Concluzie

Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate de producţie trebuie să dispună de

un potenţial tehnico – material bine argumentat. Mijloacele fixe ocupă un loc predominat între
factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element al acestora.
Mijloace fixe sunt bunuri ale întreprinderii, care se folosesc în activitatea economică a
perioadă specifică şi transformându-şi costul în producţia fabricată treptat, pe măsura utilizării
lor.
Mijloacele fixe pot asigura prin structura şi conţinutul său, precum şi gradul de utilizare,
o corcondanţă justificată cu resursele materiale consumate şi forţa de muncă antrenată în sfera de
producţie. O dată cu trecerea la economia de piaţă s-a preconizat crearea unor astfel de
întrewprinderi care promovează o utilizare mult mai eficienţă, a potenţialului tehnic, unor
tehnologii performante, echipamentelor industriale, moderne, formelor şi metodelor noi de
organizare a procesului de producţie pe teren.
Reeșind din aceasta se poate justifica că gradul de asigurare şi a eficienţei utilizării
mijloacelor fixe ale întreprinderii constituie un compartiment semnificativ al analizei factorilor
de producţie.
Analiza asigurării cu mijloace fixe şi a eficienţei utilizării ecestora, de regulă, se începe
cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în dinamică. La prima
etapă a analizei şi examinează structura mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii şi
modificările întervenite pe parcursul anului de gestiune în dinamică tab.2.1.
În baza calculaţiei se poate constata că la întreprinderea Codreanca SRL valoarea totală a
mijloacelor fixe pe parcursul anului de gestiune s-a majorat cu cu 1941142 lei. Aceaastă abatere
a fost determinată de modificările pozitive intervenite la toate tipurile de mijloace fixe, cu
exepţia clădirilor.
Ponderea părţii active a mijloacelor fixe la finele anului de gestiune a constituit 48 %.
Conform rezultatelor obţinute observăm că la întreprinderea analizată coeficientul uzurii
acumulate a mijloacelor fixe are tendinţa de creștere.
Astfel, dacă în anul precedent acest indicator a atins nivelul de 36,98 %, în anul de
gestiune el s-a redus până la 41,12 %.
Acesată situaţie a contribuit la scăderea coeficientului utilizării mijloacelor fixe .
O atenţie deosebită s-a atras analizei eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie în
baza indicatorilor generalizatori sintetice 2.2
Examinând datele din tabel se observă că la întreprinderea analizată randamentul
mijloacelor fixe s-a majorat faţă de nivelul programat cu 0,26 lei, ceea ce se apreciează pozitiv.
 Reducerea capacităţii mijloacelor fixe de la 11,97 la 11,71, bani arată că ritmul sporirii
producţiei fabricate fată de nivelul programat depăşeşte ritmul respectiv al valorii medii a
mijloacelor fixe, ceea ce a înfluienţat pozitiv asupra randamentului acestora.
Maritul întreprinderii constă şi în faptul că randamentul mijloacelor fixe de producţie a
sporit în condiţiile respectării concordanţei justificate dintre ritmurile majorării productivităţii
medii pe un muncitor în schimb cu durata maximă (91,7%) şi înzestrarea muncii cu mijloace fixe
(89,9%)
Randamentul mijloacelor fixe de producţie s-a marit faţă de anul precedent de la 11,71 la
11,97.
Acastă abatere a fost condiţionată de influienţa unui sistem de factori, care la rândul său,
pot despune sau nu de activitatea desfăşurată în perioada de gestiune.
Tot la acest capitol s-a analizat calculul influienţei factorilor privind folosirea extensivă şi
intensivă a utilajului la devierea volumului producţiei fabricate.
Folosind datele din tab 2.3. vom efectua analiza factorii a randamentului mijloacelor fixe
de producţie 2.4.
În baza datelor obţinute se poate constata că randamentul mijloacelor fixe de producţie a
sporit faţă de nivelul programat sub înfluienţa pozitivă a factorului 2 , care a contribuit la
majorarea indicatorului rezultativ cu 0,32, concomitnt sub influienţa negativă a factorului 1
(ponderea părţii active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor de producţie)
indicatorul rezultativ s-a redus cu 0,06, deci rezultatele analizei ne dau posibilitatea să deducem
că întreprinderea în cauză despune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe
viitor.
Astfel, dacă ponderea părţii active a mijloacelor fixe de producţie, va atinge nivelul
programat, randamentul acestor mijloace fixe se va majora suplimentar 0,06.
Ultima etapă a analizei situaţiei privind folosirea maşinelor şi utilajelor prevede calculul
şi apricierea influienţei următorii 2 factori:
1. modificarea fondului de timp efectiv de lucru în utilaj-ore (factor cantitativ);
2. modificarea productivităţii medii pe utila-ore (factor cantitativ).
Pentru acesta se utilizează următorul tabel analitic (2.8).
Din acest tabel, rezultă că majorarea volumului producţiei fabricate faţă de nivelul
programat cu 50846 lei a fost asigurată de influienţa următorilor 2 factori:
- modificarea fondului de timp efectiv de lucru în utilaj-ore care a contribuit la
sporirea indicatorului rezultativ cu 86901,89 lei;
- modificarea productivităţii medii pe utilaj-ore care a cauzat reducerea
indicatorului rezultativ cu 36040,14 lei.
 Dacă productivitatea medie pe utilaj-ore va atinge nivelul programat, volumul producţiei
fabricate se va majora suplimentar cu 37443 mii lei.
În urma analizei efectuate se pot recomanda următoarele propuneri:
 în urma analizei factoriale putem constata că întreprinderea poate
majora rentabilitatea prin atragerea de investiții pentru înnoirea
mijloacelor fixe proprii (nu în lohn);
 în calitate de rezerve interne privind majorarea nivelului rentabilității
activelor cu destinație de producție pe viitor poate servi utilizarea mai
eficientă a mijloacelor fixe și a stocurilor de mărfuri și materiale;
 utilizarea la o capacitate mai marea a tuturor utilajelor recent
procurate, prin organizarea procesului tehnologic astfel încît acest
lucru să fie posibil;
 efectuarea controlului permanent asupra stării de funcţionare a
utilajelor în special a celor cu termenul de uzură mai mare;
 efectuarea periodică a lucrărilor de reparaţie a mijloacelor fixe în
scopul prevenirii deteriorării lor;
 reducerea timpului de staţionare a utilajelor noi: