1.

Proprietăţile fluidelor, lichide şi gaze, vâscozitatea

Omogenitatea şi izotropia
Prin lichid omogen se înţelege lichidul a cărui masă volumică, în aceleaşi condiţii de
stare fizică, este constantă în fiecare punct din interiorul său. Lichidele în marea majoritate a
cazurilor, sunt omogene; ele nu mai pot fi astfel considerate atunci când conţin particule solide
sau gaze în suspensie.
Un lichid este izotrop atunci când prezintă aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile care
pornesc dintr-un punct. Lichidele în repaus sunt izotrope; cele în mişcare prezintă mici abateri de
la izotropie, abateri ce pot fi neglijate.
Greutatea specifică şi masa specifică (densitatea)
Masa specifică şi greutatea specifică a lichidelor depind continuu de temperatură, ca
funcţii descrescătoare. În această privinţă, apa reprezintă o excepţie, cele două mărimi specifice
având maxime la temperatura de 277 K.
Compresibilitatea şi elasticitatea
Lichidele sunt corpuri perfect elastice: dacă acţiunea forţei ce comprimă un lichid
încetează, acesta revine exact la volumul iniţial datorită lipsei deformaţiilor remanente.
Compresibilitatea lichidelor este extrem de redusă, în cele mai multe cazuri se poate face
abstracţie de această proprietate considerându-se lichidele ca fiind practic incompresibile.
Vâscozitatea
În orice punct al unui lichid în repaus se exercită acţiuni reciproce între particule, sub
forma unor eforturi normale pe orice plan de separaţie între particule şi restul lichidului, numite
presiuni.
Absorţia
Lichidele absorb gazele cu care vin în contact conform legii lui Henry: masa gazului
dizolvat în lichide creşte cu presiunea, astfel că volumul gazului se menţine constant. În condiţii
normale apa conţine 2% aer. Odată cu scăderea presiunii, gazele ies din soluţie.
Proprietăţile gazelor sunt comune cu cele ale lichidelor, cu următoarele
deosebiri:
• gazele ocupă, prin • - volumul gazelor • - vâscozitatea gazelor
expansiune, un spaţiu variază foarte mult cu creşte cu temperatura
oricât de mare şi au o temperatura; T, conform relaţiei lui
compresibilitate mare ; Souther land

2. Proprietăţile fluidelor, lichide şi gaze, vâscozitatea, compresibilitatea, ecuaţia de stare

Vâscozitatea reprezintă o proprietate principală a combustibililor lichizi şi uleiurilor
minerale, deoarece de ea depind capacitatea de pompare, procesul de ungere a motoarelor şi
maşinilor, randamentul lor, intensitatea uzurii, durata de utilizare etc.
 Compresibilitatea lichidelor este extrem de redusă, în cele mai multe cazuri se poate face
abstracţie de această proprietate considerându-se lichidele ca fiind practic incompresibile.
Densitatea gazelor poate fi estimată din ecuaţia de stare a gazelor reale, în care factorul
de abatere de la legea gazelor perfecte se determină în funcţie de presiunea redusă şi temperatura
redusă.
Densitatea lichidelor şi variaţia acesteia cu temperatura sunt dependente de structura
moleculară. Densitatea lichidelor la temperatură constantă se exprimă în funcţie de coeficientul
de compresibilitate.
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a opune rezistenţă la deformarea lor. Se poate
exprima cantitativ prin coeficientul de vâscozitate dinamică sau coeficientul de vâscozitate
cinematică.
Compresibilitatea este proprietatea corpurilor de a-şi micşora volumul sub acţiunea
forţelor exterioare de compresiune. Se caracterizează cantitativ prin coeficientul de
compresibilitate.
Lichidele sunt fluide foarte puţin compresibile. Un lichid poate fi asimilat cu un fluid
incompresibil dacă viteza de propagare a sunetului în acel lichid este infinită.
3. Ecuaţia de continuitate pentru un tub de current

Ecuaţia de continuitate pentru un tub de curent este utilă pentru unele probleme teoretice
sau practice.
4. Ecuaţiile Navier-Stokes
5. Teorema impulsului pentru un tub de current
Teorema impulsului se enunţă astfel: variaţia în timp a impulsului masei de fluid care
ocupă volumul V este egală cu suma dintre forţa de greutate şi forţele de presiune pe suprafaţa S
care mărgineşte domeniul de control cu volumul V.
6. Forţe de presiune pe suprafeţe plane
7. Echilibrul unui corp scufundat într-un lichid. Legea lui Arhimede
Prin urmare, un lichid exercită asupra unui corp scufundat în el o forţă egală cu greutatea
volumului de lichid dezlocuit de corp, dirijată în sensul verticalei ascendente. Acest rezultat
constituie legea lui Arhimede. Legea lui Arhimede se aplică şi la un corp parţial scufundat în
lichid cu condiţia ca să considerăm numai volumul V al părţii din corp scufundate.
Pentru că un corp scufundat să rămână în echilibru, trebuie ca greutatea sa, pe care o
notăm cu Gc, să fie egală cu aceea a volumului de lichid dezlocuit G, iar centrul de masă al
corpului trebuie să se găsească pe aceeaşi verticală cu centrul de masă al volumului de lichid
dezlocuit. Dacă greutatea Gc a corpului este mai mare decât G, acesta se scufundă în întregime.
Dacă G este mai mare decât greutatea corpului, acesta se ridică la suprafaţa liberă până ce
greutatea lui devine egală cu greutatea p gV ` a volumului de lichid dezlocuit.
8. Plutirea corpurilor. Stabilitatea plutitorului
Un corp care se găseşte în echilibru fiind numai parţial scufundat întrun lichid poartă
numele de plutitor. Secţiunea plutitorului prin planul suprafeţei libere a lichidului se numeşte
plan de plutire, aria acestei secţiuni fiind aria de plutire. Conturul ei se numeşte linie de plutire.
Plutitorul fiind supus numai greutăţii proprii şi rezultantei presiunilor exercitate de lichid,
condiţiile de echilibru necesare şi suficiente sunt:
1. Greutatea volumului de lichid dezlocuit trebuie să fie egală cu greutatea corpului.
2. Centrul de masă al corpului şi centrul de masă al volumului de lichid dezlocuit trebuie să se
găsească pe aceeaşi verticală.
Un corp parţial scufundat într-un lichid se numeşte corp plutitor sau plutitor. În condiţiile
de plutire, planul suprafeţei libere a lichidului împarte volumul corpului în două părţi; cea
scufundată care dacă ar fi plină cu lichid ar avea o greutate egală cu corpul întreg
9. Ecuaţia lui Bernoulli pentru lichide. Aplicaţii
Dacă densitatea fluidului este constantă iar forţa de masă este

10. Ecuaţia lui Bernoulli pentru gaze. Aplicaţii

Ecuaţia lui Bernoulli pentru gaze
Dacă mişcarea este lentă, efectul compresibilităţii poate fi neglijat. De asemenea,
deoarece gazele sunt uşoare, forţa de masă, care este de obicei greutatea, este neglijabilă. Ca
urmare, integrala lui Bernoul l i ia forma

În cazul în care mişcarea este rapidă, se neglijează greutatea dar trebuie să se ţină seama
de compresibilitate. Dacă se admite, aşa cum am precizat mai înainte că mişcarea este
izentropică, relaţia dintre densitate şi presiune fiind deci (2.18), integrala lui Bernoul l i devine

11. Parametrii critici ai unui curent de gaze

Viteza critică a gazului a* este aceea pentru care viteza sunetului este egală cu viteza
absolută a curentului. Viteza critică a* reprezintă o mărime constantă în lungul întregului curent,
care caracterizează curentul dat în ansamblul lui şi poate fi exprimată prin viteza sunetului în gazul
aflat în repaus.

12. Parametrii de repaus ai unui curent de gaze

Să considerăm mişcarea staţionară şi izentropică a unui gaz perfect şi să presupunem că
undeva, înăuntrul unui tub de curent sau al unei vâne de gaz se produce o frânare izentropică a
gazului care îl aduce în stare de repaus. Parametrii gazului în repaus, p0, ρ0, T0, a0
13. Mişcarea laminară între două plane paralele
Considerăm un fluid vâscos limitat de doi pereţi plani paraleli, orizontali, care execută
mişcări în propriul lor plan cu vitezele v1, respectiv v2 (figura 7.1).Dacă alegem axele ca în
figură, viteza fluidului este paralelă cu axa Ox şi cum cei doi pereţi sunt nelimitaţi, fenomenul de
mişcare este plan şi viteza fuidului nu depinde de y. Din ecuaţia de continuitate, care ia forma:

rezultă că viteza nu depinde nici de x, fiind funcţie numai de înălţimea z.

Ţinând seama de faptul că mişcarea este permanentă, iar singura forţă de masă este greutatea
fluidului, ecuaţiile de mişcare devin
14. Mişcarea laminară într-un tub de secțiune circular
O problemă importantă din punct de vedere practic este aceea a mişcării laminare a unui
fluid vâscos, incompresibil, într-un tub de secţiune circulară. Dacă axa tubului este orizontală şi
alegem axele de coordonate ca în figura 7.2, se observă că viteza are chiar direcţia axei tubului Ox.
15. Calculul hidraulic pentru conducte de lichide