Eficienta clinica a potentarii cu ultrasunete a EDTA-ului in reducerea

endotoxinelor si a bacteriilor cultivabile

Aparent in contradictie cu binecunoscutul efect al EDTA-ului asupra componentei anorganice si nu a celei

organice, acest studiu descrie modalitatea de actiune a acestei solutii si cum vine ea in completarea tratamentului
endodontic. Mai mult, potentarea cu ajutorul ultrasunetelor aduce un plus de eficienta in eliminarea endotoxinelor
bacteriene care determina eliberarea mediatorilor chimici ai inflamatiei de catre celulele imunocompetente si care,
astfel, intretin procesele de distructie tisulara.

Importanta cunoasterii efectului acestor endotoxine si a modului in care le putem combate rezida in faptul
ca, odata ajunse in spatiul periradicular, ele determina un raspuns inflamator intens si mediaza activarea unor
enzime distructive care afecteaza sever tesuturile periapicale.

Se considera ca pentru a realiza un tratament endodontic corect nu este suficient sa reducem sau sa
indepartam bacteriile planctonice prin preparare mecano-chimica, ci trebuie sa reducem si lipopolizaharidele
(endotoxinele) pana la un nivel care sa permita vindecarea tesuturilor. Datorita complexitatii spatiului endodontic,
este imposibil sa eliminam complet toate bacteriile din sistemul canalar prin preparare mecano-chimica (doar cu
ace si irigant). Nici sistemele rotative existente nu reusesc sa rezolve acest neajuns, ba dimpotriva, utilizarea
acestora determina formarea de smear-layer care astupa tubulii dentinari, ramanand impregnat tocmai cu aceste
endotoxine.

EDTA-ul este un agent chelator care capteaza ionii de calciu din cristalele de hidroxiapatita, formand asocieri
stabile pana la saturatie, ceea ce ii confera caracteristica de a fi auto-limitat. El indeparteaza smear-layerul rezultat
prin preparare, deschizand tubulii dentinari si pregatind, astfel, canalul pentru a primi sigilantul sau medicatia
intracanalara. Ce este important la EDTA este ca reuseste sa actioneze in profunzimea stratului de dentina (la
aproximativ 130 ųm), acolo unde nu putem ajunge prin preparare mecano-chimica. In plus, el leaga calciul din
lipidul A (portiune a moleculei de endotoxina), inlesnind astfel indepartarea endotoxinelor. Nu in ultimul rand, se
pare ca EDTA-ul determina eliberarea unor factori de crestere din dentina – actiunea demineralizanta a EDTA-ului
expune moleculele-semnal, iar activarea cu ultrasunete accentueaza si mai mult acest efect. Acesti factori de
crestere de la suprafata dentinara pot actiona ca factori chemotactici si de diferentiere pentru celulele
mezenchimale de la nivel apical.

Mod de lucru:

Au fost alesi 24 de pacienti care prezentau necroza pulpara, respectiv parodontita apicala (modificari apicale
vizibile rx). Toti dintii au fost dinti maxilari, cu o singura radacina si un singur canal; au fost exclusi dintii cu pungi
parodontale mai mari de 3 mm, iar pacientii care au urmat tratament cu antibiotice in ultimele 3 luni au fost, de
asemenea, exclusi.

 toate materialele folosite au fost sterilizate la 250 grade, 30 min.

 dintii au fost izolati cu diga
 coroana a fost dezinfectata cu:
1. apa oxigenata 30% timp de 30 sec.
2. hipoclorit de sodiu 2.5% 30 sec.
 3. tiosulfat de sodiu 5% pt inactivarea hipocloritului
 s-a verificat ca suprafata dintelui sa fie sterila (s-a recoltat de pe suprafata coroanei, s-a insamantat un
mediu de agar-sange si s-a incubat in conditii aerobe si anaerobe)
 prepararea cavitatii s-a realizat in 2 etape, utilizand freze diamantate sterile si fara a folosi spray-ul de
apa, ci sub irigare manuala cu ser fiziologic steril
1. s-au indepartat grosier agentii contaminanti (dentina alterata)
2. inainte de a patrunde in camera pulpara, s-a dezinfectat cavitatea de acces si s-au folosit freze noi
pt accesul in camera pulpara
3. s-a verificat ca suprafata interna a cavitatii de acces sa fie sterila – dupa modul descris anterior
 in acest moment s-au luat primele mostre (S1) introducand conuri de hartie sterile pe toata lungimea
canalului, determinata anterior pe radiografie si mentinandu-le 1 minut. S-au introdus in mediu steril si
s-au congelat la -80 grade.
 S-a trecut la prepararea canalului, folosind tehnica crown-down:
1. S-au preparat cele 2/3 cervicale cu freze Gates-Glidden
2. S-a det. lungimea de lucru cu un ac Kerr 10 si apex locator
3. S-a trecut la instrumentarea rotativa cu Mtwo, iar in timpul instrumentarii s-a introdus 1 mL de
clorhexidina gel 2% inainte de utilizarea fiecarui instrument si clatit imediat dupa cu 5 mL de ser
fiziologic steril
4. S-a folosit o solutie de polisorbat 5% si 0.07% lecitina de soia pentru a inactiva clorhexidina, dupa
care s-a spalat cu 5 mL de ser fiziologic
 Acum s-a recoltat mostra a 2-a (S2), folosind tot conuri de hartie
 Apoi s-a realizat irigarea cu EDTA 17% dupa cum urmeaza:
 Grupul 1 (G1): s-a introdus 1 mL de EDTA si a fost imediat activat cu ajutorul ultrasunetelor
(varful ansei a fost introdus cu 2 mm mai putin fata de lungimea canalului) timp de 30 sec., la o
putere de 30%. Apoi solutia de EDTA a fost aspirata, repetandu-se procedura de 2 ori
 Grupul 2 (G2): s-a introdus 1 mL de EDTA si a fost lasat pe canal timp de 30 sec. Apoi solutia de
EDTA a fost aspirata, repetandu-se procedura de 2 ori
 In final, canalul a fost irigat cu 5 mL de ser fiziologic, dupa care s-a recoltat cea de-a 3-a mostra (S3):
din G1 si G2
 A urmat apoi evaluarea microbiologica si numararea UFC, precum si determinarea concentratiei de
endotoxine, iar in final s-a realizat analiza statistica.

Rezultatele:

 S1: endotoxine ramase 100%; UFC intre 2x10³ si 4x10⁷

 S2: endotoxine reduse cu 94.10% (dupa prep. mecano-chimica); bacterii reduse cu 99.88%
 S3: G1: 99.23%, iar G2: 95.92%. Irigarea cu EDTA nu a avut nici un efect asupra bacteriilor reziduale,
indiferent daca s-a potentat cu ultrasunete sau nu.

Asadar, s-au obtinut rezultate mult mai bune in privinta endotoxinelor prin activarea EDTA-ului cu
ajutorul ultrasunetelor.

Cateva aspecte demne de mentionat in privinta acestui studiu sunt urmatoarele:

1. Autorii sustin ca alti iriganti precum NaOCl sau CHX nu indeparteaza endotoxinele din canalul
radicular, insa nu au inclus in acest studiu si mostre care sa ateste acest lucru sau care sa permita
compararea rezultatelor.
2. Evaluarea microbiologica s-a realizat prin numararea unitatilor formatoare de colonii, dar exista
posibilitatea ca acolo unde nu au fost detectate bacterii, acestea sa fi existat de fapt, dar intr-o
cantitate prea mica pentru a le putea fi decelata prezenta. In orice caz, cunoastem faptul ca nu
putem steriliza canalele radiculare, fiind suficient sa nu le asiguram microorganismelor ramase
substratul nutritiv si spatiul necesar pentru dezvoltare. S-a observat ca in general, culturile negative
sunt asociate cu rezultate favorabile ale tratamentelor.
3. Inca nu s-a determinat cu exactitate care este cantitatea de endotoxine care poate sa determine o
distructie la nivelul tesuturilor periapicale, desi se cunoaste faptul ca o cantitate minima de astfel
de endotoxine pot induce sau mentine un proces inflamator.

Asadar, acest studiu ne spune care este varianta optima pentru a indeparta endotoxinele din canalul
radicular, dar nu ne precizeaza cand putem considera ca am indepartat suficiente endotoxine pentru a
asigura succesul tratamentului endodontic.