informații în lucrările unor cărturari despre romanitatea românilor. Astfel, români din Balcani și de la nord de Dunăre, sunt denumiți sub numele de: valahi, vlahi, volohi, romani. Etogeneza românilor a cunoscut două teorii: teoria autohtonistă (subliniază originea latină şi vechimea românilor pe aceste meleaguri şi a fost susţinută atât de istoriografia românească, cât şi de cea străină). Teoria imigraționistă (se opune ideii continuităţii de locuire a poporului român în spaţiul carpato-danubiano -pontic ). TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA STRĂINĂ Sec. VII – Primii autori care au susţinut-o au fost cei străini: Mauricius tratatul militar ,,Strategikon”, menționează elementul romanic la nord de Dunăre. Populația romanică era desemnată cu temenul de romani. Sec. IX – Moise Chorenati luc. ,,Geographia armeană” menționează o primă țară românească Țara Balak (Valahia). Sec. IX – Cronica turcă Oguzname menționează o țară românească Ulak-ili (Țara Sipenițului – est de Carpați). Sec. X – Constantin al VII-lea Porfirogenetul, luc. ,,Despre administrarea imperiului”, denumește poporul român cu termenul de romani (,,aceștia se mai numesc și romani pentru că au venit din Roma și poartă acest nume până în ziua de astăzi”). TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA STRĂINĂ Sec. X – Vasile al II-lea Macedoneanul prima mențiune despre vlahi. Sec. XI – Gardizi, geograf persan, luc. ,,Podoaba istoriilor” îi așează pe români într-un spațiu cuprins între Dunăre și un munte mare, probabil Munții Carpați. Sec. XII- Cronica lui Anonymus ,,Gesta Hungarorum” (,,Faptele Ungurilor”) afirmă că la sosirea lor ungurii au găsit în Pannonia slavii, bulgarii și blachii, adică ,,păstorii romanilor”. Sec.XIII – Cronicarul maghiar Simon de Keza, în luc. ,,Gesta hunnorum et hungarorum”, afirmă că românii erau în Pannonia la venirea hunilor. UMANIȘTII ȘI ROMANITATEA ROMÂNILOR
Sec. XV - Umaniştii: Poggio Bracciolini,
Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea), Antonio Bonfini (sec.XV) afirmă originea romanică a românilor, continuitatea elementului roman, originea latină a limbii române. TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Istoriografia românească aduce argumente în favoarea teoriei autohtoniste: Nicolaus Olahus – “Hungaria” – a susținut unitatea de neam, de limbă și religie a românilor. Johannes Honterus – a întocmit o hartă în care a trecut numele de Dacia pentru întregul teritoriu locuit de români. TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ Cronicari și cărturari români (sec. XVII-XVIII). Grigore Ureche –(“Letopiseţul Ţării Moldovei”); afirmă şi demonstrează romanitatea românilor şi latinitatea limbii române; Miron Costin – accentuează originea latină a poporului român şi a limbii române ( “Letopiseţul Ţării Modovei”, “De neamul moldovenilor”); Stolnicul Constantin Cantacuzino – susţine că românii au credinţa că sunt urmaşii romanilor şi se mândresc cu descendenţa lor (“Istoria Ţării Româneşti”); Dimitrie Cantemir - a scris “Hronicul româno-moldo- vlahilor” , cea mai întinsă lucrare istorică de analiză a originii românilor TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ Se opune ideii continuităţii de locuire a poporului român în spaţiul carpato-danubiano -pontic şi încearcă să demonstreze că acesta s-ar fi constituit la sud de Dunăre, de unde ar fi “imigrat” pe teritoriul de astăzi al României după stabilirea ungurilor în Transilvania. Context istoric: Instalarea dominației habsburgice în Trans. (1699 –Pacea de la Karlowitz). Ideea romanității românilor a devenit o armă politică. Reprezentanţii Şcolii Ardeleane (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai- Deleanu) au urmărit să obțină drepturi politice pentru români. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ Inochentie Micu Klein, episcop unit, elaborează Supplex Libellus, în care subliniază ideea romanității românilor, vechimea și continuitatea acestora în Transilvania. O consecință a acestei acțiuni a fost apariția teoriei imigraționiste. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ- a fost elaborată de istoricul austriac Franz Schulzer în luc. ,,Istoria Daciei transalpine” din 1871. El susține că românii s-au format ca popor la sudul Dunării de unde au migrat la nordul Dunării în sec. XIII. El afirmă că dacii au fost exerminați total de către romani în anul 106 iar împăratul Aurelian a retras toată populația din Dacia în sec. III, lăsând aici un teritoriu gol pe care s-au așezat maghiarii în sec. X. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ (sec. XIX) În sec. al XIX-lea, după formarea Austro- Ungariei (1867), când românii au protestat față de desființarea autonomiei Trans, istoricii austrieci și maghiari au reluat teoria imigraționistă. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ elabortă de istoricul austriac ROBERT ROSLER a fost sintetizată în lucrarea: “Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor” (1871), numită și teoria roesleriană. Scopul – este unul politic pentru a justifica stăpânirea străină în Transilvania. ARGUMENTELE LUI ROESLER dacii au fost exterminaţi în timpul celor două războaie; lipsa cuvintelor dacice în limba română; imposibilitatea romanizării în cei 165 de ani de stăpânire romană; Dacia a fost părăsită după retragerea aureliană; românii s-au format ca popor la sud de Dunăre; românii sunt un popor de păstori nomazi; inexistenţa izvoarelor istorice anterioare secolului al XIII-lea, care să-i ateste pe români la nord de Dunăre. COMBATEREA TEORIEI IMIGRAȚIONISTE
enopol, în lucrarea “Teoria lui Roesler. Studii asupra
nţei românilor în Dacia Traiană” (1884), contestă lui Robert Roesler. Argumentele lui A.D.Xenopol: elementul tracic reprezintă baza etnică a poporului român; suprapunerea elementului roman; daco-romanii s-au retras în munţi din calea migratorilor; continuitatea procesului de romanizare după retragere, prin creştinism şi menţinerea legăturilor cu Imperiul Roman la sud de Dunăre; există numeroase dovezi ale continuităţii dacilor şi daco-romanilor (dovezi arheologice, toponimia, hidronimia); contribuţia elementului slav la formarea poporului şi a limbii române; caracterul fundamental romanic al poporului român. TEORIA IMIGRAȚIONISTĂ ÎN SEC. XX Teoria imigraționistă a fost reluată de istoricii maghiari până astăzi. În 1920, prin tratatul de pace de la Trianon, Ungaria a trebuit să cedeze României – Transilvania. Ungurii au folosit această teorie pentru a demonstra drepturile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei. Teoria imigraționistă a fost combătută de istoricii români: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gh. Brătianu. În perioada comunistă, în epoca lui Nicolae Ceaușescu, teoria imigraționistă a fost combătută constant. Astăzi romanitatea românilor trebuie studiată nu ca o ipoteză ci ca o realitate istorică. ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE
Odată cu secolul al XVIII-lea , problema
originii popoarelor se transformă într-o problemă politică. De ce? Particularizaţi cu situaţia din spaţiul românesc?