Sunteți pe pagina 1din 2

Opera literara “Moara cu noroc” este scrisa de Ioan Slavici si publicata in volumul “Novele din popor” in

anul 1881 si are ca personaj principal pe “Ghita”, un personaj complex ale carui trasaturi sunt bine
evidentiate pe parcursul intregului subiect, atat prin intermediul caracterizarii in mod direct cat si prin
portretul moral al personajului. (citește Eseu literar Moara cu noroc)

Tipologizare

Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind
prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica,
reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca
profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex, reprezentand totodata tipul
taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional,
evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le are setea de avere asupra omului.

Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se abate de la norma
morala enuntata la inceputul nuvele “omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia si
linistea colibei tale te face fericit”, la inceputul operei aparand in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac,
dornic de a se imbogati. Ca urmare devine hangiu, la inceput el este apreciat datorita onestitatii, dar
este dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului,
omul care decate atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind degradarea morla ain toate etapele.
Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii, dominat de frica, de obsesia
pentru bani, fiind exploatat moral de Lica.

Moduri de caracterizare

Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile celorlalte
personaje subliniaza atat trasatura dominanta a personajului – dorinta de castig, cat si alte trasaturi. In
mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe parcursul nuvelei, totodata
faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui principala. Portretul lui fizic nu este
evidentiat, accentul cazand pe cel moral.

Caracterizarea directa

Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator,
prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si
iubitor al familiei sale (“un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o
vedea pe dansa vesela”) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin
care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (“acum el se
facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot
incat iti venea sa te sperii de el”, “cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si
lasa urma vinete pe brate”). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin
afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine
schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui
Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (“Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om
cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor
rai”), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea
familiei amenintata de Ghita (“Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca
sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca
inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!”). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata
de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (“Tu
esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.”).