Vojdani M. and Giti R. J Dent Shiraz Univ Med Sci., 2015 March; 16(1 Suppl): 1-9.

Review Article

Poliamidele ca Material pentru Baza Protezelor: O Revizuire a Literaturii

a b
Mahroo Vojdani , Rashin Giti
aBiomaterial Research Center, School of Dentistry, Shiraz University of Medical Sciences, Shiraz, Iran.
bPostgraduate Student, Dept. of Prosthodontics, School of Dentistry, Shiraz University of Medical Sciences, Shiraz, Iran.

KEY WORDS Rezumat

Polyamide; Scopul acestui articol a fost de a evalua biocompatibilitatea, proprietățile fizice și
Denture base; mecanice ale poliamidelor ca material pentru baza protezelor. O căutare
Nylon electronică a lucrărilor științifice din anii 1990-2014 a fost efectuată utilizând
motoarele PubMed, Scopus și Wiley Inter Science folosind termenii de căutare
„bază proteză din nylon” și „bază proteză poliamidă”. Căutarea cuvintelor cheie a
condus la un total de 82 de articole. Prin aplicarea criteriilor de includere,
rezultatele obținute au fost reduse în continuare la 24 de citații recrutate în această
evaluare. Mai multe studii au evaluat diferite proprietăți ale poliamidelor (nailon)
ca material pentru baza protezelor. Conform rezultatelor studiilor, în prezent,
poliamida termo-injectabilă, cu impact ridicat, flexibil sau semi-flexibil este
considerată o alternativă la rășinile acrilice convenționale datorită caracteristicilor
sale estetice și funcționale și calităților fizico-chimice.

Se justifica utilizarea acestui material pentru fabricarea protezei dentare în

unele cazuri, cum ar fi subminarea severa a țesuturilor moi / dure, fractura
repetată inexplicabilă a protezei dentare, la pacienții preocupați de estetică,
cei care au alergie la alte materiale și la pacienții cu microstomie .
Deși poliamidele au unele avantaje atractive, acestea necesită modificări pentru a
Received September 2014;
Received in revised form January produce proprietăți în mod constant mai bune decât materialele actuale din
2014; Accepted January 2015.
polimetilmetacrilat (PMMA). Mai mult, deoarece există o cunoaștere foarte
limitată despre performanțele lor clinice, se recomandă o evaluare strictă și atentă
a pacienților reabilitați cu proteză din poliamida.
Corresponding Author: Giti R., Dept. of Prosthodontics, School of Dentistry, Shiraz University of
Medical Sciences, Shiraz, Iran. Email: giti_ra@sums.ac.ir Tel: +98-9171085682

Cite this article as: Vojdani M., Giti R. Polyamide as a Denture Base Material: A Literature Review. J Dent Shiraz Univ Med Sci., 2015 March; 16(1 Suppl): 1-9.
proprietăți ale PMMA, s-a recurs la adăugarea de fire sau
plăcute metalice, fibre sau inserții metalice [5-8],
Introducere
[10] și modificarea structurii chimice. În ultimii ani,
[9] Polimetacrilatul de metil (PMMA) a fost cel mai
polimerul de nailon a atras atenția ca material pentru baza
popular material utilizat pentru fabricarea protezelor
protezelor. Rășina poliamidică a fost propusă ca material
dentare de la introducerea sa în 1937. [1] Are mai multe
pentru baza protezelor în anii 1950. [10] Nylonul este un
avantaje, cum ar fi un aspect estetic excelent, o absorbție a
nume generic pentru anumite tipuri de polimeri
apei și solubilitate redusă, rezistență adecvată, toxicitate
termoplastici care fac parte din clasa cunoscută sub
redusă, reparație ușoară, și o tehnică simplă de turnare. Cu
numele de poliamide. Aceste poliamide sunt produse de
toate acestea, are unele probleme, cum ar fi contracția
reacțiile de condensare dintre o diamină NH2- (CH2) 6-
polimerizării, flexiunea slabă, rezistența la impact mai
NH2 și un acid dibazic, CO2H- (CH2) 4-COOH. [11-15]
mică și rezistența scăzută la oboseală(uzura). [1-4] Acestea
Nylonul este un polimer cristalin, în timp ce PMMA este
duc adesea la fractura protezei în timpul masticatiei sau la
amorf. Aceasta cristalinizare explică lipsa de solubilitate a
căderea din mâna pacientului. Pentru a spori unele
nailonului în solvenți, precum și rezistența ridicată la
căldură și rezistența ridicată, împreună cu ductilitatea.
Polyamide as a Denture Base Material: A Literature Review
Mai mult, s-a susținut că materialele din nailon prezintă si
alte avantaje, inclusiv o elasticitate mai mare decât rășinile
obișnuite cu polimerizare termica, [12] siguranța pentru
pacienții cu alergie la monomer și metale, [18] utilizarea
turnarii la cald în loc de polimerizare chimică pentru a
controla contracția de polimerizare și deformarea sa
aferentă. [18] Pe de altă parte, se raportează că acest
material are mai multe probleme, cum ar fi absorbția apei,
rugozitatea suprafeței, contaminarea bacteriană,
deformarea, deteriorarea culorii și dificultatea de lustruire.
[19] Prezentul studiu este o revizuire a literaturii pentru a
evalua unele proprietăți fizice, mecanice și clinice ale
materialelor de tip nylon / poliamidă.
Metoda
Acest studiu este o revizuire structurată a literaturii a
articolelor publicate din 1990 până în 2014. Bazele de
date PubMed, Scopus și Wiley Inter Science au fost
folosite pentru a căuta cuvinte cheie „bază de proteză din
nylon” și „bază de proteză din poliamidă”. Căutarea a
fost limitată la publicațiile în limba engleză. Articolele au
fost revizuite de doi experți în domeniul proteticii.
Căutarea cuvintelor cheie a condus la un total de 82 de
articole. Ca si criterii de includere, publicațiile trebuiau să
fie exact legate de cuvintele cheie; nu au fost acceptate
editoriale și publicații ale producătorilor in procesul de
revizuire. Prin aplicarea criteriilor de includere,
rezultatele obținute s-au redus în continuare la 24 de
lucrari care au stat la baza acestei revizuiri (Figure 1).
Figure 1: Method of searching and selecting the articles
Vojdani M. and Giti R.
Properietati flexurale
Există cateva studii care au evaluat proprietățile
mecanice, cum ar fi rezistența la flexie, modulul de
elasticitate, devierea la rupere și rezistența la tracțiune a
nailonului ca material de bază pentru proteză.
Yunus și colab. în 2005, au evaluat proprietățile de
flexie ale unui material folosit ca bază pentru proteză din
nylon (Lucitone FRS) comparativ cu un material
convențional obtinut prin turnare si termopolimerizare
(Meliodent), unul obtinut prin turnare si polimerizare cu
microunde (Acron MC) și un PMMA obtinut prin injecție
si polimerizare cu microunde. Au descoperit că nylonul a
avut cel mai mic modul de flexiune atunci când nu a fost
dezinfectat, în timp ce probele dezinfectate (cu o soluție
dezinfectantă care eliberează oxygen) au avut o valoare
mai mare de 1937 MPa. În acest studiu, nylonul a
prezentat o rezistență la flexiune mai mică decât cei 2
polimeri turnati, dar o valoare comparabila cu Luciton
199.
Takabayashi, în 2010, a comparat caracteristicile a
șase rășini pentru proteze termoplastice (3 poliamide,
două policarbonate și o rășină de polietilen tereftalat). În
acest studiu, rezistența la flexiune și modulul de
elasticitate al materialelor de tip poliamidă (Val-plast,
Lucitone FRS și Flexite Supreme) au fost mai mici
decât necesarul conform standardului ISO. Cu toate
acestea, au demonstrat o duritate mare și o rezistență
puternică la fractură în comparație cu PMMA
convențional (Acron). De asemenea, testul de rezistență
la tracțiune a arătat că poliamida poate rezista la
solicitări printr-un grad considerabil de deformare.
Această caracteristică este un avantaj al protezelor cu
crosete nemetalice datorită faptului că asigură retenție si
in cazul subminarii dinților restanti și, astfel, ameliorează
durerea cauzată de presiunea locală excesivă.
Hamanaka și colab. în 2011, au comparat
proprietățile mecanice a 2 poliamide (Nylon 12 și Nylon
PACM12), un polietilen tereftalat și un policarbonat cu
un PMMA convențional termopolimerizabil. Au arătat că
cele 2 poliamide au avut cele mai scăzute valori ale
rezistenței flexurale la limita proporțională, precum și cel
mai mic modul de elasticitate dintre rășinile pentru baza
protezei. De asemenea, au descoperit că rezistența la
impact Charpy a fost cea mai mare pentru Nylon
PACM12, în timp ce Nylon 12 avea o rezistență mică la
impact. Acest studiu a demonstrat că proprietățile
mecanice ale protezelor termoplastice turnate prin injecție
diferă unele de altele; prin urmare, clinicienii ar trebui să
fie conștienți de aceste proprietăți pentru a o alege pe cea
mai potrivită pentru un RPD cu
crosete nemetalice care este potrivit pentru fiecare pacient.
În 2012, Ucar și colab. [22] au evaluat
proprietățile mecanice ale unui material pentru proteză pe
bază de poliamidă (Deflex) și l-au comparat cu un alt
material de bază din PMMA turnat prin injecție și un
PMMA convențional. Rezultatele au arătat că
rezistența la flexiune a poliamidei nu a fost
semnificativ diferită de PMMA turnat și că modulul
flexural al poliamidei a fost mai mic decât PMMA
conventional. Conectorul principal al unei proteze
amovibile ar trebui să fie suficient de rigid pentru a
distribui uniform forța aplicată pe proteză. Prin
urmare, s-a subliniat că un modul de flexie mai mic
(flexibilitate mai mare) a fost adesea un dezavantaj
din punct de vedere clinic. Un alt studiu din 2012 [26] a
raportat că termociclarea a scăzut semnificativ rezistența
la flexiune și modulul elastic al unei poliamide (Valplast),
în timp ce a crescut semnificativ aceleași caracteristici în
cealaltă poliamidă (Lucitone FRS). Rezistența la impact a
uneia dintre poliamide (Lucitonă FRS) a scăzut, de
asemenea, prin termociclare, dezvăluind că stresul termic
afecteaza proprietățile mecanice ale acestor materiale. În
studiul realizat de Soygun și colab. în 2013, [27]
proprietățile mecanice și termice ale poliamidei
(Valplast) au fost comparate cu materialele convenționale
tip PMMA (control) și PMMA armate cu fibre..
Rezultatele testului transversal au fost determinate prin
testul de flexură în trei puncte pe un dispozitiv de testare
universal computerizat; acesta a arătat că poliamidă
(Valplast) avea cea mai mare rezistență transversală
(117,22 ± 37,8 MPa) și nu a fost observată nicio fractură
la aceste specimene. Valorile modulului de elasticitate în
toate grupurile experimentale au fost mai mici decât cele
ale grupului de control. De asemenea, s-a observat că
valorile rezistenței maxime la impact au fost cele mai
mari pentru poliamidă, fiind mult mai mari decât la
celelalte grupuri. Acest lucru ar putea fi atribuit
proprietăților structurale chimice ale Valplast, care îi
permit o absorbție mai bună a forței și sunt diferite de
cele ale PMMA. În 2013, Wadachi și colab. [28] a
comparat rigiditatea protezelor dentare realizate dintr-o
rășină poliamidică (Valplast), o rășină polyester (Esthe
Shot) și o rășină convențională termopolimerizată (Physio
Resin). Ei au aratat ca proteza din poliamida
3 Ucar et al. in 2012 [22] au comparat duritatea unui
avea cea mai mică elasticitate; prin urmare, era rezonabil
să credem că acest material a permis cea mai
considerabilă deplasare a protezei și a permis transmiterea
presiunii sub baza protezei. Ei au ajuns la concluzia că
acest material trebuie consolidat prin utilizarea scheletelor
metalice pentru a preveni deformările cauzate de forțele
ocluzale.
Absorbtia apei si solubilitatea
Lai și colab. în 2003, [29] au studiat stabilitatea culorii,
rezistența la pete și absorbția apei a unui silicon, a unei
copoliamide și a două rășini acrilice fotopolimerizabile ca
materiale pentru garnituri gingivale amovibile (gingie
falsa?). În acel studiu, copoliamida (Flexite Supreme) a
absorbit cea mai mare cantitate de apă, în timp ce
siliconul a prezentat cea mai mică absorbție de apă după
56 de zile de stocare in apa.
În studiul realizat de Takabayashi în 2010,absorbția apei a
două dintre poliamidele testate (Valplast și Flexite
Supreme) a îndeplinit standardul ISO (32 µg / mm3), dar
Lucitone FRS a avut cea mai mare absorbție de apă
datorită gradul mai mare de caracteristici hidrofile
susținute de măsurătorile unghiului de contact. Se
considera că cu cât este mai mare concentrația grupului
amidic, cu atât este mai mare si absorbția apei. Prin
urmare, s-a sugerat că concentrația grupului amidic, în
materialele protezei de tip poliamidă, ar putea fi ajustată
la un nivel la fel de scăzut ca cel din materialele
industriale populare, cum ar fi nylonul 6 sau 66. Pe de alta
parte, intr-un alt studiu realizat de Shah și colab. în 2014,
s-au comparat absorbția și solubilitatea bazei protezei
realizate din rasina acrilica fotopolimerizabila și rășina
flexibilă și s-a constatat că PMMA fotopolimerizabil a
avut valori mai mari ale absorbției și solubilitatii decât
rășina flexibilă (nailon poliamidă termoplastică).
[30] Studiul a sugerat că, din moment ce unghiul de
contact dintre rășina flexibilă și apă a fost ridicat, cu o
energie liberă de suprafață scăzută, respingerea lor a
fost, de asemenea, ridicată și toate acestea au dus la
valori mai mici de absorbție a apei. De asemenea, s-a
menționat că există o legătură puternică de hidrogen
între grupările amidice și o reducere în zonele de
atașare pentru moleculele de apă; prin urmare,
cantitatea de absorbție a apei în rășina flexibilă a fost
mai mică decât PMMA convențională. Conținutul mai
ridicat de monomer rezidual a fost menționat ca o
cauză a gradului mai crescut de solubilitate ale
PMMA. [30]
Duritatea
material pe baza de poliamida (Deflex)
Polyamide as a Denture Base Material: A Literature Review
cu un alt material de bază din PMMA turnat prin
injecție și un PMMA conventional. Rezultatele
studiului pe specimene Deflex s-au dovedit a fi mult
mai scăzute decât alte materiale și acel material nu era
la fel de dur ca alte materiale. În studiul lui Shah și
colab. (2014) PMMA a demonstrat valori de duritate
mai mari în comparație cu rășina flexibilă. Acest
rezultat ar putea fi atribuit unui raport monomer-
polimer ridicat, aderenta acestui material și prezența
monomerului. Mai mult, în material pot exista agenți
de reticulare. Rășina flexibilă a demonstrat valori mai
scăzute ale durității și, de asemenea, poseda cantități
mai mici de agenți de reticulare, indicând faptul că
agentul de reticulare poate afecta duritatea suprafeței.
Stabilitatea culorii si rezistenta la pete
În studiul lui Lai și colab. în 2003, stabilitatea culorii a 1
copoliamide (Flexite Supreme), 1 silicon (Gingi-vamoll)
și 2 rășini acrilice termopolimerizate (QC-20 și Vertex)
ca materiale pt gingie falsa? a fost evaluata cu un
spectrofotometru după 7, 14, 30, 120 și 180 de zile de la
scufundarea în soluții de cafea și ceai. Copoliamida a
avut cea mai mare colorare în soluția de ceai, iar
materialul siliconic in soluția de cafea. Culoarea tuturor
materialelor a rămas în aer și apă timp de 6 luni, arătând
că petele extrinseci au jucat un rol major în decolorarea
materialelor din acest studiu. Schimbările de culoare ale
materialelor din silicon și copoliamidă stocate în soluție
de cafea timp de 180 de zile au fost mai mari de 3 unități
NBS (Biroul Național de Standardizare), ceea ce este
considerabil și inacceptabil din punct de vedere clinic.
Takabayashi și colab. în 2010 [20] au comparat
stabilitatea culorii a șase rășini termoplastice (trei
poliamide, doi policarbonați și un polietilen tereftalat)
după ce au fost înmuiate în soluții de cafea și curry timp
de 60 de ore. În acest studiu, trei poliamide (Valplast,
Lucitone FRS și Flexite) au avut o schimbare
considerabilă de culoare în soluția de curry, iar Valplast
și Flexite au prezentat o schimbare considerabilă de
culoare după îmbibarea în soluția de cafea. Sepúlveda-
Navarro și colab. în 2011 [31] au comparat stabilitatea
culorii a două rășini acrilice termopolimerizabile
(Lucitone 550, VipiCril) cu rășina de nylon termoplastic
(Transflex), imersate in diferite băuturi (cafea, Cola, vin
roșu și apă distilată) utilizând un spectrofotometru UV.
Cel mai ridicat grad de patare
Vojdani M. and Giti R.
A fost in cazul vinului rosu, urmat de cafea; Transflex
a prezentat o schimbare semnificativă a culorii după 15
și 30 de zile de imersie în Cola. Modificările mai mari
de culoare pentru bazele din nylon ar fi legate de
proprietățile lor higroscopice și, de asemenea, o mai
mare absorbție a apei. [32-33] S-a constatat că
frecvența grupurilor de amide de-a lungul lanțului a
afectat absorbția apei și proprietățile chimice ale
fiecărui tip de nailon. [29] Un alt motiv atribuit ar
putea fi diferențele de finisare și lustruire a
materialelor din nailon în comparație cu PMMA.
Suprafețele mai aspre sunt mai susceptibile la patare.
[34-36]
Rezistenta adeziunii la alte materiale
Rășina autopolimerizabila este adesea utilizată ca
material de captusire sau reparare pentru baza protezei
din PMMA [37], dar există studii foarte limitate în
ceea ce privește adeziunea poliamidelor la rășinile
autopolimerizabile.
Katsumata și colab. în 2009 au studiat rezistența de
adeziune a unei rășini autopolimerizabile la o bază din
nailon (Lucitone FRS) supusa la diferite tratamente de
suprafață și au comparat-o cu o rășină
termopolimerizabila și un polimer policarbonat. Metodele
de tratare a suprafeței au fost sablarea cu aluminiu,
acoperirea cu un primer pe baza de rășină, sablarea cu
alumină plus acoperirea cu un primer pe baza de rasina și
acoperirea cu siliciu, cu sistemul Rocatec. De asemenea,
au evaluat si efectul termociclarii. Pentru eșantioanele de
polimer de nylon, termociclarea a redus semnificativ
rezistența adeziunii in toate grupurile, cu excepția celor
de tratare cu siliciu cu sistemul Rocatec, în care nu s-a
găsit nicio diferență semnificativă între eșantioanele
termociclate și cele netermociclate. Acest rezultat a arătat
în mod clar că stratul de siliciu ar putea îmbunătăți
rezistența adeziunii dintre proteza din nailon si rășina
auto-polimerizantă utilizată pentru repararea și captusirea
protezelor din nailon. Nylonul este un material rezistent
dpdv chimic datorită gradului sau crescut de
cristalinizare. Această proprietate nu o au si materialele
pe baza de PMMA. Vojdani și colab. a arătat că rezistența
adeziunii materialelor de rebazare a crescut semnificativ
după tratamentele chimice ale bazei protezelor. [40] Cu
toate acestea, polimerul de nylon reacționeza greu cu
substanța de conditionare si primerul rășinilor de
rebazare. Prin urmare, cresterea adeziunii nu a putut fi
realizată atunci când nylonul a fost tratat prin lustruire,
sablare cu aluminiu și primer pe baza de rășină.
Într-un alt studiu din 2013, [41] a fost demonstrat ca
Vojdani M. and Giti R.
acoperirea cu silice tribochimică și rășina 4-META /
MMA-TBB ar putea oferi cea mai mare rezistență post-
termociclare la poliamide (Valplast, Lucitonă FRS)
dintre diferitele metode de tratament de suprafață
utilizate în acest studiu (abraziune cu aer cu alumină,
diclorometan, acetat de etil, Rășină 4-META / MMA-
TBB, alumină și rășină 4-META / MMA-TBB,
acoperire cu silice tribochimică și, în cele din urmă,
acoperire cu silice tribochimică și rășină 4-META /
MMA-TBB).
Poliamida a fost extrem de dificil de legat de o rășină
de rebazare autopolimerizabila; de asemenea, rezistența
adeziunii s-ar putea îmbunătăți aplicand un strat de
siliciu tribochimic urmat de aplicarea rășinii 4-META /
MMA-TBB. Korkmaz și colab. în 2013 au folosit testul
peel pentru a evalua rezistența adeziunii unui material
de captusire pe baza de silicon (Molloplast B) la
PMMA și poliamidă, după aplicarea laserului sau
abraziunea cu aer a rășinilor. Ei au arătat că în grupul
Deflex (poliamidă), rezistența maximă a legăturii a fost
observată in urma tratarii cu laserul Er, Cr: YSGG la
2W-20HZ, în timp ce rezistența cea mai mică a legăturii
a fost înregistrată în grupul care a fost sablat. cu Al2O3.
Prin urmare, trebuie evitată abraziunea cu aer a rășinilor
poliamidice pentru a nu le afecta rezistența adeziunii la
căptușeala moale pe bază de siliciu.
Materialul moale de captusire pe baza de silicon.
Precizia dimensionala a bazeor realizate din nylon
În ciuda mai multor avantaje ale PMMA, unul dintre
principalele sale dezavantaje este contracția de
polimerizare. Pentru rezolvarea acestei probleme, sunt
disponibile in prezent diverse materiale turnate prin
injecție și tehnici de prelucrare. [43] Studiul lui Stafford
și colab. [18] a fost prima încercare de a studia acuratețea
dimensională a materialelor pt bază din nylon. Parvizi și
colab. în 2004 [44] a comparat precizia dimensională a
unui material de bază din nailon turnat prin injecție cu un
PMMA procesat convențional, un PMMA turnat prin
injecție și un stiren turnat prin injecție. Ei au descoperit
că toate materialele au prezentat un anumit grad de
contracție ca urmare a procesării, dar această contracție a
fost cea mai mare pentru nailon cu 2,5% în dimensiunea
arcului încrucișat, care a fost de 2,8 ori mai mare decât
PMMA procesat convențional. Cea mai mică contracție
medie a fost asociată cu sten-rene și cea mai mare cu
nylon. Schimbarea dimensională a nailonului a fost
semnificativă din punct de vedere clinic și ar putea avea
un efect asupra potrivirii finale a protezei. S-a dovedit că
acuratețea dimensionala mai redusa a nailonului este
legată de o sensibilitate in ce priveste tehnica de
procesare a acestuia. De asemenea,
5
J Dent Shiraz Univ Med Sci., 2015 March; 16(1 Suppl): 1-9.
schimbarea sa dimensională ar putea fi afectată de
absorbția apei, luand in considerare ca nylonul este un
material hidrofil. [44-45]
Rugozitatea suprafetei
O suprafață mai aspră poate provoca disconfort
pacienților și, de asemenea, modificarea de culoare a
protezei; poate contribui la colonizarea microbiană și
la formarea biofilmului. Abuzar și colab. în 2010 [46] au
evaluat rugozitatea suprafeței unei proteze din poliamidă
(Flexi-plast) în comparație cu PMMA (Vertex RS) și au
constatat că specimenele de poliamidă au avut o suprafață
mai aspră decât PMMA, atât înainte, cât și după procesul
de lustruire. Suprafața de poliamidă lustruită ar fi putut fi
afectată de un anumit grad de dezintegrare a suprafeței
tiparului care a fost încălzit la o temperatură mai mare
comparativ cu PMMA și, de asemenea, din cauza
presiunii în timpul turnării prin injecție. [18] Similar cu
rășinile PMMA, [47] tehnica convențională de lustruire a
asigurat o suprafata neteda a poliamidelor, în limita
standardului acceptabil clinic. Aceleași rezultate au fost
găsite într-un alt studiu realizat de Kawara și colab. în
2014 [48] care au evaluat rugozitatea suprafeței a patru
materiale termoplastice (poliamidă: Valplast, Lucitonă
FRS, polietilen tereftalat: EstheShot și poliester: Es-
theShot Bright) și două acrilice convenționale
(polimerizare termică: urban și tip Pour auto-
polimerizare: baze protezare Pro-Cast DSP) folosind
testul de zgâriere. Rezultatele au arătat că suprafața
rășinilor de bază a protezei termoplastice a fost ușor
deteriorată în comparație cu PMMA.
Efectul produselor de curățare a protezelor
asupra materialelor de bază din poliamidă
Aderența microorganismelor, în special a fungilor, la
materialele de bază ale protezei este o problemă
importantă care compromite functionalitatea și
eficacitatea. [49] Deși s-au efectuat prea multe cercetări
pentru a controla dezvoltarea biofilmului patogen pe
materialele PMMA; [50-52] studiile privind efectul
metodelor de dezinfectare asupra poliamidelor sunt foarte
limitate. În 2011, [53] s-a efectuat un studiu asupra
efectului produselor de curățare a protezelor in formarea
biofilmelor de Candida pe o rășină poliamidică (Flexite
M.P) și o rășină PMMA (Acron MC). Studiul a arătat că
biofilmele Candida au avut o creștere semnificativ mai
mare la poliamida în comparație cu PMMA, indicând
faptul că poliamida ar putea prezenta o suprafață
convenabilă pentru colonizarea microbiană.. Aceste
diferente s-ar putea datora unui continut mai mare de
Polyamide as a Denture Base Material: A Literature Review
monomeri reziduali in PMMA care a produs diferențe în
suprafața rășinii, fiind capabilă să reducă aderența și să
inhibe creșterea Candidei. Rezultatele au arătat, de
asemenea, că soluțiile de curățare a protezelor dentare, cu
sau fără enzime, au fost eficiente în controlul nivelurilor
biofilmului de candida albicans atât în poliamidă, cât și în
rășinile PMMA. Într-un studiu realizat de Durkan și
colab. în 2013, [54] au fost evaluate efectele a trei
produse de curățare a protezelor continand perborat de
sodiu (CO-Corega, PR-Protefix, VA-Valclean) asupra
rugozității suprafeței, durității și stabilității culorii a două
poliamide (Valplast și Deflex), un copolimer butadien
stiren PMMA (Rodex) și un polimer PMMA ca grup de
control (Paladent). Rugozitatea suprafeței poliamidei a
crescut după 20 de zile de imersie repetată, indiferent de
tipul soluției utilizate. Valplast a avut o rugozitate inițială
a suprafeței mai mare, care a crescut după imersiune.
Rășinile poliamidice au demonstrat o duritate Vickers
scăzută înainte și după imersie în produsele de curățare a
protezelor. Duritatea rășinilor poliamidice și a rășinii
PMMA a scăzut după imersiuni repetate, indiferent de
tipul soluției. Acest studiu a arătat, de asemenea, că nu s-
au produs modificări ale culorii poliamidelor în aceste
soluții, care ar putea fi legate de durata scurtă de imersie
(20 de zile). Un alt studiu din 2014 a evaluat efectele a
două metode de curățare a protezelor dentare [Val-Clean
(peroxid cleanser) și Corega Extradent (peroxid cleanser)
plus microunde] asupra rugozității suprafeței
tridimensionale, luciului și culorii nailonului (Valplast) și
a unui material de bază termopolimerizabil pentru proteză
acrilică (Paladon 65) pentru o perioadă care simulează 30
de zile de curățare zilnică, utilizând un profilometru
interferometric, un contor de luciu și un colorimetru.
Rezultatele acestui studiu au arătat că metodele de
curățare nu au avut un efect diferit asupra grupului de
culori comparativ cu grupul de control, atunci când se
utilizează același material. Cu toate acestea, efectul
asupra Valplast a fost mai mare decât asupra Paladon 65,
ambele la un nivel clinic perceptibil. Metoda Val-Clean a
fost singura metodă care nu a avut o influență specială
asupra luciului ambelor materiale testate. Corega
Extradent plus microundele au scăzut semnificativ luciul
ambelor materiale. Rugozitatea suprafeței a fost afectată
semnificativ doar de Corega Extradent plus microunde și
numai pentru materialul Paladon 65. Schimbarea culorii
(ca efect al agentului de curățare) nu a fost asociată cu
luciu sau rugozitatea suprafetei în niciunul dintre
materiale. Totusi, luciul
Vojdani M. and Giti R.
și rugozitatea suprafeței au fost puternic asociate în
Paladon 65 și ar putea fi utilizate fiecare pentru
predicția celuilalt. [55]
Evaluarea citotoxica a poliamidei
Există mai multe studii cu privire la citotoxicitatea
materialelor de bază ale protezei. [56-59] S-a raportat că
rășinile acrilice utilizate pentru fabricarea bazelor
protezare au prezentat diferite grade de citotoxicitate in
vitro și răspunsuri alergice in vivo, care au fost probabil
cauzate de componentele care rămân după procesul de
polimerizare. [60] Cu toate acestea, studiile despre efectul
citotoxic al poliamidelor sunt foarte limitate. Uzun și
colab. [61] au investigat răspunsul citotoxic pe termen
lung al unei poliamide turnate prin injecție (Deflex) și al
unei rășini PMMA termopolimerizabila respectiv,
polimerizata la rece. Conform rezultatelor studiului lor,
toate materialele au avut un efect toxic similar pe termen
scurt și toate materialele testate au atins cele mai ridicate
niveluri de toxicitate după 8 săptămâni. În studiul lor,
eșantioanele de poliamidă au avut un profil de toxicitate
comparabil cu materialele convenționale din PMMA.
Raportari de caz
În 2013, [62] un raport clinic a descris o
combinație dintre o proteză parțială amovibilă din
nailon și o proteză parțială amovibilă tradițională
pentru o edentatie mandibulara de clasă Kennedy II cu
o modificare. După doi ani, această combinație a
funcționat bine, cu toate că suprafața materialului din
nylon a arătat o anumită modificare de culoare.
Sinch și colab. în 2013 [63] au raportat un caz de
reconstrucție a arcadelor maxilara și mandibulara cu o
proteză din nailon din cauza preocupărilor estetice ale
pacientului. Ei au concluzionat că protezele parțiale
flexibile (FPD) ar putea fi o opțiune bună pentru
înlocuirea dinților care lipsesc, atunci când pacientul este
preocupat de estetică. FPD a oferit o opțiune dincolo de
proiectarea complexă a protezelor parțiale scheletate.
Acestea ar putea fi luate in considerare pentru tratarea
oricăror pacienți care au nevoie de înlocuirea dinților
absenti cu preocupări estetice; cu toate acestea, trebuie să
existe o grijă corespunzătoare fata de proteza pentru a
reduce la minimum modificarea de culoare a protezei,
care altfel afectează estetica protezei.
Concluzie
Proprietățile fizice și clinice ale poliamidelor au fost
Vojdani M. and Giti R.
discutate pe scurt în acest articol de revizuire. Deși
rezistența la flexiune și modulul de elasticitate și rigiditate
ale materialelor de bază din nylon (poliamidă) sunt relativ
scăzute, ele demonstrează o rezistență mare la impact,
duritate și rezistență la fractură. S-a sugerat că prin
adăugarea de fibre de sticlă la poliamide, rigiditatea
acestora și alte proprietăți mecanice ar putea fi crescute.
Utilizarea acestor materiale pentru proteze cu crosete
nemetalice are unele avantaje în ceea ce privește estetica și
gradul de retentie. Cu toate acestea, aceste materiale
prezintă un anumit grad de instabilitate a culorii la
contactul cu diferite băuturi. Rezistența adeziunii acestor
materiale la rășinile de captusire este redusă, dar poate fi
îmbunătățită semnificativ prin tratarea cu siliciu cu
sistemul Rocatec. Folosirea produselor de curățat proteze
ar crește rugozitatea suprafeței acestor materiale și
citotoxicitatea acestora crește după utilizarea pe termen
lung. S-a demonstrat că poliamidele au o suprafață mai
aspră decât alte materiale rășinoase și provoacă o
colonizare bacteriană și fungică mai importanta. Prin
urmare, selectarea rășinii termoplastice și adaptarea
proiectelor pentru fiecare caz clinic trebuie realizată numai
după luarea complete in calcul a proprietăților materialelor
poliamidice.
Conflict of Interest
None to declare.
References
[1] Craig RG, Powers JM, et al. Restorative Dental Materi-
als. 11th ed. St Louis: Mo, Mosby; 2002. p. 636-689.
[2] Ali IL, Yunus N, Abu-Hassan MI. Hardness, flexural
strength, and flexural modulus comparisons of three dif-
ferently cured denture base systems. J Prosthodont
2008; 17: 545-549.
[3] Athar Z, Juszczyk AS, Radford DR, Clark RK. Effect
of curing cycles on the mechanical properties of heat
cured acrylic resins. Eur J Prosthodont Restor Dent
2009; 17: 58-60.
[4] O’Bricn WJ. Dental Material and their selection. 4th ed.
Chicago: Quintessence Publishing Co, Inc.; 2008. p. 75-
90, 91-113.
[5] Marei MK. Reinforcement of denture base resin with
glass fillers. J Prosthodont 1999; 8: 18-26.
[6] Doğan OM, Bolayir G, Keskin S, Doğan A, Bek B,
Boztuğ A. The effect of esthetic fibers on impact re-
sistance of a conventional heat-cured denture base resin.
Dent Mater J 2007; 26: 232-239.
7
J Dent Shiraz Univ Med Sci., 2015 March; 16(1 Suppl): 1-9.
[7] John J, Gangadhar SA, Shah I. Flexural strength of
heat-polymerized polymethyl methacrylate denture res-
in rein-forced with glass, aramid, or nylon fibers. J
Prosthet Dent 2001; 86: 424-427.
[8] Vojdani M, Khaledi AAR. Transverse Strength of Rein-
forced Denture Base Resin with Metal Wire and E-
Glass Fibers. J Dent Tehran Univ Med Scien 2006; 3:
167-172.
[9] Vojdani M, Bagheri R, Khaledi AAR. Effects of alumi-
num oxide addition on the flexural strength, surface
hardness, and roughness of heat-polymerized acrylic
resin. Journal of Dental Sciences. 2012; 7: 238-244.
[10] Watt DM. Clinical assessment of nylon as apartial den-
ture base material. Br Dent J 1955; 98: 238–244.
[11] Munns D. Nylon as a denture base material. D Pract
1962; 18: 142-146.
[12] Hargreaves AS. Nylon as a denture-base material. Dent
Pract Dent Rec. 1971; 22: 122-128.
[13] Yokoyama N, Machi H, Hayashi K, Uchida T, Ono T,
Nokubi T. Physical properties of polyamide resin (ny-
lon group) as a polymeric material for dentures: Part 2.
Surface hardness and tensile strength. J Nippon Acad
Dent Technol 2004; 25: 87–92.
[14] Machi H, Hayashi K, Yokoyama N, Uchida T, Ono T,
Nokubi T. Physical properties of polyamide resin (ny-
lon group) as a polymeric material for dentures: Part 3.
Flexural properties and fatigue characteristics. JNADT
2004; 25: 93–99.
[15] Satoh Y, Maruo T, Nagai E, Ohtani K, Akita N, Ema S,
et al. Studies on a superpolyamide for denture base:
Surface roughness. J J Dent Prac Admin 2005; 39: 352-
357.
[16] Matthews E, Smith DC. Nylon as a denture base mate-
rial. Br Dent J 1955; 98: 231–237.
[17] MacGregor AR, Graham J, Stafford GD, Huggett R.
Recent experiences with denture polymers. J Dent
1984; 12: 146-157.
[18] Stafford GD, Huggett R, MacGregor AR, Graham J.
The use of nylon as a denture-base material. J Dent
1986; 14: 18-22.
[19] Yunus N, Rashid AA, Azmi LL, Abu-Hassan MI. Some
flexural properties of a nylon denture base polymer. J
Oral Rehabil 2005; 32: 65-71.
[20] Takabayashi Y. Characteristics of denture thermoplastic
resins for non-metal clasp dentures. Dent Mater J 2010;
29: 353-361.
Polyamide as a Denture Base Material: A Literature Review
[21] Hamanaka I, Takahashi Y, Shimizu H. Mechanical
properties of injection-molded thermoplastic denture
base resins. Acta Odontol Scand 2011; 69: 75-79.
[22] Ucar Y, Akova T, Aysan I. Mechanical properties of
polyamide versus different PMMA denture base materi-
als. J Prosthodont 2012; 21: 173-176.
[23] Ben-Ur Z, Matalon S, Aviv I, Cardash HS. Rigidity of
major connectors when subjected to bending and tor-
sion forces. J Prosthet Dent. 1989; 62: 557-562.
[24] Doğan OM, Bolayir G, Keskin S, Doğan A, Bek B. The
evaluation of some flexural properties of a denture base
resin reinforced with various aesthetic fibers. J Mater
Sci Mater Med 2008; 19: 2343-2349.
[25] Foo SH, Lindquist TJ, Aquilino SA, Schneider RL,
Williamson DL, Boyer DB. Effect of polyaramid fiber
reinforcement on the strength of 3 denture base polyme-
thyl methacrylate resins. J Prosthodont 2001; 10: 148-
153.
[26] Takahashi Y, Hamanaka I, Shimizu H. Effect of ther-
mal shock on mechanical properties of injection-molded
thermoplastic denture base resins. Acta Odontol Scand
2012; 70: 297-302.
[27] Soygun K, Bolayir G, Boztug A. Mechanical and ther-
mal properties of polyamide versus reinforced PMMA
denture base materials. J Adv Prosthodont 2013; 5: 153-
160.
[28] Wadachi J, Sato M, Igarashi Y. Evaluation of the rigidi-
ty of dentures made of injection-molded materials. Dent
Mater J 2013; 32: 508-511.
[29] Lai YL, Lui HF, Lee SY. In vitro color stability, stain
resistance, and water sorption of four removable gingi-
val flange materials. J Prosthet Dent 2003; 90: 293-300.
[30] Shah J, Bulbule N, Kulkarni S, Shah R, Kakade D.
Com-parative Evaluation of Sorption, Solubility and
Micro-hardness of Heat Cure Polymethylmethacrylate
Denture Base Resin & Flexible Denture Base Resin. J
Clin Diagn Res 2014; 8: ZF01–ZF04.
[31] Sepúlveda-Navarro WF, Arana-Correa BE, Borges CP,
Jorge JH, Urban VM, Campanha NH. Color stability of
resins and nylon as denture base material in beverages.
J Prosthodont 2011; 20: 632-638.
[32] Ferracane JL. Hygroscopic and hydrolytic effects in
dental polymer networks. Dent Mater 2006; 22: 211-
222.
[33] Um CM, Ruyter IE. Staining of resin-based veneering
materials with coffee and tea. Quintessence Int 1991; 22:
Vojdani M. and Giti R.
377-386.
[34] Patel SB, Gordan VV, Barrett AA, Shen C. The effect
of surface finishing and storage solutions on the color
stability of resin-based composites. J Am Dent Assoc
2004; 135: 587-594.
[35] Ergün G, Mutlu-Sagesen L, Karaoglu T, Dogan A. Cy-
totoxicity of provisional crown and bridge restoration
materials: an in vitro study. J Oral Sci 2001; 43: 123-
128.
[36] Bagheri R, Burrow MF, Tyas M. Influence of food-
simulating solutions and surface finish on susceptibility
to staining of aesthetic restorative materials. J Dent
2005; 33: 389-398.
[37] Farzin M, Safari S, Vojdani M. Bond strength and de-
flection of a hard chair side reline material to two den-
ture base resins. J Isfahan Dent Sch 2010; 6: 195-202.
[38] Katsumata Y, Hojo S, Hamano N, Watanabe T, Yama-
guchi H, Okada S, et al. Bonding strength of autopoly-
merizing resin to nylon denture base polymer. Dent Ma-
ter J 2009; 28: 409-418.
[39] Deguchi R. Polyamide 6. Japan Plastics 1990; 41: 35-
41.
[40] Vojdani M, Rezaei S, Zareeian L. Effect of chemical
surface treatments and repair material on transverse
strength of repaired acrylic denture resin. Indian J Dent
Res 2008; 19:2-5.
[41] Hamanaka I, Shimizu H, Takahashi Y. Shear bond
strength of an autopolymerizing repair resin to injec-
tion-molded thermoplastic denture base resins. Acta
Odontol Scand 2013; 71: 1250-1254.
[42] Korkmaz FM, Bagis B, Ozcan M, Durkan R, Turgut S,
Ates SM. Peel strength of denture liner to PMMA and
polyamide: laser versus air-abrasion. J Adv Prosthodont
2013; 5: 287-295.
[43] Vojdani M, Joolayi J. Comparison of Dimensional Ac-
cording of two acrylic resins polymerized by injection
molding. J Dent (Shiraz) 2006; 7: 44-52.
[44] Parvizi A, Lindquist T, Schneider R, Williamson D,
Boyer D, Dawson DV. Comparison of the dimensional
accuracy of injection-molded denture base materials to
that of conventional pressure-pack acrylic resin. J Pros-
thodont 2004; 13: 83-89.
[45] Anthony DH, Peyton FA. Dimensional accuracy of
various denture-base materials. J Prosthet Dent 1962;
12: 67–81.
[46] Abuzar MA, Bellur S, Duong N, Kim BB, Lu P, Pal-fr-
8
Vojdani M. and Giti R.
eyman N, et al. Evaluating surface roughness of a poly-
amide denture base material in comparison with poly
(methyl methacrylate). J Oral Sci 2010; 52: 577-581.
[47] Bahrani F, Safari A, Vojdani M, Karampoor G. Com-
parison of hardness and surface roughness of two den-
ture bases polymerized by different methods. World J
Dent 2012; 3: 171-175.
[48] Kawara M, Iwata Y, Iwasaki M, Komoda Y, Iida T,
Asano T, et al. Scratch test of thermoplastic denture
base resins for non-metal clasp dentures. J Prosthodont
Res 2014; 58: 35-40.
[49] Ebrahimi Saravi M, Zomorodian K, Vojdani M, Sattari
M. Comparison of Candidal and Bacterial Adherence to
Denture Base Acrylic Resins. The Journal of Islamic
Dental Association of IRAN (JIDA) 2013; 25: 148-154.
[50] Vojdani M, Kohanteb J, Negabat N. Comparison of the
effect of three denture cleansers on prosthetic microor-
ganisms. J Dent (Shiraz) 2002; 3: 61-69.
[51] Tavakkol O, Farjud E, Mortazavi V, Vojdani M. The
Effect of Microwave Disinfection on Dimensional Sta-
bility and Flexural Strength of Acrylic Resins. The
Journal of Islamic Dental Association of IRAN (JIDA)
2013; 25: 236-242.
[52] Vojdani M, Sattari M, Khajehoseini Sh, Farzin M. Cy-
totoxicity of Resin-based Cleansers: An in vitro study.
Iranian RED CRESCENT Medical Journal 2010; 12:
158-162.
[53] de Freitas Fernandes FS, Pereira-Cenci T, da Silva WJ,
Filho AP, Straioto FG, Del Bel Cury AA. Efficacy of
denture cleansers on Candida spp. biofilm formed on
polyamide and polymethyl methacrylate resins. J Pros-
thet Dent 2011; 105: 51-58.
[54] Durkan R, Ayaz EA, Bagis B, Gurbuz A, Ozturk N,
Korkmaz FM. Comparative effects of denture cleansers
on physical properties of polyamide and polymethyl
methacrylate base polymers. Dent Mater J 2013; 32:
J Dent Shiraz Univ Med Sci., 2015 March; 16(1 Suppl): 1-9.
367-375.
[55] Polychronakis NC, Polyzois GL, Lagouvardos PE, Pa-
padopoulos TD. Effects of cleansing methods on 3-D
surface roughness, gloss and color of a polyamide den-
ture base material. Acta Odontol Scand 2014; 4: 1-11.
[56] Jorge JH, Giampaolo ET, Machado AL, Vergani CE.
Cytotoxicity of denture base acrylic resins: a literature
review. J Prosthet Dent 2003; 90: 190-193.
[57] Kedjarune U, Charoenworaluk N, Koontongkaew S.
Release of methyl methacrylate from heat-cured and au-
topolymerized resins: cytotoxicity testing related to re-
sidual monomer. Aust Dent J 1999; 44: 25-30.
[58] Lefebvre CA, Schuster GS. Biocompatibility of visible
light-cured resin systems in prosthodontics. J Prosthet
Dent 1994; 71: 178-185.
[59] Jorge JH, Giampaolo ET, Vergani CE, Machado AL,
Pavarina AC, Carlos IZ. Effect of post-polymerization
heat treatments on the cytotoxicity of two denture base
acrylic resins. J Appl Oral Sci 2006; 14: 203-207.
[60] Ebrahimi Saravi M, Vojdani M, Bahrani F. Evaluation
of Cellular Toxicity of Three Denture Base Acrylic
Resins. J Dent (Tehran) 2012; 9: 180-188.
[61] Uzun IH, Tatar A, Hacimuftuoglu A, Saruhan F, Bayin-
dir F. In vitro evaluation of long-term cytotoxic re-
sponse of injection-molded polyamide and polymethyle
metacrylate denture base materials on primary fibro-
blast cell culture. Acta Odontol Scand 2013; 71: 1267-
1272.
[62] Ito M, Wee AG, Miyamoto T, Kawai Y. The combina-
tion of a nylon and traditional partial removable dental
prosthesis for improved esthetics: a clinical report. J
Prosthet Dent 2013; 109: 5-8.
[63] Singh K, Aeran H, Kumar N, Gupta N. Flexible ther-
moplastic denture base materials for aesthetical remov-
able partial denture framework. J Clin Diagn Res 2013;
7: 2372-2373.