VOINŢA

Voinţa ca modalitate superioară de autoreglare

Voinţa - proces psihic complex de reglaj superior,
realizat prin mijloace verbale si constând în actiuni de
mobilizare si concentrare a energiei psihonervoase în
vederea depăşirii obstacolelor şi atingerii scopurilor
conştient stabilite.
Efortul voluntar - proprietăti:
1. focalizarea în directia unică a scopului;
2. trăirea lui ca stare de încordare si de unificare a
resurselor interne;
3. adecvarea la obstacol;
- efortul voluntar nu se identifică cu încordarea
musculară, desi în activitatile fizice aceasta este o
componenta necesara depăsirii obstacolului.
• Obstacolul nu se identifica nici cu un obiect sau
un fenomen al realitatii si nici cu rezistenta
interna resimtita de om în desfăşurarea unei
activităti;
• reprezinta o confruntare (o relatie) între
posibilitatile omului si conditiile obiective ale
acelei activităti;
• între efortul voluntar si obstacol pot exista
urmatoarele tipuri de raporturi:
• A. concordanţe între marimea obstacolului si
procesul de încordare voluntară;
• B. discordanţe (subaprecierea si supraaprecie
rea obstacolului ca deficienţe ale reglajului
voluntar).
• Interacţiunea voinţei cu procesele psihice senzoriale,
intelectuale, cu atenţia, deprinderile, afectivitatea.
• voinţa intervine in activitatea umana in dublu sens:
pentru stimularea, accelerarea ei sau, dimpotriva, pentru
franarea sau amanarea acesteia);
• Intervine asupra proceselor senzorial – perceptive şi
face posibilă observatia ca activitate perceptivă
intentionată; reprezentarile pot fi voluntare, legătura
dintre voinţă, gândire si imaginaţie (inainte de a fi efectiv
realizate, actiunile voluntare sunt gândite si orientate
spre scopuri proiectate imaginativ);
• memoria apeleaza la efortul voluntar, la fel imaginatia
creatoare;
• voinţa ca "reglaj al reglajelor" intervine si asupra
fenomenelor psihice cu rol reglator: dirijează procesele
afectiv – motivationale, atenţia, formarea deprinderilor.
•
• Structura si fazele actelor voluntare
•
• Actiunilor voluntare complexe sau de durată au următoarele faze:
• 1. actualizarea motivelor, care implică trei momente:
• - orientarea spre scop;
• - aparitia intentiei;
• - constituirea planului mental al actiunii.
• 2. lupta motivelor si deliberarea ca proces fundamental al alegerii
• 3. adoptarea hotărârii ca rezultat al unui proces decizional;
• 4. executarea hotărârii - realizarea efectivă a planului si atingerea
reală a scopului.
• 5. verificarea rezultatului si formularea concluziilor valoroase
pentru activitatea viitoare.

• Fazele pot fi sintetizate în numai două: una de preparare, cuprinzând

primele trei etape si alta de executie, care încheie si confirmă puterea
reglajului voluntar.
• Calitătile vointei
• Puterea vointei - intensitatea efortului voluntar prin care subiectul,
confruntându-se cu obstacolele importante, îsi urmăreşte scopurile;
• opusă puterii vointei este slăbiciunea vointei;
• Perseverenta - realizarea efortului voluntar o perioada îndelungată
de timp;
• nu se confundă perseverenta cu încăpătânarea, însuşire negativă
a vointei (urmarirea unui scop chiar şi când împrejurările nu ofera
nicio şansă de reusită;
• Independenta vointei - tendinta de a lua hotărâri pe baza
chibzuintei proprii, de a cunoaşte cât mai profund conditiile
activitătii, consecintele şi responsabilitătile proprii;
• opusul independentei este sugestibilitatea, însusire negativă ce
constă în adoptarea necritică a influentelor exterioare cu anihilarea
propriei pozitii si diminuarea implicării si responsabilitătii personale.
• Promptitudinea deciziei - rapiditatea cu care omul delibereaza într-
o situatie complexă si urgentă si adoptă hotărârea cea mai potrivită;
• opusul este nehotărârea sau tergiversarea, care se manifestă ca
oscilatii îndelungate si nejustificate între mai multe motive, scopuri
etc.
• ATENŢIA
• Caracterizarea si definirea atenţiei
• Atenţia este fenomenul psihic de activare selectivă, concentrare si orientare
a energiei psihonervoase în vederea desfăşurării optime a activitătii psihice,
cu deosebire a proceselor senzoriale şi cognitiv-logice.
• Efectele pozitive datorate prezentei atenţiei sunt următoarele:
• o buna receptare senzorială si perceptivă a stimulilor;
• intelegerea mai profundă a ideilor ;
• o memorare mai trainică si mai fidelă;
• selectarea si exersarea mai adecvata a deprinderilor si priceperilor etc.
• Consecintele negative ale absentei atentiei se obiectiveaza in:
– omisiuni in receptarea stimulilor;
– erori in reactiile de raspuns;
– confuzii in descifrarea sensurilor;
– utilizarea gresita a instrumentelor etc.
• Starea de veghe - opusă celei de somn, scoarta cerebrala este activată
difuz, iar omul realizează o contemplare generală sau asteptare pasivă; pe
acest fond se instaleaza starea de vigilentă.
• Starea de vigilentă- explorarea generala a mediului, cautare a ceva incă
nedefinit.
• Caracteristicile atentiei :
• obiectualitatea ;
• selectivitatea ;
• concentrarea (intensificarea activitatii psihice)
asupra "obiectului
– atenţia este orientată spre ceva anume, are un obiect
care poate fi un stimul exterior sau interior persoanei;
– este selectivă, adica orientarea este spre anumiti
stimuli care sunt in centrul ei;
– presupune o concentrare optimă a energiei
psihonervoase spre ceea ce este obiectul ei ;
Formele atenţiei si interacţiunea lor
• I. După natura reglajului care poate fi involuntar sau voluntar.
• A. Atenţia involuntară - forma mai simplă, intalnită si la animale;
• poate aparea sub influenţa factorilor externi si interni.
• Factori externi
• intensitatea deosebita a stimulilor : un zgomot puternic, o lumina intensa;
• noutatea si neobisnuitul stimulilor (vezi reclamele comerciale);
• apariţia si dispariţia bruscă a stimulului;
• mobilitatea unui stimul pe fondul altor stimuli ficşi;
• gradul de complexitate a stimulului.
• Factori interni
• interesul pe care il prezintă pentru o persoana un obiect sau un fenomen;
• actualizarea unor motive si trăirea afectivă pozitivă a relatiei cu obiectele
prin care ele se satisfac;
• constiinta faptului ca o actiune sau o activitate corespunde foarte bine
aptitudinii pe care subiectul o are deja;
• Avantajele si limitele atenţiei involuntare
• asigură eficienţa pentru o activitate fară să apară oboseala;
• nu este suficienta pentru toate activitatile si pentru toate momentele
acestora.
• B. Atenţia voluntară, este intentionata si autoreglată
constient, permite realizarea performantelor specifice
activitatii umane, presupune aportul lobilor frontali si al
mecanismelor verbale.
• Factori favorizanţi:
• stabilirea cat mai clară a scopurilor;
• scoaterea in evidentă a semnificatiei activitătii;
• stabilirea momentelor activitătii si identificarea acelora
mai dificile care cer atentie incordată;
• crearea ambiantei favorabile;
• eliminarea sau diminuarea factorilor perturbatori:
• Limitele atenţiei voluntare - apare si se mentine cu
efort, cu consum energetic si de aceea nu se poate
manifesta timp nelimitat.
• Automatizarea atenţiei voluntare - deprinderea de a fi
atent - atenţia postvoluntară.
• II. După direcţia ei principală de orientare:
atenţie externă (ex. traseul urmat de
autoturismul pe care il conduci) şi atenţie
internă (amintiri, rezolvarea unei
probleme de viata etc);
• intervin cele trei forme de atenţie:
involuntară, voluntară, postvoluntară.
• caracterul unitar şi complementar al
formelor atentiei;
Însuşirile atenţiei
• Volumul atentiei - cantitatea de elemente asupra
cărora se poate orienta si concentra atenţia simultan;
• volumul mediu al atentiei poate fi de 5 -7 elemente;
• Factori favorizanti:
• organizarea in structuri cu sens a elementelor
respective;
• complexitatea elementelor de receptionat (daca acestea
au mai putine proprietati, uşor de distins ele se vor
recepta in număr sporit);
• interesul puternic al subiectului pentru ceea ce percepe;
• antrenamentul special şi experienâa profesională cresc
volumul atenţiei.
• Tahistoscopul - aparat optic pt surprinderea fazelor
procesului perceptiv.
• Stabilitatea atentiei - persistenta in timp a atenţiei
asupra unui obiect, fenomen etc.
• stabilitatea atentiei creste o data cu varsta, astfel ca la
prescolari este de 12 - 15 minute, la adulti este de 40-50
minute si chiar mai mult.
• Concentrarea atentiei presupune delimitarea intre o
dominantă, un focar de excitatie intensă si zonele
apropiate, relativ inhibate si inacesibile la factorii
perturbatori.
• Factorii favorizanti:
• importanta activitătii desfasurate creste concentrarea
atentiei;
• interesul pentru acea activitate;
• structura buna a activitatii mentine concentrarea;
• antrenamentul special de rezistentă la factori
perturbatori.
• Stabilitatea atentiei se referă la persistenta in
timp a atenţiei asupra unui obiect, fenomen,
actiune.
• Concentrarea atentiei presupune delimitarea
intre o dominantă, un focar de excitatie intensă
si zonele apropiate, relativ inhibate si inacesibile
factorilor perturbatori.
• Factorii favorizanti:
• importanta activitătii desfasurate creşte
concentrarea atentiei;
• interesul pentru acea activitate;
• structura bună a activitătii menţine concentrarea;
• antrenamentul special de rezistenţa la factori
perturbatori.
• Distributivitatea atentiei - insusire care
permite unei persoane sa desfasoare
concomitent mai multe activităţi cu condiţia
ca măcar unele dintre ele sa fie relativ
automatizate.
• Mobilitatea sau flexibiliatea atenţiei
constă in deplasarea şi reorientarea ei de
la un obiect la altul in intervale cerute de
desfăşurarea activitătii.
• minimum 1/6 dintr-o secundă; daca pragul
este mai mare, se manifestă inerţia
atenţiei.