REFERAT

TORCH
Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea
intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta
probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter,
trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale
meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard
mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential
fatal.

Denumirea in sine este o prescurtare de la numele unor boli care pot fi transmise
de la mama la fat, provocand infectii si adesea anomalii severe sau chiar pierderea
sarcinii. Practic denumirea se refera la urmatoarele boli:
 T= toxoplasmoza (toxoplasma Gondii). Poate cauza malformatii severe fatului,
unele dintre ele neputand fi depistate ecografic. Daca infectia este depistata in
primul trimestru de sarcina, este recomandat avortul terapeutic. Daca acest lucru
nu se doreste, se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid
folic. Cel mai des, se transmite prin consumul de carne cruda sau semipreparata,
dar se intampla destul de frecvent prin contactul cu pisicile si prin consumul de
legume nespalate. Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita,
hidrocefalie, convulsii, varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei
neurocerebrale). De asemenea, apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si
corioretinita. Boala se transmite fatului indiferent de momentul contactarii
parazitozei, insa difera incidenta transmiterii: in trimestrul 1 incidenta de
transmitere transplacentara este mica (aproximativ 15%) insa riscul teratogen este
maxim. In trimestrul 3 incidenta este mare (65% din infectii se transmit
transplacentar) insa nou-nascutul este adesea asimptomatic.
 O= others. Aici sunt incluse infectii precum sifilis, Hepatita B, infectia cu
entorvirus, virusul HIV.
 R= rubeola. Infectia cu virusul rubeolei este periculoasa daca se intampla in
primul trimestru de sarcina, iar daca gravida nu este imunizata, fatul poate
 dezvolta afectiuni precum cataracta, surditate, anomalii osoase sau neuropatii.
Contactata in cursul sarcinii infectia are consecinte grave, fiind incriminata in
aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare, auditive (chiar si
surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte semne si
simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la nastere,
trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita. Riscul maxim este in trimestrul 1,
in etapa de organogeneza embrio-fetala si afectarea poate fi atat de grava incat sa
determine avort spontan sau moartea intrauterina. Viitoarele mame sunt sfatuite sa
isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la inceputul
sarcinii.
 C= cytomegalovirus. Infectia cu virusul citomegalic se face pe cale sexuala, prin
transfuzii de sange sau se poate produce atunci cand este reactivata o infectie
latenta. Transmiterea infectiei in primele 4 luni de sarcina poate avea consecinte
foarte grave asupra fatului. Infectia cu cytomegalovirus in cursul sarcinii implica
un risc foarte crescut de malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica).
Studiile au demonstrat ca in tarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in
timpul sarcinii si jumatate din ele o transmit produsului de conceptie. 20-40% din
nou nascuti prezinta simptome importante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale,
oftalmologice si neurologice. Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele
matern. Cele mai frecvente manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in
cresterea intrauterina cu greutate mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii,
convulsii, hepatoslenomegalie, afectiuni ale sistemului nervos central.Unele
cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezenta unui
tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insa
complicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental.
Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate,
corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii.
 H= herpes simplex virus. Daca infectia a fost contractata in timpul sarcinii,
poate determina avortul spontan, moartea intrauterina, dar si malformatii
cerebrale sau cardiace. Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea
implicata in aparitia diverselor tulburari congenitale, in functie de momentul
 contactarii ei. Leziunile herpetice au localizare diferita, in functie de tulpina
infectanta: la nivelul regiunii orofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales
HSV II, insa si HSV I). Herpesul neonatal se poate caracteriza prin manifestari
cutanate, oculare si prin leziuni herpetice diseminate in sistemul nervos central.
Afectarea nervoasa este sustinuta de simptome precum convulsii, tremor, letargie,
iritabilitate. Rata mortalitatii este destul de crescuta, aproximativ 25%. In cazul
femeilor insarcinate diagnosticate cu o astfel de infectie se recomanda operatia
cezariana (daca leziunile sunt active). Daca leziunile nu sunt evidente clinic si
pacienta nu are virusul prezent in secretiile vaginale, insa fost infectata la un
moment dat cu acesta, se poate practica nasterea pe cale vaginala.

Fiecare infectie asociaza un prognostic diferit. Unle infectii pot fi tratate eficient cu
antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei si sifilisului), altele au vaccin preventiv (in
special rubeola si varicela zoster).
Simptomatologia este de cele mai multe ori asemanatoare, indiferent de infectia
propriu-zisa. Cele mai frecvente semne si simptome sunt febra, alimentatia dificila,
petesiile sau echimozele la nivelul mucoaselor si/sau tegumentelor, marirea in volum a
splinei, a ficatului (hepatosplenomegalie), icter (colorarea galbuie a mucoaselor,
tegumentelor, conjunctivelor), tulburari de auz, anomalii la nivelul ochilor si alte
simptome mai putin specifice.
Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea
intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta
probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter,
trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale
meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard
mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential
fatal.
Testul nu necesita o pregatire speciala a pacientului. Procedura este lipsita de
complicatii, insa poate exista riscul de aparitie locala a unor mici hematoame sau celulitei
(inflamarea tesutului celular) ca urmare a punctionarii tegumentelor.
 Testul este considerat negativ daca nivelul de IgM este normal. IgM sunt anticorpi
directionati impotriva particulelor virale si reprezinta cel mai frecvent tip de anticorpi din
organismul nou nascutului. Rezultatele sunt pozitive cand IgM depasesc semnificativ
concentratiile acceptate ca fiind normale.