Tratamente protetice ajutătoare tratamentului ortodontic

În ultima perioadă așteptările pacienților sunt tot mai mari când vine vorba de un rezultat stabil în
timp din punct de vedere estetic și funcțional. Astfel și practica stomatologiei s-a schimbat de la un
singur cabinet de stomatologie generală, la clinici cu numeroase specializări în domeniul stomatologiei.
Acest lucru permite o mai bună utilizare a abilităților și expertizei clinicienilor de diferite specialități,
pentru un rezultat cât mai sigur al tratamentului. Abordarea interdisciplinară este indispensabilă pentru
pacienții cu probleme multiple (decalaje scheletice între cele două maxilare, dinți cu uzuri dentare,
restaurări protetice vechi, spații edentate multiple, probleme parodontale). Astfel rolul medicului ortodont
într-o astfel de abordare multidisciplinară a tratamentului poate să fie primar sau secundar. Primar ca într-
un caz în care pacientul ortodontic necesită tratamente adjuvante din alte specializări (refacerea protetică a
dinților - în cazul distrucțiilor sau a discrepanțelor Bolton; restaurarea edentaților, stabilizare parodontală,
expunerea chirurgicală a unui dinte inclus etc). Rolul secundar apare în cazurile în care tratamentul
ortodontic este adjuvant al altor tratamente planificate (obținere spațiu, redresare ortodontică a dinților
basculați într-un spațiu edentat pentru a facilita înlocuirea protetică a edentației, intruzia dinților egresați
datorită absenței antagonistului etc). (1)

Numărul pacienților care solicită tratament ortodontic este în creștere, însă o parte dintre aceștia se
prezintă cu igienă dentară precară, carii dentare multiple, distrucții coronare, tratamente endodontice
neomogene și incomplete sau cu lucrări protetice incorect adaptate sau deteriorate. Dinții trebuie să fie
într-o stare odontală și parodontală stabilă pentru a putea fi supuși unui tratament ortodontic, care implică
anumite forțe și deplasări. De aceea statusul dentar al pacientului trebuie corect evaluat și reprezintă o
etapă importantă în planificarea tratamentului.

În cazul coroanelor dentare incorect adaptate și care necesită refacerea lor, se va opta pentru coroane
provizorii pe parcursul tratamentului ortodontic, iar după finalizarea acestuia, ele vor fi înlocuite cu
coroane defintive. De asemenea în cazul fracturilor coronare sau cariilor extinse subgingival indicația va fi
de coroana provizorie. Aceasta oferă protecție, stabilitate, funcționalitate și estetică dintelui. Pe piață
există multe materiale pentru fabricarea provizorie a coroanelor, cum ar fi rășina polimetilmetacrilat
(PMMA) și rășina compozită bisacrilică. Rășina compozită bisacrilică este recomandată datorită
proprietăților pe care aceasta le prezintă: reacția exotermă scăzută în timpul prizei, culoare stabilă și
adaptare marginală superioară rășinii PMMA. O adeziune precară între bracket și suprafața coronară
provizorie va duce la o rată mai mare de eșec, cu consecințe asupra costului, eficienței tratamentului
ortodontic și a comfortului pacientului. Această preocupare constantă a ortodonțiilor cu privire la
adeziune, a fost abordată prin mai multe metode. S-a încercat tratarea suprafeței fizic, prin creearea de
retenții cu freze de carbură, freze sau disc diamantate, iradiere cu laser sau sablarea cu particule de oxid de
aluminiu, pentru a crește suprafața de adeziune. (2)

O retenție adecvată între bracket si coroana provizorie pe parcursul tratamentului ortodontic joacă un
rol important pentru obținerea unui rezultat dorit cât mai rapid, comparativ cu un tratament care implică
mai multe incidente de dezlipire a bracket-ului. Studiul "Bond Strength of Orthodontic Brackets to
Temporary Crowns: In Vitro Effects of Surface Treatment" realizat de către Suliman Y Shahin a evaluat
rezistența între bracket-uri și materialele coronare provizorii utilizând protocoale de tratare mecanică a
suprafeței. Se recomandă compozitul bisacrilic pentru coroanele provizorii datorită proprietăților mecanice
și rezistenței superioare. Adeziunea dintre bracket si material ar trebui să fie suficient de puternică pentru
a tolera forțele ortodontice fără a se dezlipi.

Un studiu realizat în 2007 de către Siew Han Chay a avut ca scop evaluarea diferitelor tipuri de
suprafețe coronare (coroane polimetilmetacrilar și bisaacrilică) și timpul de la fabricarea lor, asupra
rezistenței de adeziune a bracket-urilor ortodontice. Concluziile au atestat că adeziunea bracketului este
crescută pe coroanele bisacrilice, care au mai putin de 1 săptămână de la fabricarea acestora. (3)

Pacienții adulți care necesită tratament ortodontic pot să aibă deja lucrări protetice realizate din
ceramică sau metalo-ceramică. Aceste materiale sunt folosite adesea pentru restaurari dentară (coroane,
fațete) sau înlocuirea dentară (punte dentară), datorită caracteristicilor crescute legate de estetică,
funcționalitate și biocompatibilitatea pe care acestea le oferă. Necesitatea de a plasa brackeți pe restaurări
de ceramică a crescut, însă trebuie cunoscut ce fel ceramică permite acest lucru, care este protocolul
pentru adeziune și ce se va întâmpla cu suprafața ceramică dupa dezlipirea bracketului. Pentru a spori
rezistența la adeziune s-a încercat abordarea mecanică prin crearea de retenții pe suprafața de ceramică cu
freza diamantată, discuri abrazive, iradierea cu laser sau prin sablarea cu oxid de aluminiu. Însă aceste
manopere au un efect distructiv asupra suprafeței ceramice, reducând integritatea acesteia. De asemenea o
altă metodă este cea chimică, care implică gravarea cu acid fosforic si acid fluorhidiric. Aceste substanțe
facilitează formarea unor retentii micromecanice, însă tot vor deteriora aspectul ceramicii. (4)

Tipurile de ceramică care permit gravarea:

 Feldspatică
 Ceramica de sticlă ranforsată cu leucit
  Disilicat de litiu (Emax)

Protocolul de gravare: (5)

Emax Feldspatică
 Acid fluorhidric 5%- 20 secunde  Sablare ±
 Sablare ±  Acid fluorhidric 9% -90 secunde
 Acid fosforic 38%- 20 secunde  Acid fosforic 38% -20 secunde
 Silan- pensulare 60 secunde  Silan- pensulare 60 secunde
 Uscare  Adeziv
 Adeziv
 Compozit

Zirconiul este un material modern care a revoluționat stomatologia modernă, devenind un subiect de
mare interes în domeniul proteticii dentare , datorită proprietăților sale excepționale din punct de vedere al
esteticii, rezistenței și biocompatibilității. Coroanele din zirconiu sunt ideale pentru protezarea tuturor
dinților, în special în zona frontală, unde estetică primează. Însă problema clinică care apare cu utilizarea
componentelor pe bază de zirconiu este dificultatea de a obține o aderență adecvată cu substraturile sintetice
sau țesuturile naturale dorite. Tehnicile clasice de adeziune utilizate cu ceramica nu funcționează eficient și
cu zirconiul. În prezent, mai multe tehnologii sunt utilizate clinic pentru a rezolva această problemă, iar alte
abordări sunt în curs de investigare. Coroanele din zirconiu nu se pot grava chimic, iar tratamentul
micromecanic cu ajutorul frezelor diamantate sau prin sablarea cu particule de oxid de aluminiu vor produce
microfisuri, deteriorând restaurarea. (6)

Colarea pe suprafețele de zirconiu (5):

a) Sablare
b) Clătire+ Uscare
c) Condiționarea 40 secunde- gravare acidă cu acid fluorhidric
d) Uscare 30 secunde
e) Aplicarea unui strat Assure Plus All Surface Bonding și uscare ușoară
f)Fotopolimerizare 10 secunde
g) Poziționarea bracketului
 Tratamentele ortodontice necesită de cele mai multe ori un control optim al ancorajului pentru a
contracara efectele adverse ale forțelor biomecanice. Însă la pacienții edentați parțial, de cele mai multe ori
ancorajul este mai puțin eficient sau chiar inexistent. Cu toate acestea, restaurările cu implanturi protetice
pot oferi un control optim al ancorajului pentru alinierea dinților ortodontici și restabilirea ocluziei
funcționale. Este nevoie de o colaborare multidisplinară atentă, bine documentată, bazată pe radiografii,
computer tomograf, modele de studiu care să conducă la elaborarea unui diagnostic corect dentar și scheletic
și stabilirea obiectivelor și a planului de tratament. Medicul protetician trebuie să determine locația și
orientarea exactă a implantului, în conformitate cu viitoarele coroane dentare care vor oferi un ancoraj optim
deplasărilor ortodontice. (7)

De cele mai multe ori pacienții necesită o reabilitare orală complexă. Pentru a obține un rezultat cât
mai bun trebuie efectuată anamneza pacientului și care sunt așteptările pe care le are de la tratament. Astfel
medicul ortodont împreună cu ceilalți specialiști să încadreze obiectivele de tratament care să fie realiste și
să răspundă nevoilor pacientului. Interacțiunea și comunicarea constantă între membrii echipei și pacient în
toate etapele de tratament reprezintă succesul tratamentului interdisciplinar.
Bibliografie:

1. Savana K, Ansari A, Hamsa PR, Kumar M, Jain A, Singh A. Interdisciplinary Therapy in Orthodontics:
An Overview. Int J Adv Health Sci 2014; 1(5): 23-31

2. Suliman Y Shahin, Tahani H. Abu Showmi, Sadeem H. Alzaghran, Hoda Albaqawi, Latifah
Alrashoudi, Mohammed M. Gad, "Bond Strength of Orthodontic Brackets to Temporary Crowns: In
Vitro Effects of Surface Treatment", International Journal of Dentistry, vol. 2021, Article
ID 9999933, 7 pages, 2021. https://doi.org/10.1155/2021/9999933

3. Chay SH, Wong SL, Mohamed N, Chia A, Yap AU. Effects of surface treatment and aging on the
bond strength of orthodontic brackets to provisional materials. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2007
Nov;132(5):577.e7-11. doi: 10.1016/j.ajodo.2004.01.024. PMID: 18005828.

4. Patrapan Juntavee, Hattanas Kumchai, Niwut Juntavee, Dan Nathanson, “ Effect of Ceramic
Surface Tratment and Adhesive Systems on Bond Strength of Metallic Brackets “, International
Journal of Dentistry, vol. 2020, Article ID 7286528, 8 pages, 2020.

5. Suport de curs - Learning by doing- Curs modular de ortodonție nivelul II

6. Thompson JY, Stoner BR, Piascik JR, Smith R. Adhesion/cementation to zirconia and other non-silicate
ceramics: where are we now?. Dent Mater. 2011;27(1):71-82. doi:10.1016/j.dental.2010.10.022

7. Willems G, Carels CE, Naert IE, van Steenberghe D. Interdisciplinary treatment planning for orthodontic-
prosthetic implant anchorage in a partially edentulous patient. Clin Oral Implants Res. 1999 Aug;10(4):331-
7. doi: 10.1034/j.1600-0501.1999.100410.x. PMID: 10551076.