1.

Noţiunea, caracterele juridice şi particularităţile contractului de administrare

fiduciară

Prin contractul de administrare fiduciară, o parte (fondator al administrării, fiduciant)

predă bunuri in administrare fiduciară celeilalte părţi (administrator fiduciar,), iar aceasta se
obligă să administreze patrimoniul in interesul fondatorului administrării (art. 1503 Cod civil).
Potrivit regulii generale, raporturile de administrare fiduciară se nasc din contract
incheiat de părţi prin liber consimţămint. In afară de aceasta, administrarea fiduciară se poate
constitui şi pe motivele prevăzute de lege (cind este necesar de a administra permanent bunurile
persoanei puse sub tutelă sau dispărută vară veste ). in asemenea cazuri raporturile de
administrare fiduciară apar de asemenea in baza contractului, cu particularitatea că calitatea de
fondator o intruneşte nu proprietarul, ci o altă persoană.
Administrarea fiduciară este un contract sinalagmatic, consensual, gratuit sau oneros
dacă legea sau contractul prevăd plata remuneraţiei. Administrarea fiduciară este un contract cu
executare succesivă, deoarece managerul săvirşeşte acte juridice şi materiale pe toată perioada
contractului.
Administrarea fiduciară se atribuie la categoria contractelor de prestări de servicii .
Administratorul prestează servicii de administrare a bunurilor in interesul fondatorului sau
beneficiarului administrării. Aceste servicii nu au ca obiect acte materiale sau juridice
determinate, ci activitatea de administrare a bunului.
Contractul de administrare fiduciară are următoarele particularităţi:
a) este un contract de administrare a bunului in interesul fondatorului sau beneficiarului
administrării, deoarece aceştia din urmă culeg foloasele obţinute de administrator in urma
exploatării lui;
b) acest contract generează raporturi obligaţionale intre părţi. In consecinţă, transmiterea
bunului in administrare fiduciară nu are ca efect trecerea dreptului de proprietate asupra acestui
bun la fiduciar. Fondatorul nu transmite fiduciarului atributele proprietăţii, ci il imputerniceşte de
a le exercita din nume propriu. Totodată, fondatorul este lipsit de posibilitatea de a exercita
atributele proprietăţii asupra bunului transmis in administrare fiduciară pe perioada valabilităţii
contractului. Dreptul fiduciarului de a administra bunul nu este un drept real, deoarece
administrarea se face pe contul fondatorului;
c) transmiterea bunului in administrare fiduciară constituie numai o premisă care permite
fiduciarului de a-şi executa obligaţiile sale născute din contract. Prin aceasta contractul de
administrare fiduciară se deosebeşte de contractele translative de bunuri (de proprietate sau de
posesie şi folosinţă), in care transmiterea bunului echivalează cu executarea obligaţiilor de către
o parte .
Contractul de administrare fiduciară are tangenţe cu contractele de mandat şi comision,
deoarece fiduciarul, in procesul administrării bunului, poate săvirşi acte juridice. Spre deosebire
de aceste contracte, care au ca obiect acte juridice, fiduciarul poate săvirşi atit acte juridice, cit şi
acte materiale. in afară de aceasta fiduciarul apare in circuitul civil din nume propriu, informind
terţele persoane că activează in calitate de fiduciar.
Contractul de administrare fiduciară trebuie deosebit de dreptul de gestiune economică,
care aparţine intreprinderilor de stat şi celor municipale, deoarece in ambele cazuri are loc
exercitarea atributelor proprietăţii de către o altă persoană decit proprietarul. Spre deosebire de
administrarea fiduciară, unde atributele proprietăţii sunt exercitate in interesele fondatorului,
dreptul de gestiune economică se exercită in interes propriu (drept rea!). in afară de aceasta,
dreptul de gestiune economică este legat de formarea unei persoane juridice, pe cind transmiterea
bunului in administrare fiduciară se poate face fără constituirea unui nou subiect.
imputernicirile fiduciarului in vederea administrării bunului rezultă din contract, sunt
stabilite prin contract şi sunt temporare. imputernicirile titularului dreptului de gestiune
economică sunt stabilite in primul rind de lege şi nu au un termen determinat.
 2. Elementele contractului de administrare fiduciară

Părţile contractului sunt fondatorul şi fiduciarul. in calitate de fondator apare proprietarul

bunului. Titularul altui drept real asupra bunului nu poate fi fondator, deoarece nu poate
transmite fiduciarului toate atributele proprietăţii in măsura in care singur nu Ie deţine. in cazul
in care in administrare fiduciară se transmit obiecte ale proprietăţii intelectuale, fondator este
recunoscut titularul dreptului exclusiv asupra unui asemenea obiect.
in anumite situaţii calitatea de fondator o are o altă persoană decit proprietarul bunului.
Astfel, atunci cind administrarea fiduciară se instituie potrivit legii (in interesul minorului sau
persoanei declarate dispărută vară veste), fondator este autoritatea tutelară sau o altă persoană
menţionată in lege.
In cazul transmiterii in administrare fiduciară a patrimoniului de stat, fondator va fi
Departamentul privatizării (pct. 2 al Regulamentului cu privire la transmiterea patrimoniului de
stat in administrare fiduciară, adoptat prin HG din 22.01.1998 , in continuare - Regulament).
Fiduciar poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină, cu excepţia
autorităţilor publice. In cazul transmiterii in administrare fiduciară a patrimoniului de stat,
fiduciarul se selectează prin concurs organizat de o comisie specială creată de Departamentul
privatizării.
Dacă administrarea fiduciară se instituie in folosul unei terţe persoane, ca subiect al
raporturilor de administrare fiduciară apare beneficiarul. Beneficiarul se desemnează de către
fondator la incheierea contractului. in asemenea caz administrarea fiduciară apare ca un contract
incheiat in folosul terţei persoane, cu consecinţa că beneficiarul poate cere fiduciarului
executarea contractului. Nu poate fi desemnat in calitate de beneficiar fiduciarul.
Contractul de administrare fiduciară incheiat pe motive prevăzute de lege intotdeauna
apare ca un contract incheiat in folosul unei terţe persoane. in asemenea cazuri, neapărat va
participa beneficiarul (minorul sau persoana dispărută vară veste).
Obiectul juridic al contractului de administrare fiduciară sunt actele materiale şi juridice
săvirşite de fiduciar in procesul administrării bunului.
Obiectul material al contractului, poate fi orice bun, o universalitate de bunuri, bunuri
existente la momentul incheierii contractului sau dobindite in viitor, inclusiv bunurile dobindite
de fiduciar in legătură cu executarea contractului. Rezultă că orice bun poate fi transmis in
administrare fiduciară insă bunurile date in administrare fiduciară trebuie separate de alte bunuri
ale fondatorului, precum şi de bunurile fiduciarului. in scopul respectării acestei exigenţe, tragem
concluzia că in administrare fiduciară pot fi transmise numai bunurile susceptibile de separare
(individualizare) de alte bunuri ale fondatorului şi fiduciarului. Nu sunt susceptibile separării
bunurile determinate generic, cu consecinţa că ele nu pot fi transmise in administrare fiduciară,
cu excepţia cazului in care ele fac parte dintr-o universalitate de bunuri (de exemplu,
intreprindere).
Mijloacele băneşti nu pot fi date separat in administrare fiduciară, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege. Unii autori afirmă că administrarea fiduciară a banilor nu se include in
construcţia juridică a contractului de administrare fiduciară, care prevede administrarea bunului
de către fiduciar pe o perioadă determinată in interesul fondatorului sau beneficiarului, după
expirarea căreia bunul se restituie fondatorului .
Pot fi transmise in administrare fiduciară şi obiectele proprietăţii intelectuale, in special
cele ce individualizează mărfurile, serviciile şi persoana juridică.
Forma. Contractul de administrare fiduciară se incheie in scris. Contractul de
administrare fiduciară a patrimoniului de stat se incheie după contractul-model ce se conţine in
anexa Regulamentului, se autentifică notarial şi se inregistrează la Departamentul privatizării
(pct. 19 Regulament).
Patrimoniul de stat se transmite in administrare fiduciară pe un termen determinat, stabilit
la acordul părţilor, care nu poate depăşi 5 ani.
Preţul. Contractul de administrare fiduciară este un contract cu titlu gratuit, remuneraţia
urmind a fi plătită fiduciarului numai dacă aceasta este prevăzută de lege sau contract. In acest
ultim caz remuneraţia poate fi exprimată fie intr-o sumă fixă de bani, fie in procente faţă de
venitul obţinut de fiduciar din administrarea bunurilor, fie in formă de procurare a unei părţi a
bunurilor administrate de fiduciar .
 3. Efectele contractului de administrare fiduciară

Fiduciarul este obligat să administreze bunul in interesele fondatorului sau beneficiarului

administrării şi să asigure integritatea lui. Administrind bunul, fiduciarul poate săvirşi orice act
juridic sau material in limita imputernicirilor primite. Legea sau contractul pot prevedea anumite
limitări in ce priveşte săvirşirea unor acte de către fiduciar. Potrivit legii, fiduciarul poate
dispune de un bun imobil doar in cazurile prevăzute de lege sau contract.
Fiduciarul este obligat să repare prejudiciul cauzat dacă nu manifestă faţă de interesele
fondatorului diligenta de care dă dovadă in afacerile proprii.
Fiduciarul este obligat să administreze personal bunul. Executarea acestei obligaţii poate
fi transmisă unei terţe persoane dacă se admite prin contract sau dacă imprejurările o cer.
Efectele substituirii fiduciarului sunt similare cu cele stabilite pentru mandat, deoarece
raporturilor de administrare fiduciară li se aplică in modul corespunzător dispoziţiile referitoare
la mandat.
Ţinind cont de faptul că fiduciarul administrează patrimoniul pe riscul şi pe contul
fondatorului, el este obligat să transmită acestuia tot ce a obţinut in legătură cu administrarea
bunului.
După incetarea contractului fiduciarul trebuie să restituie bunul fondatorului sau altei
persoane desemnate de acesta. Bunul se restituie in starea in care a fost transmis, ţinindu-se cont
de uzura lui normală. Bunul trebuie restituit cu toate accesoriile şi imbunătăţirile existente la data
incetării contractului.
In raport cu terţele persoane fiduciarul acţionează din nume propriu, personal dobindind
drepturi şi asumindu-şi obligaţii. in consecinţă, fiduciarul răspunde personal pentru obligaţiile
asumate faţă de terţele persoane, in limita imputernicirilor conferite de contract in cazul in care
fiduciarul şi-a asumat obligaţii cu depăşirea imputernicirilor, el va răspunde cu propriul
patrimoniu. Fondatorul sau beneficiarul vor răspunde pentru acţiunile fiduciarului numai dacă au
acţionat ilicit (de exemplu, au intervenit in activitatea fiduciarului, incălcind prevederile
contractului).
Răspunderea fiduciarului se limitează la bunurile primite in administrare fiduciară.
Bunurile care formează obiectul contractului pot fi urmărite de la persoana care le-a primit după
incetarea contractului pentru pretenţiile născute in legătură cu administrarea fiduciară.
in procesul administrării bunului fiduciarul este obligat să facă public faptul separării
bunurilor luate in administrare fiduciară de bunurile sale şi să menţină
această publicitate. Această publicitate este necesară pentru ca terţele persoane,
contractind cu fiduciarul, să cunoască in privinţa căror bunuri el acţionează, in limita căror active
(bunuri) acesta işi poate onora obligaţiile. Fiduciarul răspunde pentru dezavantajele, pierderile şi
prejudiciile care rezultă din confuziunea celor două patrimonii.
Deşi acţionează din nume propriu, fiduciarul este obligat să indice in actul juridic
incheiat cu terţele persoane că acţionează in calitate de fiduciar. Această condiţie se consideră
respectată dacă:
a) la incheierea actului juridic cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie că contractează cu
fiduciar;
b) in actul juridic incheiat in scris s-a introdus, după numele sau denumirea fiduciarului,
menţiunea „A.F." Dacă fiduciarul nu a executat această obligaţie, toate obligaţiile rezultate din
acte se nasc pentru acesta şi el va răspunde faţă de terţi cu propriul patrimoniu.
in legătură cu faptul că fiduciarul acţionează pe contul fondatorului, toate drepturile
obţinute de acesta in urma administrării se includ in componenţa patrimoniului administrat, iar
obligaţiile asumate se execută din contul acestui patrimoniu.
Fondatorul este obligat să transmită bunul in administrare fiduciarului şi să nu intervină
in activitatea operativă a acestuia.
Fondatorul este obligat să restituie fiduciarului cheltuielile suportate de acesta in legătură
cu administrarea bunului, iar in cazurile prevăzute de lege sau contract -să-i plătească
remuneraţie.
 4.Adminstrarea fiduciară în practică
Un avocat susține că în cazul punerii bunurilor sub administrare fiduciară, conform Codului
civil, nu este prevăzut nici un temei legal care ar justifica această măsură de asigurare a acțiunii.
Instanța ar fi pusă în situația de a-și motiva ingerința în dreptul de proprietate. Acesta a contestat
la Curtea Constituțională două sintagme din articolul 88 a Codului civil. Astfel, magistrații
trebuie să se expună asupra constituționalității următoarelor fraze :

 Instanţa de judecată care examinează cererea privind dizolvarea persoanei

juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare fiduciară”;

 ”Dacă instanţa de judecată nu dispune altfel, organele persoanei juridice nu pot

emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar, iar persoanele cu drept
de reprezentare a persoanei juridice nu pot încheia acte juridice fără participarea
acestuia”.Autorul sesizării susține că prevederile contestate nu conțin criterii clare, previzibile și
accesibile, care ar justifica aplicarea unei asemenea măsuri de asigurare. Avocatul susține că din
textul normei rezultă că, pentru punerea bunurilor persoanei juridice sub administrare fiduciară,
este necesară doar o cerere formală, lasându-se la discreția instanței de judecată aplicarea măsurii
de asigurare, fără ca legea să stipuleze care ar fi temeiurile legale și circumstanțele ce ar
determina o asemenea acțiune. Potrivit acestuia, modalitatea de formulare este, de fapt, o
ingerință în dreptul de proprietate și poate genera multiple interpretări și aplicări abuzive din
partea instanțelor de judecată. Apărătorul oferă exemplul prevederilor din Codul de procedură
civilă care, la partea ce ține de temeiurile de asigurare a acțiunii, prevede că ”la cererea
participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa dispune în aceeaşi zi aplicarea sau neaplicarea
măsurilor de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului până la etapa în
care hotărârea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de
asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti”. În sesizare se mai
menționează că este disproporțională ingerința în dreptul de proprietate și prevederea conform
căreia ”organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al
administratorului fiduciar, iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot
încheia acte juridice fără participarea acestuia”. Potrivit avocatului, o asemenea formulare
depășește scopul în sine al administrării fiduciare, adică punerea bunurilor sub administrare
fiduciară în scopul conservării lor. Totodată, prin oferirea unor asemenea drepturi
administratorului fiduciar are loc gestionarea totală a persoanei juridice, de către acesta, care în
funcție de capacitățile sale profesionale sau alte circumstanțe, poate să nu cunoască specificul
domeniului și nu își dea acordul sau să participe la unele acțiuni vitale pentru dezvoltarea
întreprinderii. Astfel, legiuitorul urma să reglementeze și scopul acțiunilor impuse și anume
conservarea bunurilor, fără a folosi termeni generali aplicabili tuturor situațiilor din activitatea
unei persoane juridice.
5.Jurisprudența CSJ cu privire la administrarea fiduciară.

Analizînd arhiva Curții Supreme de Justiția am observant că majoritatea