Problematizarea (metodă de comunicare)

Problematizarea este modalitatea de a crea în mintea elevului (studentului) o stare

(situaţie) conflictuală intelectuală pozitivă, determinată de necesitatea cunoaşterii unui obiect,
fenomen, proces sau a rezolvării unei probleme teoretice sau practice pe cale logico-matematică
şi (sau) experimentală.
Problematizarea este o metodă cu caracter activ-participativ, formativ şi euristic, capabilă
să determine activitatea independentă, să antreneze şi să dezvolte capacităţile intelectuale –
imaginaţia şi gândirea logică, de investigaţie şi explorare a capacităţilor productive şi creative,
prin formularea de ipoteze, variate soluţii de rezolvare. Ea contribuie la transformarea elevului
(studentului) în subiect al educaţiei, în participant la dobândirea noilor cunoştinţe, creând
posibilitatea de a mobiliza resursele personalităţii şi de a aduce satisfacţii pe toate planurile ei.
Realizarea unei predări –învăţări problematizate se realizează prin următoarele tipuri de
problematizare:
1. Întrebarea-problemă – se referă şi produce o stare conflictuală intelectuală relativ
restrânsă ca dificultate sau complexitate, abordând, de regulă, o singură chestiune. Acest tip de
problematizare se foloseşte în verificările curente, în seminarii, la examenele orale, etc.
2. Problema – este un tip de problematizare care produce un conflict intelectual mai
complex şi are anumite dificultăţi de aflare (rezolvare), incluzând anumite elemente cunoscute,
date şi anumite elemente necunoscute, care se cer aflate sau rezolvate.
3. Situaţia – problemă – este tipul de problematizare care produce o stare conflictuală
puternică şi complexă, incluzând un sistem de probleme asociate teoretice sau practice e se cer
rezolvate, aşa cum ar fi obţinerea unei anumite substanţe într-o lucrare de laborator, rezolvarea
unei teme de proiect, aplicarea unui procedeu, a unei metode sau a unui proces tehnologic nou,
etc.
Etapele problematizării:
- crearea (alegerea) tipului de problematizare;
- reorganizarea fondului perspectiv, dobândirea de noi date (informaţii) şi restructurarea
datelor vechi cu cele noi într-un sistem unitar cerut de rezolvarea tipului de problematizare;
- stabilirea (elaborarea) variantelor informative sau acţionale de rezolvare şi alegerea
soluţiei optime;
- verificarea experimentală a soluţiei alese – dacă este cazul.
Avantajele metodei sunt:
- stimulează participarea elevilor la cunoaşterea prin efort propriu;
- contribuie la educarea sistemului de gândire;
- sprijină formarea unor deprinderi de muncă intelectuală;
- familiarizează elevul cu modul de soluţionare a unor situaţii tipice;
- contribuie la perfecţionarea relaţiei profesor-elev;
- sprijină formarea capacităţi cognitive (sesizarea situaţiilor problemă, capacitatea de
rezolvare a problemelor, capacitatea de recunoaştere a noilor soluţii etc.).
Dezavantajele acestei metode constă în faptul că:
- timpul de desfăşurarea este impus de posibilitatea de rezolvare a majorităţii elevilor;
- la elevii neantrenaţi se produce frecvent o stare de oboseală;
- participarea elevilor este condiţionată de motivaţia de învăţare;
- elevii pot pierde continuitatea învăţării dacă nu este asigurată o conexiune inversă de
reglaj.
 Metoda modelării (metodă de explorare)

Modelarea este acea operaţie de studiere a fenomenelor din natură şi societate cu ajutorul
modelelor ideale sau materiale; la baza sa stă analogia dintre model şi sistemul pe care îl
reprezintă. Analogia se referă la forma, structura, funcţionarea în ansamblu sau a unor
componente ale sistemului. Noţiunea fundamentală cu care se operează este modelul prin care se
înţelege un sistem material ideal, care reproduce mai mult sau mai puţin fidel originalul cu
scopul de a uşura descoperirea unor noi proprietăţi.
După formă modele se împart în:
- modele materiale sau similare (machete, modele spaţiale ale moleculelor, hărţi în relief,
scheme refluxului, str. atomului, modele materiale analogice etc.) - care reprezintă o reproducere
simplificată a unui fenomen, proces sau obiect prin păstrarea caracteristicilor esenţiale;
- modele ideale sau analogice - sprijină elaborarea raţionamentelor prin analogie, pe baza
studierii comparative a două sisteme analoge şi stabilirii de echivalenţe între unele din însuşirile
lor. Efectuarea raţionamentului se sprijină pe un model ideal sub forma modelelor grafice,
logico-matematice, cibernetice.
În funcţie de rolul îndeplinit modele pot fi explicative cele care sprijină procesul de
înţelegere şi predicative acelea care dezvăluie transformările care vor surveni pe parcurs în
procesul sau obiectul cercetat. Instruirea prin metode analogice trebuie să asigure elevilor
(studenţilor) succesiunea din figura 3.3:

Realitatea Elaborarea unui model Realitatea căreia i se

studiată prin ideal, grafic, logico- cunosc noi însuşiri
modelarea matematic, cibernetic

În cazul unor procese şi fenomene complexe este necesară o etapă intermediară a

modelului ideal. În acest caz elevii (studenţii) vor parcurge succesiunea din figura 3.4:

Realitatea Elaborarea Materializarea Realitatea

studiată prin unui model într-un obiect al căreia i se
modelare ideal modelului ideal cunosc noi
însuşiri

Metoda lucrării practice ( metodă de acțiune)

Metoda lucrării practice. Ocupă un loc dominant în sistemul metodelor de instruire, constă în
executarea de către elevi (sub supravegherea profesorului) a diferitelor sarcini practice, în scopul
aplicării cunoştinţelor la soluţionarea unor probleme practice, tehnice, productive şi al dobândirii
unor deprinderi motorii, practice şi tehnice, necesare pentru viaţă, pentru activitatea profesională,
al însuşirii unor priceperi şi deprinderi de aplicare a teoriei cu practica.
Lucrările de laborator, tind să apropie activitatea elevilor de specificul actului de
cercetare, experimentală, de descoperire a adevărului.
Lucrările practice au un caracter tranzitiv, sunt orientate spre aplicarea cunoştinţelor, spre
transformarea într-un fel oarecare, a realităţii, a stării de existenţă a lucrurilor şi fenomenelor, în
scopuri utile. Ele suscită anumite operaţii mintale, eforturi fizice şi o încordare a voinţei, sunt
esenţiale în însuşirea deprinderilor de bază ale unei profesiuni practice, tehnice, până la nivelul
practicării ei.
 Etapele necesare pentru executarea unor lucrări practice sunt:
- cunoaşterea obiectului şi scopului muncii, precum şi o anumită experienţă legată de
efectuarea unor lucrări asemănătoare;
- efectuarea propriu-zisă a lucrării în mod conştient şi independent, cu alegerea
materialelor şi mijloacelor potrivite şi în condiţii corespunzătoare de muncă;
- controlul muncii efectuate, ceea ce pretinde ca acţiunea desfăşurată să fie însoţită de
feed-back-ul informativ frecvent pentru elev. Evaluarea şi autoevaluarea rezultatelor obţinute
presupune stabilirea anumitor standarde de performanţă, măsurători sau aplicare de teste cu care
elevii urmează să se familiarizeze în timp. Accentul se pune pe corectitudinea execuţiei şi pe
înlăturarea la timp a erorilor.
Sub aspectul organizării, lucrările practice se pot desfăşura frontal, în echipe sau
individual.

Instruirea asistată de calculator(metodă de raționalizare)

Instruirea asistată de calculator reprezintă o metoda didactică ce valorifică principiile de modelare și de

analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale,
caracteristice societății contemporane bazate pe cunoaștere.
Avantaje:
- oferă la fixarea cunoștințelor și la aplicarea cunoștințelor dobândite în rezolvarea problemelor, la simularea
diferitelor activități sau la programele tutoriale.
- eferă la fixarea cunoștințelor și la aplicarea cunoștințelor dobândite în rezolvarea problemelor, la simularea
diferitelor activități sau la programele tutorial;
- asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului;
Dezavantaje:

-Individualizarea excesivă învățării duce la negarea dialogului elev-profesor și la izolarea actului de învățare
în contextual său psihologic;
-dirijează pas cu pas activitatea mentală a subiectului și prin aceasta ,îl împiedică să-și dezvolte capacitățile
creatoare;
-nu poate fi folosită cu succes la toate obiectele de învățământ pentru că accentuează verbalismul fără a
dezvolta sufficient intuiția ,pentru că elevul nu are o imaginea coturată a obiectului în ansamblu ,se limitează
spiritual critic și gândirea independentă.