Anul 2020 a debutat surprinzând în mod neplăcut prin apariția virusului
SARS-COV-2 ce a generat o pandemie de magnitudinea celei de acum un secol. Întrucât situațiile prevăzute necesită soluții prompte, lumea a fost nevoită să se adapteze: oamenii au fost îndemnați să muncească de acasă, distanța socială a devenit un lucru normal, iar dezinfectantul și masca echipamentele de protecție împotriva inamicului nevăzut. În mod identic, sistemul de învățământ a fost adaptat în conformitate cu noile reguli și recomandări, astfel încât școala “tradițională” a fost înlocuită de școala online. Acest mod de învătare/predare nemaiîntâlnit în România are avantaje și dezavantaje, atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Unul dintre avantajele cheie ale învățământului online este conferit de faptul că elevii pot studia în propriul lor ritm, într-un spațiu confortabil. Fiind acasă, a fost mai plăcut decât de obicei să asist la ore întrucât puteam alege locul în care pot sta, nefiind obligat să am o anumită postură sau îmbrăcăminte. De asemenea, alt avantaj (ce reprezintă și motivul adaptării acestei modalități de învățare/predare) este siguranța oferită de lipsa contactului cu alte persoane (colegi). Pe de altă parte, dezavantajele pe care le-am observat sunt mai numeroase, dintre care numesc: lipsa socializării, dificultatea accesării și utilizării anumitor platforme, probleme de conexiune la internet, lipsa de feedback din partea elevilor (prin neaprinderea camerei). Dintre cele enumerate, consider că pentru mine și cred că și pentru colegii mei, cea mai dăunătoare este cea a lipsei socializării, deoarece este o necesitate în viața oricărui om. Așadar, școala online reprezintă o alternativă avantajoasă din anumite puncte de vedere, dar dezavantajoasă din altele și nu consider că ar putea înlocui întru totul modul obișnuit de învățare.