sec XVIII)

3. Politizarea romanității românilor

Teoria imigraționistă - a apărut în secolul XVIII în Imperiul Habsburgic și afirmă că poporul român
s-a format la sud de Dunăre și a migrat la nord de Dunăre în secolul XIII după unguri, sași, secui;
susținătorul teoriei - Franz Sulzer în lucrarea „Istoria Daciei transalpine” (1781-1782) - o teorie
neștiințifică lansată din motive politice pentru a justifica stăpânirea austriacă în Transilvania. Această
teorie este combătută de reprezentanții Școlii Ardelene -
Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ion Budai Deleanu
În 1791 au înaintat împăratului austriac documentul „Supplex Libellus Valachorum" prin
care cereau drepturi și libertăți pentru români și afirmă vechimea, latinitatea și continuitatea românilor
în spațiul românesc - ei subliniază caracterul pur latin al limbii române.
Teoria autohtoniei - sec. XIX - afirmă vechimea, continuitatea, latinitatea poporului român în spațiul
carpato-dunăreano-pontic.
Bogdan Petriceicu Hașdeu în lucrarea „Pierit-au dacii?” (1860) arată importanța elementului dacic în
formarea poporului român.
Robert Roesler în lucrarea „Studii românești” (1871) reia teoria imigraționista a lui Sulzer, în contexul
instaurării dualismului austro-ungar (1867).Teoria lui Roesler - teoria roesleriană și afirmă că ne-am
format la sud de Dunăre, populația a fost exterminată după războaiele daco-romane, că romanizarea n-
a avut loc în cei 165 de ani, că în 271 toată populația s-a retras la sud de Dunăre; existența cuvintelor
albaneze și bulgare în limba română; inexistența unor izvoare despre români anterior secolului XIII.
Pe Roesler îl combate A. D. Xenopol în „Teoria lui Roesler” (1884, Iași), care susține teoria
autohtoniei românilor în spațiul carpato-dunăreano-pontic, aducând argumente arheologice,
toponimice, epigrafice.
Ioan Bogdan, Dimitire Onciul - susțin romanitatea.

Secolul XX - în perioada interbelică, susținători ai teoriei autohtoniei au fost:

• Vasile Pârvan - Getica -, 1926 - dovezi arheologice;
• Nicolae Iorga - Istoria românilor -
• Gheorghe I. Brătianu - O enigmă și un miracol istoric: poporul român -
După 1945, istoriografia comunistă a denaturat adevărul istoric din motive politice în timpul
regimului stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965). Istoriografia accentuează rolul
slavilor în formarea poporului român și se minimalizează rolul imperiului Roman.
Istoricul Mihail Roler - manual de istorie
În timpul regimului național comunist al lui Ceaușescu (1965-1989) se exagereazăn
importanța elementului dacic în formarea poporului român și se minimalizează rolul romanilor.