Tipurile de comic

Comicul de moravuri:

Comicul de moravuri constă în înfățișarea imoralității vieții de familie (relația

extraconjugală a prefectului cu Zoe Trahanache) și a corupției politicienilor vremii,
întrucât candidaturile sunt obținute prin șantaj, iar rezultatul alegerilor este
falsificat.
(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

Comicul de situație:
 pierderea și găsirea scrisorii de amor
 situația ridicolă a lui Cațavencu care ajunge, din șantajist, victimă a
șantajului
 încăierarea celor două tabere electorale
 intrările în scenă ale personajului turmentat
 existența triunghiului conjugal Zoe-Tipătescu-Trahanache
 existența personajelor Farfuridi și Brânzovenescu

Comicul de limbaj:

 pronunția greșita a unor cuvinte, îndeosebi a neologismelor: „bampir”

(vampir), „cioclopedica” (enciclopedica), „catrindala” (catedrala), „nifilist”
(nihilist)
 ticuri verbale: „curat”, „ai puțintică răbdare”
 pleonasme: „Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei”
 confuzia sensurilor cuvintelor: „capitaliști”, cu sensul de locuitori ai
capitalei
 confuzie sau atracție paronimica: „scrofulos” in loc de scrupulos
 contradicțiile de termeni: „douăsprezece trecute fix”
  nonsensurile: „sa se revizuiască… primesc, dar sa nu se schimbe nimica, sa
nu se revizuiască…primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici, pe colo, si
anume in punctele esențiale”/ „Industria romana e sublima, e admirabila, dar
lipsește cu desăvârșire”
 stâlcirea cuvintelor: „birza”, „puicusorule”, „tinti” etc.
 anacolutul: „eu, care familia mea, de la patuzsopt in Camera, si eu ca ruman
impartial, care va sa zică…cum am zite…în sfârșit, să trăiască!”

Comicul de nume:

 numele lui Zaharia Trahanache sugerează, pe de o parte, zahariseala, ușoara

senilitate a personajului, iar pe de alta parte, viclenia acestuia, capacitatea lui
de a se modela in funcție de interes (trahanaua fiind o coca moale)
 numele lui Cațavencu este derivat de la substantivul „cață”, pasare foarte
gălăgioasa, reliefând-se astfel demagogia lătrătoare a personajului
 aluzia culinară a numelor lui Farfuridi și Brânzovenescu sugerează
vulgaritatea și inferioritatea celor doua personaje
 numele lui Agamemnon Dandanache, al cărui ilustru prenume este deformat
in „Agamița”, sau chiar „Gagamița” dezvăluie ramoliția personajului, iar
„Dandanache”, derivat de la substantivul „dandana”, pune in lumina
încurcăturile pe care le creează personajul la apariția sa
 numele lui Pristanda este derivat de la un joc popular moldovenesc în care se
bate pasul pe loc, ceea ce ar sugera agitația fără rost a personajului, sau
faptul că e capabil să joace așa cum i se cântă

Comicul de caracter:

Comicul de caracter evidențiază contrastul dintre aparență și esența, dintre ceea ce

vor să pară personajele și ceea ce sunt ele în realitate.
 Cațavencu pretinde a fi un mare patriot, care se sacrifică pentru binele țării
sale, însă este, de fapt, un mic politician meschin care acționează doar în
propriul său interes
 Pristanda îi declara lui Tipătescu că îi va fi mereu o slugă credincioasă, ceea
ce nu-l împiedică să-i declare lui Cațavencu, adversarul acestuia, că-i citește
gazeta „ca pe Evanghelie”
 Dandanache pare a fi doar un bătrân inofensiv și senil, însă viclenia lui
depășește starea de degradare fizică în care se afla, fiind, așa cum declară
Caragiale însuși, „mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu”