CUPRINS:

1. Introducere……………………………………………………………....3
2. Conceptul și tipologia cursului de schimb.
……………………………...5
3. Mecanismul determinării cursurilor de schimb……………………….7
4. Metoda de determinare a cursului oficial al leului moldovenesc faţă
de valutele străine………………………………………………………..
…9
5. Factori care influenţează formarea cursului valutar………………...10
6. Concluzii………………………………………………………………. .13
7. Bibliografie ……………………………………………………………..14

1
 1. Introducere

În ziua de azi, majoritatea dintre noi avem de-a face, cel puțin din când în când, cu
schimbul valutar. Cu toate acestea, foarte puțini sunt cei care înțeleg de ce cursul valutar este
anume așa cum este, iar în acest sens vom trece puțin prin istoria cursului de schimb și
momentele cruciale prin care a trecut.
Piața valutară a existat, sub o formă sau alta, din toate timpurile. Între 1880 și începutul
Primului Război Mondial și, pentru scurt timp, în perioada interbelica, pentru schimburile
valutare se utiliza ca bază etalonul internațional aur. Acesta presupunea că fiecare țară își
definea unitatea monetară în termenii unei anumite cantități de aur. Rezultatul acestei situații
era că aurul trebuia să fie exportat și importat pe baze nerestrictive, astfel încât guvernele să
poată schimba aur pe bancnote și invers.
Perioada anilor 1920 și 1930 s-a caracterizat atât printr-un haos monetar extins în
întreaga lume, cât și printr-o mare recesiune economică. În scopul evitarii oricarei repetari a
conditiilor economice din perioada antebelica, spre sfarsitul celui de Al Doilea Razboi
Mondial guvernele aliate s-au intalnit in cadrul Conferintei ONU pe probleme monetare si
financiare, mai exact între 1 și 22 iulie 1944, în Bretton Woods, New Hampshire, SUA.
În cadrul acestei conferințe au fost create două dintre cele mai importante instituții
financiare din lumea contemporană, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca
Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială).
Obiectivele FMI erau acelea de a crea stabilitate monetară și de a îndepărta restricțiile
din cadrul schimburilor, de natură de a afecta comerțul internațional. Valoarea fiecărei
monede a fost exprimată în cantități fixe de aur, dar convertibilitatea dolarului american,
fixată la 35$ pe uncia de aur, este aceea care a constituit baza sistemului. De fapt, Acordul de
la Bretton Woods a făcut din dolarul SUA moneda-etalon la nivel internațional, care, la rândul
său, era convertibil sau rambursabil în aur. Sistemul valutar de la Bretton Woods (SUA) din
anul 1944 a funcționat pe baza mecanismului cursurilor fixe.
Pe la mijlocul anilor 1960, Germania de Vest și Japonia au devenit concurenți ai SUA la
titlul de cea mai dezvoltată națiune industrializată. În 1971, sub presiunea fluxurilor masive de
capitaluri și a deficitelor comerciale tot mai accentuate, SUA și-au suspendat politica de
convertire a dolarului în aur. Evoluția economică a statelor capitaliste în anii 1950-1970,
presiunile de pe piața aurului și alți factori economici și monetari au exercitat influențe asupra

2
relațiilor economice internaționale și au determinat renunțarea la mecanismul cursurilor de
schimb fixe în anul 1971.
La 22 septembrie 1985, miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din SUA,
Japonia, Germania, Franța și Regatul Unit s-au reunit la hotelul Plaza din New York. Acordul
de la Plaza a recomandat politica de intervenție concertată a băncilor centrale pe piețele de
schimb.
Acordul de la Louvre din 21-22 februarie 1987 încheiat de țările mai sus enumerate, la
care s-au adăugat Canada și Italia, a recomandat măsuri pentru stabilizarea dolarului SUA. La
1 ianuarie 1999, Uniunea Europeana a implementat Uniunea Monetara Europeana, care
presupune ca ratele de schimb dintre monedele europene să fie fixate una față de alta.
Monedele europene au fost eliminate de la 1 ianuarie 2002 în favoarea noii monede unice,
EURO, care a devenit moneda națională pentru toate țările participante la Uniunea Monetara
Europeana. Totuși euro flotează în continuare liber față de celelalte monede ne-europene.

2. Conceptul și tipologia cursului de schimb

3. CURSUL VALUTAR
4. In derularea tranzacţiilor internaţionale intervin monedele naţionale care au diferite
5. grade de convertibilitate şi utilizare. Intre aceste monede se stabileşte un raport
cantitativ, cu
6. ajutorul căruia se poate preschimba sau compara o monedă cu alta (moneda
cumpărătorului
7. cu moneda vânzătorului, moneda debitorului cu cea a creditorului, moneda
investitorului cu
8. cea a ţării beneficiare de investiţii).
9. Compararea valorică a unităţilor monetare se realizează prin mecanismul cursului de
10. schimb (valutar). Aşadar,
11. cursul de schimb
CURSUL VALUTAR
In derularea tranzacţiilor internaţionale intervin monedele naţionale care au diferite
grade de convertibilitate şi utilizare. Intre aceste monede se stabileşte un raport cantitativ, cu
ajutorul căruia se poate preschimba sau compara o monedă cu alta (moneda cumpărătorului
cu moneda vânzătorului, moneda debitorului cu cea a creditorului, moneda investitorului cu
cea a ţării beneficiare de investiţii).
Compararea valorică a unităţilor monetare se realizează prin mecanismul cursului de
schimb (valutar). Aşadar,
cursul de schimb
Schimburile economice internaționale fiind exprimate în valută, presupune cunoașterea
cursului valutar și a factorilor ce exercită influență asupra lui. Cursul valutar reprezintă
raportul valoric dintre moneda unei țări și moneda altei țări, sau prețul unei valute exprimat în
altă valută. El constituie o variabilă economică deosebit de importantă, evoluția sa având

3
influență asupra dezvoltării economice, asupra nivelului prețurilor, a importului și exportului
la nivel mondial, influențând nu numai agenții economici, ci și persoanele fizice.
Noțiunile de paritate și cotație sunt legate de cursul de schimb. Paritatea monetară
exprimă raportul dintre unitatea monetară a unei țări și unitatea monetară a unei alte țări în
vederea preschimbării. Cotația - stabilește raportul între moneda națională și valutele străine.
Cursul de schimb (CS) se poate determina după formula următoare:
CS = M naționala / M străină sau CS = M străină / M națională
Din această formulă rezultă metodele de cotare (exprimare) a valutelor. Cel mai
frecvent este folosită cotația directă care exprimă prețul monedei străine în moneda
națională. Cotația indirectă este întâlnită în Marea Britanie, întrucât este exprimat prețul unei
lire sterline în diferite unități de monedă străină. Băncile americane folosesc cotația indirectă
atunci când negociază cu băncile din Europa (cu excepția Marii Britanii). Cotația încrucișată
(cross-rate) presupune intervenția unei a treia monede în vederea echivalării unei unități de
monedă străină în unități de monedă națională. Aceasta a treia monedă poate fi dolarul, DST
etc.

În funcție de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naționale și

de reglementările existente pe fiecare piață, există mai multe tipuri de cursuri. Tipologia
cursurilor de schimb are la bază criterii care se referă la: condițiile modificării cursului de
schimb; locul stabilirii cursului de schimb; termenul la care cursul este valabil; obiectivele
de analiză.
În funcție de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naționale și
de reglementările existente pe fiecare piață, există mai multe tipuri de cursuri.
Din punct de vedere a condițiilor de modificare a cursului de schimb, se deosebesc:
 curs de schimb flotant – se formează pe piața valutară în raport cu cererea și oferta
privind valuta respectivă, în condiții similare celor de pe piața mărfurilor;
 cursul de schimb fix - presupune obligativitatea guvernelor (pentru statele membre în
FMI) de a menține variația cursului de schimb aflat sub influența factorilor pieței, între
limitele de ± 1% (ulterior s-a stabilit ± 2.25%) în jurul parității monetare oficiale.
Menținerea între astfel de limite se realizează prin vânzări sau cumpărări de valute de
către banca centrală.
În raport cu locul stabilirii cursului unei monede se deosebesc:
 cursul de schimb oficial – stabilit în mod unilateral de către autoritatea monetară din
țara respective;

4
  cursul de schimb al pieței – reprezintă cursul stabilit pe piața valutară în raport cu
cererea și oferta;
 cursul de bursă – reprezintă cursul stabilit în țările în care preponderent în negocierea
prețului monedelor este sistemul burselor;
 cursul de casă - reprezintă cursul publicat la care banca efectuează preschimbarea în
bani lichizi a diverselor valute;
 cursul de schimb tolerat – se stabilește la așa-numita bursă neagră în situații în care se
impun restricții privind operațiunile instituțiilor legale de schimb sau în cazul unor
monede neconvertibile, care nu sunt cotate la bănci sau burse.
În raport cu termenul la care cursul se acceptă, se deosebesc:
 cursul de schimb la vedere (spot) se referă la cursul stabilit în ziua respectivă și care
este afișat;
 cursul de schimb la termen (forward) reprezintă cursul care va fi luat în calcul la
virarea banilor în conturi, acțiune care se consideră că se va desfășura după trecerea
unui interval mai mare de 48 ore;
 cursul de deschidere reprezintă cursul la care au fost operate tranzacțiile la începutul
zilei respective și care, de regulă, nu diferă prea mult de cursul de închidere al zilei
precedente;
 cursul de închidere se aplică în cazul ultimelor operațiuni din ziua la care un astfel de
curs se referă, deseori, acest gen de curs servește drept element de referință în
contracte, precum și la stabilirea valorii DST publicată în ziua următoare;
 cursul la sfârșitul perioadei, ca și cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului din
ultima zi a săptămânii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o
perioadă (zi, săptămână, etc) și prezintă interes îndeosebi în descrieri și analize
statistice.
Referitor la cursul de schimb și timpul la care se referă, se întâlnesc în limbajul
dealerilor, expresii precum:
- over night – cursul de schimb de astăzi pentru mâine (la deschidere);
- tom next – cursul la vedere pentru ziua următoare (mâine) și ziua viitoare (poimâine);
- spot next – cursul la vedere pentru ziua următoare.
Publicarea cursurilor de schimb se realizează sub forma listelor de cursuri. Acestea sunt
redate sub formă de afișaje electronice (pentru populație) sau comunicări interbancare

5
internaționale realizate de instituții specializate (Reuters, Tele Rate etc.), dar și în ziare,
reviste de specialitate, pliante ale bancilor.
Din punct de vedere a obiectivelor de analiză economică deosebim:
 cursul de schimb efectiv – se determină ca o medie aritmetică ponderată a
modificărilor valutei respective în raport cu celelalte valute importante;
 cursul de schimb real pentru moneda R , exprimat în unități de moneda R ce revine pe
o unitate de valuta K) se determină înmulțind cursul de schimb nominal cu raportul
dintre indicele de prețuri înregistrat în țara R și indicele de prețuri înregistrat în aceeași
perioadă în țara K. Se poate de menționat că indicele de prețuri se poate referi fie la
varianta care include prețurile la consumatori (PPC), fie la prețurile produselor
industriale (PPI) sau la prețul unității de muncă;
 cursul de schimb de echilibru implică neintervenția guvernului pe piața valutară
(flotare pură) și este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant în sistemul
cursurilor bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care
a contribuit semnificativ la echilibrul balanței de plăți externe pentru o perioadă
suficient de îndelungată (2-3 ani).
Pentru asigurarea unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe piețele valutare,
prin aceasta se se înțelege activitatea băncii centrale de a cumpăra sau vinde unele valute în
scopul ridicării, respectiv scăderii cursului acestor valute în raport cu moneda națională, prin
influențarea cererii și ofertei. Rolul autorității monetare constă în a interveni prin vânzarea sau
cumpărarea pe piața valutei celei mai solicitate, în vederea readucerii cursului la nivelul
anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel, daca intenționează să
majoreze oferta de valută pentru a face presiuni asupra cursului, statul crește taxa scontului,
ceea ce determină creșterea nivelului general al dobânzilor pe piața respectivă , atrăgând în
felul acesta capitalul străin. Prin această intervenție, este facilitată pătrunderea valutei străine
în țară. Acest proces se poate aplica și invers.
Devalorizarea reprezintă micșorarea oficială a valorii unei monede. Aceasta are drept
consecință micșorarea puterii de cumparare a monedei și modificarea raportului de
preschimbare fata de alte monede. Deprecierea valutară reprezintă fenomenul prin care o
monedă, pe un interval dat, își diminueaza puterea de cumparare în raport cu alte monede. În
relațiile de comerț exterior, devalorizarea și deprecierea favorizează exportul și acționează ca
o frâna la import.
Revalorizarea reprezintă majorarea oficială, prin lege, a valorii unei monede și are drept
consecință directă la creșterea puterii de cumpărare a monedei revalorizate și modificarea

6
raportului de preschimbare față de alte valute. Ca și devalorizarea, revalorizarea este tot mai
rar utilizată.
Reprecierea valutara reprezintă fenomenul prin care o monedă, pe un interval de timp
dat, își mărește puterea de cumpărare. În relațiile de comerț exterior, atât revalorizarea cât și
reprecierea acționează ca o frâna la export și încurajează importurile.

3. Mecanismul determinării cursurilor de schimb

Înţelegerea factorilor determinanţi ai cursului valutar este importantă în conducerea
politicii monetare, evaluarea impactului macroeconomic al evoluţiei cursului valutar
depinzând de sursa şocului ce a generat-o. În mod special, este important, deşi nu este uşor de
evaluat, în ce măsură cursul valutar este determinat de diversele variabile macroeconomice
fundamentale. În acest scop, mai multe metodologii econometrice alternative sunt utilizate
pentru estimarea determinanţilor cursului de schimb valutar real.
Cursul de schimb afișat pe panourile electronice ale băncilor, în ziare, pe ecranele
televizoarelor, în vitrinele caselor de schimb etc. se fundamentează pe informații, calcule,
intuiții, conjuncturi de interese, reprezentând, așadar, „ce se vede” dintr-un ansamblu, deseori
cu o bază destul de largă, de informații și decizii.
Cursul de schimb la vedere (spot) stabilit de cele mai importante bănci reprezintă
indicatorul principal în raport cu care se formează sau se stabilesc prin calcule celelalte tipuri
de cursuri.
Astfel, având în vedere cazul unei bănci de o anumită anvergură pe piața valutară,
stabilirea cursului de schimb se realizează, în varianta inițială, în ziua t (curs de deschidere)
încă înainte de ora 8, când încep tranzacțiile, ținându-se seama de următoarele surse de
informare:
 cursurile de schimb „la închidere” la băncile din New York (dar și din alte centre de
pe coasta de est a SUA) și funcțiile privind piața valutară asiatică, care sunt piața care
precede în timp deschiderea pieței europene, așa cum apare pe ecranele calculatoarelor
conectate la agențiile Reuters, Telerate etc. Interesează cotațiile din New York stabilite
la sfârșitul zilei precedente întrucât ele au fost realizate în țară care „dă tonul” pe piața
valutară internațională, iar pe de altă parte, diferența de fus orar face ca băncile din
SUA să funcționeze suficient de multe ore după ce băncile europene „au închis”
pentru a putea oferi informații proaspete privind „mersul pieței”.

7
 știrile comunicate de principalele agenții de presă privind evenimentele petrecute
„peste noapte” (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la închiderea
activității zilei precedente). Astfel de știri, precum: calamități naturale, compromiterea
exporturilor unei țări, schimbări privind politica economică, guvernul, majoritatea
parlamentară într-o direcție care trezeste neîncredere, creșterea prețurilor la produsele
de bază sau a ratei dobânzii etc. privind țara K fac ca încrederea în puterea de
cumpărare a monedei K să scadă (uneori vertiginos) și ca urmare este oferită intens
spre vânzare, deși solicitările scad, ceea ce o va face mai ieftină în raport cu alte valute
(are loc o depreciere vizibilă a monedei țării în care evenimente de genul celor
enumerate au avut loc); invers, dacă în țara Z se anunță schimbări în bine (stabilitate
sau expansiune pe plan economic, recolte bune, rata scăzută a inflației, excedent al
balanței comerciale etc.) ele au ca urmare menținerea prețului monedei Z sau chiar
scumpirea unei astfel de monede în raport cu alte valute (apreciere);
 rezultatele analizei și prognozei evoluției cursului de schimb pentru valutele
importante așa cum rezultă din „citirea” diagramelor speciale (chart systems). Astfel
de analize sunt realizate de către specialiștii din domeniul cunoscut sub denumirea de
analiză tehnică (“technical analysis”). Evident, evoluția cursurilor de schimb la banca
respectivă (la care urmează a se stabili cursul inițial) va fi, de asemenea, obiect de
analiză și prognoza pentru specialiștii respectivi;
 poziția băncii în postura căreia ne situăm, în sensul luării în calcul a cursului la
închidere în ziua precedentă, a rezervelor de valută, a obligațiilor față de clienți,
intențiilor din ziua respectivă.

8
 Toate informațiile din sursele menționate sunt comentate în cadrul serviciului care
stabilește cursul la deschidere și se ajunge la o cotație inițială a dolarului SUA.
Pe baza cotațiilor stabilite similar privind fiecare valută în raport cu dolarul SUA se
procedează la stabilirea cursurilor de schimb încrucișate. În tranzacții care presupun astfel de
“încrucișări” de cursuri se mai poate adăuga cursului astfel stabilit o mică valoare
reprezentând “plata” efortului transferului.
Rezultatele privind cursurile la care s-a ajuns trebuie finalizate așa încât, la ora de
deschidere a activității băncii, acestea să fie afișate. Din momentul deschiderii, cursul de
schimb va fi stabilit pe piață. De exemplu, primul apel telefonic este primit de la banca A din
Marea Britanie, care solicită acceptarea unui schimb valutar, dolari contra euro. Luând
cunoștință de cursul băncii franceze presupunem ca nu acceptă tranzacția, ceea ce confirmă
băncii franceze faptul că a stabilit un curs corect (în limbajul dealerilor un astfel de curs este
etichetat „prity” sau „au pair”). Dacă un alt apel telefonic, de această dată al băncii B din
Germania, acceptă cursul băncii franceze, această acceptare poate reprezentă un semnal că
este cazul să fie scumpit dolarul întrucât este posibil să fie și alte cereri masive de dolari.
Semnalul fiind receptat, se modifică cursul de schimb.
Rețelele de comunicații rapide (Reuters, Swift, Telerate etc.) preiau informația, ca și alte
informații de acest fel, și le comunică băncilor interesate. Apelurile telefonice se succed,
banca franceză poate deveni și ea interesată să solicite altor bănci diverse valute la schimb. Ca
urmare, cursurile de schimb se pot modifica frecvent și aceasta pânp la ora de închidere a
activității băncii, când „se trage linia” și se stabilește profitul sau pierderea, precum și cursul
la închidere.

4. Metoda de determinare a cursului oficial al leului moldovenesc faţă de

valutele străine
Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se determină de către Banca
Naţională a Moldovei (BNM) în baza informaţiei privind volumele tranzacţiilor de
cumpărare/vânzare a dolarilor SUA contra lei moldoveneşti şi cursurile valutare aplicate de
către băncile licenţiate şi Banca Naţională a Moldovei la aceste tranzacţiile. Această
informaţie este pregătită de către băncile comerciale în fiecare zi lucrătoare până la ora
14.30 şi inclusă în Raportul cu privire la sumele de valută străină cumpărate şi vândute de
către bancă contra lei moldoveneşti.

9
 La determinarea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se
utilizează metoda mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare şi
vânzare ponderate la volumul tranzacţiilor de cumpărare/vânzare efectuate pe piaţa valutară
interbancară (între bănci) şi cea intrabancară (între bancă şi persoane fizice şi juridice) ale
Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente şi 12.30 a zilei de
raportare.
Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină, alta decât dolarul SUA, se
determină în baza cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA multiplicat la
cross-cursul valutei străine respective faţă de dolarul SUA stabilit pe piaţa internaţională la
ora 14.00 – ora Chişinăului.
Sursa de bază utilizată pentru preluarea informaţiei privind cross-cursurile valutelor
străine faţă de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc faţă de
valutele străine respective este sistemul informaţional Reuters, alternativ – sistemul
informaţional Bloomberg. În cazul în care cursurile valutare pe piaţă internaţională nu sânt
accesibile, la calcularea cursului oficial al leului moldovenesc se utilizează cursurile valutare
disponibile din alte surse sigure (de exemplu, cursurile valutare stabilite de către băncile
centrale ale statelor respective, cursurile de fixing stabilite la bursele valutare ale statelor
respective etc.).
Ca urmare a calculării cursului oficial al leului moldovenesc se întocmeşte Buletinul
informativ privind cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine, care se
semnează de către viceguvernatorul BNM.
Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine se stabileşte în fiecare zi
lucrătoare şi este valabil începând cu următoarea zi lucrătoare. Pentru zilele de odihnă
(sărbătoare) este valabil cursul oficial din ziua lucrătoare precedentă.

5. Factori care influenţează formarea cursului valutar

Volumul tranzacţiilor de vânzare cumpărare utilizat la calculul cursului de schimb
mediu, depinde de anumiţi factori care determină necesităţile utilizatorilor:

- situaţia balanţei de plăţi (încasările şi plăţile realizate de o ţară, din relaţiile sale
economice, financiare şi monetare cu alte tari, pe o anumita perioadă) – dacă o ţară
înregistrează deficit al balanţei de plaţi externe, economia naţională nu poate sa
asigure produsele corespunzătoare sumelor în moneda naţională existente în
străinătate. Deţinătorii de monedă vând sumele pe piaţă valutară, oferta de valută

10
 depăşeşte cererea şi moneda se depreciază. Dacă ţara prezintă excedent al balanţei de
plăţi, sumele în valută se pot utiliza pentru cumpărarea mărfurilor şi a serviciilor din
străinătate, cererea de valută este mai mare decât oferta şi moneda se apreciază;

- raportul dintre cererea şi oferta de valută – cererea de valută depinde de valoarea

importurilor, de serviciile internaţionale necesare, de termenele de rambursare a
creditelor, de nivelul dobânzilor şi de ieşirile de capitaluri. Oferta de valută este
determinata de exportul de mărfuri, de încasările din servicii internaţionale, de
încasările din rambursări de credite şi dobânzi şi de intrările de capital;

- creşterea masei monetare în circulaţie – contribuie la deprecierea valutei; măsurile de

reducere a masei monetare determină aprecierea monedei;

- extinderea sau reducerea creditului – influenţează economia naţională şi implicit

cursul de schimb prin creşterea şi reducerea masei monetare;

- dobânda ridicată – descurajează solicitarea de credit, diminuează masa monetara în

circulaţie şi generează efecte pozitive asupra cursului de schimb;

- raportul dintre preţurile de export şi preţurile bunurilor importate are impact asupra
balanţei de plăti şi generează efecte asupra cursului de schimb (vezi mai sus);

- creşterea inflaţiei interne – determină deprecierea valutei; scăderea indicelui inflaţiei

se reflecta pozitiv asupra cursului valutei;

- deficitele şi excedentele bugetare duce la creşterea şi descreşterea cursului de

schimb;

- politica de impozite şi structura cheltuielilor bugetare – stimulează sau restrâng

producţia internă, consumul în sectorul public şi influenţează cursul de schimb;

- măsurile de politica economică – favorizează sau îngrădesc schimburile economice

internaţionale şi implicit exercită influenţe asupra cursului de schimb;

- cumpărarea sau vânzarea de valută pe piaţa valutară de către bănci are efect asupra
masei monetare;

- productivitatea ridicată – se reflecta în competitivitate, în creşterea exporturilor şi în

asigurarea echilibrului extern, influenţând, implicit, cursul de schimb;

- investiţiile dirijate spre ramurile cu productivitate şi eficienţa ridicată duce la

evoluţia pozitivă a cursului de schimb pentru ţara cu investiţii;

11
 - gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor; importurile mari faţă de
exporturi duc la creşterea cursului de schimb sau la deprecierea valutei naţionale;

- schimbarea indicatorilor economici ai unei ţări;

- evenimentele politice importante, în ţară şi peste hotare; evenimentele defavorabile

duc la deprecierea valutei naţionale (de ex: evenimentele din 7 Aprilie 2009);

- efectuarea operaţiilor de vânzare/cumpărare a valutei în volume mari;

- evenimentele importante pe alte pieţe de capital (criza din SUA a generat deprecierea
valutei USD fată de alte valute);

- zvonurile pe piaţă sau schimbarea în „psihologia pieţei”.

  Toate aceste condiţii (balanţa de plăti, exportul şi importul, nevoia de finanţare,

indicatorii economici etc.), reflectă starea economiei unei ţări. Şi dezvoltarea economiei
unui stat faţă de altul determină evoluţia cursului unei monede faţă de alta. Astfel putem
face o concluzie pentru evoluţia cursului leului moldovenesc faţă de alte valute, considerând
realitatea economică de la noi.

12
 6. Concluzii

Conceptul de curs valutar fiind de natură financiară, necesită mai mult decît de o simplă
cunoastere a esenţei lui. Cursul de schimb reprezintă o componentă majoră a mediului
economic intern și, totodată, un indicator sintetic pentru caracterizarea situației generale a
unei economii naționale și a poziției competitive a acesteia în context internațional.
Tranzacţiile economice internaţionale se fac prin intermediul monedelor naţionale care
au grad de convertibilitate şi utilizare diferită, şi între care se stabileşte un raport cantitativ
numit curs de schimb, necesar la precizarea valorii monedei de plată. Cursul valutar este un
indicator important, deoarece reflectă legătura dintre preţurile locale şi cele străine . În
prezent, politica monetară şi financiară a BNM promovează un regim de flexibilitate a
cursului valutar şi stabileşte rata de schimb oficială pe baza ratelor de schmb predominante pe
piaţa valutară. Deasemenea sunt depuse eforturi pentru consolidarea şi menţinerea rezervelor
internaţionale, dar şi uşurarea fluctuaţiilor excesive a cursului valutar întru stabilirea
condiţiilor favorabile pentru creşterea exportului.

13
 BIBLIOGRAFIE:

1. Voinea Gheorghe, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale,

Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001
2. V.Fetiniuc, V.Lopotenco, A.Belobrov, Relații valutar financiare international.
Concept, probleme, teste, grilă. Editura ASEM, Chișinău 2005.
3. Anghel Marcel, Relații valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002.
4. www.bnm.md

14