LIMONARIU

părul capului până la pământ. Socotind că este

viu, i-am făcut metanie zicându-i:
- Roagă-te pentru mine, părinte!
Cum nu mi-a răspuns, m-am sculat și m-am
apropiat de el ca să îi sărut dreapta. Când l-am
apucat de mână am văzut că-i mort. L-am lăsat
și am ieșit din peșteră. După ce am mers puțină
vreme, văd alta peșteră. Am intrat înăuntru și
am găsit un alt bătrân. Și mi-a spus:
- Bine ai venit, frate! Ai intrat și în cealaltă
peșteră a bătrânului?
- Da, părinte, i-am răspuns eu.
- N-ai luat cumva ceva de acolo?
- Nu, i-am răspuns.
Atunci mi-a zis bătrânul:
- Într-adevăr, frate, bătrânul a murit acum
cincisprezece ani.
Și părea că murise de un ceas. După ce
mi-am luat blagoslovenie de la bătrân, am plecat
slăvind pe Dumnezeu.

141
 LIMONARIU

CAPITOLUL 90
MOARTEA A DOI ANAHOREȚI ÎN
MUNTELE PTERIGHION

Doi anahoreți trăiau mai sus de munții

Rossos, în muntele numit Pterighion, alături de
râul Piapi și de mânăstirea lui avva Teodosie cel
din Scopelos. Călugărul a murit; ucenicul lui i-a
făcut slujba înmormântării și l-a îngropat în
munte. După câteva zile ucenicul anahoretului
s-a pogorât din munte și a venit în apropiere de
locuințele omenești. Aici a găsit un om care-și
lucra pământul și i-a spus:
- Fii bun, frate, ia cu tine o sapă și-o lopată
și vino cu mine!
Săteanul a ascultat îndată de anahoret. Când s-a
suit în munte, anahoretul i-a arătat săteanului
mormântul bătrânului și i-a spus:
- Sapă aici!
Și pe când săpa el mormântul, anahoretul se
ruga. După ce și-a terminat rugăciunea l-a
îmbrățișat pe sătean și i-a spus:

142
 LIMONARIU

- Roagă-te pentru mine, frate!

Apoi s-a pogorât în mormânt, s-a așezat
deasupra bătrânului și și-a dat duhul. Săteanul a
acoperit din nou mormântul și a mulțumit lui
Dumnezeu. Coborându-se ca la o aruncătură de
piatră din munte, a spus întru sine: "trebuie
să-mi iau blagoslovenie de la sfinți". Dar când
s-a întors nu a mai găsit mormântul sfinților.

CAPITOLUL 91
VIAȚA LUI AVVA GRIGORE
ANAHORETUL ȘI A LUI TALALEU,
UCENICUL LUI

Spuneau unii dintre părinți despre avva

Gheorghe anahoretul că a trăit treizeci și cinci
de ani rătăcind gol prin pustiu.
***
Spunea iarăși despre el că pe când era în
munții mânăstirii lui avva Teodosie cel din
Scopelos, avea un ucenic. Acesta a murit.
Pentru că bătrânul nu avea unelte ca să sape

143
 LIMONARIU

mormântul și să îngroape trupul fratelui, s-a

coborât din munte la mare și a găsit o corabie
care se apropia de țărm. Și l-a rugat pe
proprietarul corabiei și pe corăbieri să se suie cu
el în munte și să îngroape pe frate. Ei au primit
cu bucurie rugămintea bătrânului. Au luat
uneltele trebuitoare și s-au urcat în munte
împreună cu el. Au săpat groapa și au îngropat
trupul fratelui. Unul din corăbieri numit Talaleu,
mișcat de virtutea bătrânului, l-a rugat să-i
îngăduie să rămână cu el. Bătrânul i-a spus că
nu are să poată suporta nevoințele ascezei.
Tânărul i-a răspuns "ba da, am să le suport!". Și
a rămas cu bătrânul. A stat cu el un an
nevoindu-se mult în asceză. După un an, fratele
Talaleu îi face metanie bătrânului și îi spune:
- Roagă-te pentru mine, părinte, că
Dumnezeu pentru rugăciunile tale, a îndepărtat
de la mine chinul; nu mai simt nici o oboseală și
nici văzduhul nu mă mai biciuiește; arșița verii
nu mă arde și nici iarna nu îngheț de frig;
dimpotrivă mă simt foarte bine.
Bătrânul l-a binecuvântat. După ce a mai
stat doi ani și jumătate cu bătrânul, fratele

144
 LIMONARIU

Talaleu a cunoscut mai dinainte că i se apropie

sfârșitul. Și l-a rugat pe bătrân spunându-i:
- Ia-mă la Ierusalim să mă închin și Sfintei
Cruci și sfintei învieri a lui Hristos, Dumnezeul
nostru, căci în aceste zile Domnul mă va lua la
sine.
Bătrânul l-a luat și au plecat în Sfânta
Cetate. După ce s-au închinat Sfintelor și
cinstitelor locuri, s-au pogorât la sfântul râu
Iordan și s-au spălat pe tot trupul. După trei zile
fratele Talaleu a murit. Bătrânul l-a
înmormântat în lavra Coprata. După câtva timp
a murit și avva Gheorghe anahoretul și l-au
îngropat părinții în lavra Coprata în biserica lor.

145
 LIMONARIU

CAPITOLUL 92
VIAȚA FRATELUI GHEORGHE
CAPADOCIANUL ȘI DESCOPERIREA
TRUPULUI LUI PETRU SIHASTRUL DE
LA SFÂNTUL RÂU IORDAN

Ne povestea nouă, mie și fratelui Sofronie,

sofistul, cuviosul părintele nostru avva
Gheorghe arhimandritul mânăstirii sfântului
părinte Teodosie, care se găsește în pustiul
Sfintei Cetăți a lui Hristos Dumnezeul nostru,
spunând:
Aveam un frate aici, numit și el Gheorghe
capadocianul. Acesta era pus sub ascultare în
Fasaelis. Într-o zi frații frământau pâine, iar
fratele Gheorghe dădea foc cuptorului. După ce
cuptorul s-a încins, fratele Gheorghe n-a găsit
un câlț cu care trebuia șters cuptorul. Frații îl
ascunseseră să îl ispitească. Văzând că nu-l
găsește a intrat în cuptor și l-a șters cu haina lui
și a ieșit din cuptor fără să fie vătămat de foc.
Când am auzit de asta am pus la canon pe frații
care l-au ispitit.

146
 LIMONARIU

***
Tot avva Gheorghe, părintele nostru, ne mai
povestește despre același frate Gheorghe,
spunând:
Într-o zi păștea porcii în Fasaelis și au venit
doi lei să răpească un porc. Fratele Gheorghe
și-a luat toiagul și l-a alungat până la sfântul râu
Iordan.
***
Tot părintele nostru ne povestește iarăși,
zicând:
Am început să zidim biserica sfântului
Chiriac în Fasaelis și am săpat temelia bisericii.
Într-o noapte mi s-a arătat în vis un monah, pe
fața căruia se vedeau urmele unei mari asceze,
îmbrăcat cu o mantie de funii, iar pe umeri un
mic veston făcut din papură. Și-mi spuse cu
voce blândă:
- Spune-mi, avvo Gheorghe, fără să-ți dai
seama ai vrut să mă lași afară de zidurile
bisericii pe care o zidești, pe mine care am
purtat atâtea nevoințe călugărești și atâta
asceză?

147
 LIMONARIU

Plin de credință față de înfățișarea sfântă a

bătrânului îi spun:
- Nu, departe de mine de a face una ca asta!
- Și totuși ai făcut-o.
- Dar tu cine ești, părinte?
- Eu sunt Petru păscătorul, de la Sfântul râu
Iordan, mi-a răspuns el.
- Când m-am deșteptat dimineața, am lărgit
temelia bisericii. Și pe când săpam, am găsit
culcat trupul lui așa cum l-am văzut în vis.
După ce am zidit biserica, am făcut un
mormânt foarte frumos în partea dreaptă a
bisericii și l-am îngropat acolo.

CAPITOLUL 93
VIAȚA LUI AVVA SISINIE, CARE A
RENUNȚAT LA EPISCOPAT ȘI VIAȚA
UCENICULUI SAU

Tot părintele nostru Gheorghe, ne povestește,

zicând:

148
 LIMONARIU

Într-o zi m-am dus la avva Sisinie anahoretul.

Acest bătrân și-a părăsit episcopia sa pentru
Dumnezeu și a venit să sihăstrească alături de
satul numit Betabara, cam la șase mile departe
de sfântul râu Iordan. Când am ajuns la el am
bătut mult la ușa lui. După mult timp ne-a
deschis ucenicul lui și ne-a spus așa:
- Bătrânul meu, avvo, s-a îmbolnăvit de moarte
și s-a rugat lui Dumnezeu să nu plece din viața
aceasta, până ce nu va auzi că ai venit în ținutul
acesta.
Într-adevăr eu fusesem în Constantinopol pentru
nevoile chinoviei la prea binecredinciosul
împărat Tiberiu. Ucenicul s-a dus la bătrân și l-a
vestit că am venit. După mult timp s-a întors și
ne-a spus:
- Veniți!
Când ne-am dus l-am găsit pe bătrân mort. Și
am cunoscut că a plecat spre Domnul îndată ce a
auzit că eu eram cel care a bătut la ușă. Și pe
când îi sărutam dreapta mi-a spus mortul cu
voce blândă: "bine ai venit, avvo!" și iarăși a
adormit.

149
 LIMONARIU

Atunci am făcut cunoscut locuitorilor din sat să

vină să îngroape pe bătrân. Când au venit și au
săpat mormântul, ucenicul bătrânului a spus
celor ce săpau:
- Fiți așa de buni și săpați-l puțin mai mare ca să
încapă doi în el.
După ce au terminat groapa, ucenicul bătrânului
s-a întins pe o rogojină și a murit. Și au îngropat
pe amândoi, pe bătrân și pe ucenicul lui.

CAPITOLUL 94
VIAȚA LUI AVVA IULIAN EPISCOPUL
BOSTREI

Tot părintele nostru Gheorghe ne povestea

despre avva Iulian, care a ajuns episcopul
Bostrei, spunând:
După plecarea lui din chinovie ca să fie
sfințit episcop al Bostrei, unii dintre stăpânii
orașului, oameni urâtori de Hristos, au vrut să-l
ucidă cu otravă. Și au cumpărat cu bani pe
slujitorul lui și i-au dat otrava să o toarne în

150