Suport de lectie, cls.

a-XII-a

,,ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR”

1. CONTEXTUL ISTORIC:
După încheierea etnogenezei românești apar informații în lucrările unor cărturari despre romanitatea
românilor. Astfel, români din Balcani și de la nord de Dunăre, sunt denumiți sub numele de : valahi, vlahi,
volohi, romani. Etogeneza românilor a cunoscut două teorii: Teoria autohtonistă (subliniază originea latină şi
vechimea românilor pe aceste meleaguri şi a fost susţinută atât de istoriografia românească, cât şi de cea
străină). Teoria imigraționistă (se opune ideii continuităţii de locuire a poporului român în spaţiul carpato-
danubiano -pontic ).
2. TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA STRĂINĂ: Primii autori care au susţinut-o au
fost cei străini:
Sec. VII – Mauricius tratatul militar ,,Strategikon”, menționează elementul romanic la nord de Dunăre.
Populația romanică era desemnată cu temenul de romani.
Sec. IX – Moise Chorenati luc. ,,Geographia armeană” menționează o primă țară românească Țara Balak
(Valahia).
Sec. IX – Cronica turcă Oguzname menționează o țară românească Ulak-ili (Țara Sipenițului – est de
Carpați).
Sec. X – Constantin al VII-lea Porfirogenetul, luc. ,,Despre administrarea imperiului”, denumește poporul
român cu termenul de romani (,,aceștia se mai numesc și romani pentru că au venit din Roma și poartă acest
nume până în ziua de astăzi”).
Sec. X – Vasile al II-lea Macedoneanul prima mențiune despre vlahi.
Sec. XI – Gardizi, geograf persan, luc. ,,Podoaba istoriilor” îi așează pe români într-un spațiu cuprins între
Dunăre și un munte mare, probabil Munții Carpați.
Sec. XII- Cronica lui Anonymus ,,Gesta Hungarorum” (,,Faptele Ungurilor”) afirmă că la sosirea lor
ungurii au găsit în Pannonia slavii, bulgarii și blachii, adică ,,păstorii romanilor”.
Sec.XIII – Cronicarul maghiar Simon de Keza, în luc. ,,Gesta hunnorum et hungarorum”, afirmă că
românii erau în Pannonia la venirea hunilor.
3. UMANIȘTII ȘI ROMANITATEA ROMÂNILOR:
Sec. XV - Umaniştii: Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea),
Antonio Bonfini (sec.XV) afirmă originea romanică a românilor, continuitatea elementului roman,
originea latină a limbii române.
TEORIA AUTOHTONISTĂ ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ: Istoriografia românească aduce
argumente în favoarea teoriei autohtoniste: Nicolaus Olahus – “Hungaria” – a susținut unitatea de neam,
de limbă și religie a românilor.
Johannes Honterus – a întocmit o hartă în care a trecut numele de Dacia pentru întregul teritoriu locuit de
români.
4. Cronicari și cărturari români (sec. XVII-XVIII).
Grigore Ureche –(“Letopiseţul Ţării Moldovei”); afirmă şi demonstrează romanitatea românilor şi
latinitatea limbii române; Miron Costin – accentuează originea latină a poporului român şi a limbii
române ( “Letopiseţul Ţării Modovei”, “De neamul moldovenilor”); Stolnicul Constantin Cantacuzino –
susţine că românii au credinţa că sunt urmaşii romanilor şi se mândresc cu descendenţa lor (“Istoria
Ţării Româneşti”); Dimitrie Cantemir - a scris “Hronicul româno-moldo-vlahilor” , cea mai întinsă
lucrare istorică de analiză a originii românilor