Colocviu internaţional

„promovarea drepturilor omului în contextul

[Integrării europene: teorie şi practică"

1I
i 10 decembrie 2010

Metode şi forme de racordare a

cadrului juridic al Republicii
Moldova şi al Uniunii Europene în
materie de azil
CUPRINS

ARGUMENT 5

MODULUL «A»
IMPLEMENTAREA STANDARDELOR UNIVERSALE ÎN MATERIE DE AZIL Şl DE
REFUGIAŢI LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

Petrus WIJNINGA. Parteneriatul dintre UNHCR şi ULIM: realităţi şi perspective ........................................... 9

Vitalie GAMURARI. Unificarea normelor în materie de azil şi de refugiaţi în practica statelor şi a organismelor
internaţionale .................................................................................................................................................... 11
Alexei BARBĂNEAGRĂ, Nina SPÂTARU. Neconcordanţe dintre cadrul juridic intern în
materie de azil şi actele normative internaţionale relevante............................................................................ 24
Olga BENEŞ. La jurisprudence CEDH et la protection des droils des demandeurs d’asile .. 32 Silvia CAPCELEA.
Co-raportul dintre procedura de extrădare
şi statutul solicitantului de azil .......................................................................................................................... 39
Vitalie GAMURARI, Mohamed ALI. Statutul refugiaţilor palestinieni

MODULUI. «B»
CO-RAPORTUL DINTRE CADRUI. NORMATIV ÎN MATERIE DF. AZIL ŞI DE REFU-
GIAŢI ŞI SISTEMUL NORMATIV ÎN DOMENIUL DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR
FUNDAMENTALE ALE OMULUI

Alexandru CAUIA. Mecanismele de aplicare a normelor dreptului internaţional umanitar

i n contextul conflictului arabo-israelian: teorie şi practică .............................................................................. 45
HaTaJiba OCOfllIY. ripaBOBOît craTyc 6e>KeHueB B MeyKAVHapoflHOM naciHOM npaBe . . . . 52
Elena KY/IHK. IlpaBOBoe nono/Kernie aKononmecKtfx 6e>KeHtteB............................................................. 60
lOpiiii l AI1AEBCKI1H. AKTyaibHbie npooieMbi ycoBepineHCTBOBaHHB npoueaypbi
npeaocTaBieHtia CTaTyca 6e>KeHua B YKpaiiHe ......................................................................................... 66
Rodica CIUBOTARU. Modul şi gradul de implicare a refugiaţilor in raporturile
iuridice civile ..................................................................................................................................................... 72
in cadrul conflictelor armate cu caracter non-internaţional prin prisma imperativului de
protecţie a victimelor, inclusiv a refugiaţilor şi persoanelor intern-deplasate .................................................. 79
Serghei ŢURCAN. Reglementarea constituţională a principiului caracterului excepţional al
restrângerii exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale.......................................................................... 90
Ion POSTU. Teoria activităţii normative a statului: abordări conceptuale ....................................................... 98
Anapeii 71Y>KAHCKMLI. PeBH3UH KOMneieHUHH BepxoBHoro Cytta YKpauubi: aKTya/ibHbie npodneMbi
orpamiHemiH gocTyna K npaBocyamo .......................................................................................................... 105

3
 Kopmra ŢO/IM. Po/ib Me/KflyHapojHi - * IM MOKgyHapoAHoro
npaBa, npHMeHaeMbiM K CHTyauMflM Hev.e r .. --r -: ■. - ; -«HHMX KOHtjmHKTOB.... 116
BaaAHMHp rO/lOBATEHKO. 3amma npas neioBC.-._ c. - - \ vaccoBbix âecnopsAKOB
H oficîaHOBKe BHVTpeHHett Hanpa>KeHHOCTH ................... ..............................................................127
Olga DORUL. Tehnicile de modificare a mediului in dreptul internaţional umanitar
contemporan: teorie şi practică ...................................................................................................................136
Valentin ROŞCA. Apa - temei pentru apariţia conflicetelor armate in secolul XXI şi efectele acestora asupra
diverselor categorii de persoane ................................................................................................................143

TRIBUNA EXPERTULUI

Alexei BARBĂNEAGRĂ. Discurs-teze cu privire la cererea de chemare in judecată a lui M.

privind contestarea actului administrativ .....................................................................................................151
Anastasia KUSHI.EYKO. National implementation of the States’ obligation to prevent people from going
missing or their enforced disappearance in peace or wartime ...................................................................157

MODULUL «C»
DREPTUL REFUGIAŢILOR PRIN PRISMA CO-RAPORTULUI
DREPT NAŢIONAL - DREPT INTERNAŢIONAL
Materialele Conferinţei studenţeşti interuniversitare dedicate aniversării a 60 de ani
de la adoptarea „Convenţiei cu privire la statutul refugiaţilor” (28 iulie 1951)
şi a 50 de ani de la adoptarea „Convenţiei privind reducerea cazurilor de apatridie”
(30 august 1961), din 27 mai 2011

Sergiu GĂINĂ. Respectarea principiului nediscriminării în raport cu refugiaţii ...........................................175

Ana AXINTE. Refugiaţii prin prisma reglementărilor internaţionale ............................................................179
Verpast BALTAG. Drepturile copiilor refugiaţi ................................................... ...............................................191
iiţAW fcaepan refugiaţilor ...........................................................................................................196
Stamslav MASLOV. Criterii de determinare a statutului de refugiat ...............................................................198
Alexandra NADOLSCHI. Principiile dreptului refugiaţilor ...............................................................................203
Ivan \ LAS. Dreptul Internaţional al refugiaţilor. Aspecte generale .................................................................211
DREPTURILE COPIILOR REFUGIAŢI
»

Verginia BALTAG, studentă, anul III, ULIM

Convenţia cu privire la drepturile copilului:

„In toate acţiunile care ii privesc pe copii,... interesele
superioare ale copilului trebuie să fie luate in considerare cu
prioritate(Articolul 3).

„Statele părţi.se angajează să respecte drepturile care sunt

enunţate in prezenta Convenţie şi să le garanteze tuturor
copiilor aflaţi sub jurisdicţia lor, fără nici o discriminare..."
(Articolul 2).1

Un rol de o importanţă incontestabilă în domeniul protecţiei copiilor refugiaţi il au tratatele

internaţionale.Atunci cînd un stat ratifică un tratat, guvernul acestuia se angajează in faţa comunităţii
internaţionale să se conformeze normelor acestui tratat. Convenţia privind Statutul Refugiaţilor din
1951, definşte un refugiat ca fiind
0 persoană care “ datorită unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată din cauza rasei, religiei,
naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau a opiniei politice, şi care nu poate sau, datorită
acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări." 2
Principiile care se aplica faţă de copii refugiaţi la fel ca şi faţă de adulţi sunt enunţate de
Convenţia din 1951 cu privire la statutul refugiaţilor 3 şi Protocolul din 1967 (privitor la statutul
refugiaţilor). Aceste acte enunţă: 1) un copil care are o „temere justificată de a fi persecutat" pentru
unul din motivele indicate în aceste acte este „un refugiat"; 2) asupra copilului recunoscut ca refugiat
deasemenea se aplică principiul nereturnării, adică el nu poate fi constrîns să se întoarcă în ţara sa de
origine unde este persecutat 3) nu se face nici o distincţie intre copii şi adulţi în ce priveşte asistenţa
socială şi protecţia drepturilor si libertăţilor lor fundamentale.
O regulă de o importanţă deosebită formulată în Convenţie enunţă: refugiaţii trebuie să
beneficieze de un „tratament identic" celui aplicat cetăţenilor ţării în care se află în ce priveşte
învăţământul primar, şi un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat străinilor care nu sunt

1 Citatele din Convenţie sunt preluate din ediţia „Convenţia cu privire la drepturile copilului",
UNICEF, Salvaţi Copiii-Moldova şi Fundaţia Soros-Moldova, apărută la Chişinău.
2 ÎNALTUL COMISARIAT AL NAŢIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAŢI, UNHCR, In-
formaţii Publice
3 Adoptată la 28 iulie 1951 de Conferinţa plenipotenţiarilor Naţiunilor Unite asupra statutului
refugiaţilor şi apatrizilor, convocată de Adunarea generală la 14 decembrie 1950. Intrată on
vigoare la 22 aprilie 1954, conform dispoziţiilor art. 43.

Dreptul refugiaţilor prin prisma co-raportului drept naţional — drept internaţional Modul C 191
 refugiaţi în ceea ce priveşte invăţămîntul secundarţarticolul 28). 4
Convenţia din 1969 a Organizaţiei Unităţii Africane (O.U.A.) (care reglementează aspecte
specifice problemelor refugiaţilor în Africa) a lărgit definiţia de „refugiat" şi a inclus în ea persoane
care, în Africa, fug de război sau alte evenimente ce perturbează grav ordinea publică. Convenţia
O.U.A. nu face distincţie între copii şi adulţi.
Tratatul care defineşte cea mai mare parte a normelor juridice cu privire la copii este Convenţia
cu privire la drepturile copilului (CDC).5 Deşi CDC nu este un tratat privitor la refugiaţi, ea protejează
copii refugiaţi întrucît totalitatea drepturilor prevăzute de CDC trebuie să fie acordate tuturor
persoanelor cu vîrsta de pană la 18 ani (articolul 1) fără nici o discriminare (articolul 2).
CDC defineşte noţiunea de „copil" ca orice fiinţă umană „sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia
cazurilor in care, in baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această virstă“ (articolul
1). Definiţia dată de CDC poate duce la confuzie, deoarece ea identifică copilul cu „minorul". Pe de
altă parte dicţionarul defineşte copilul ca pe persoana care n-a atins vîrsta de pubertate sau
maturitate sexuală. O persoană care nu mai este copil, dar nu este încă un adult, este adolescent, fie
un tînăr sau o tînără. (Politica UNHCR in privinţa copiilor refugiaţi foloseşte definiţia dată de CDC
(paragraf 3)).
Apărând „drepturilor copiilor" în societăţile în care adolescenţii îşi asumă rolul adulţilor prin
mariaj, educaţia copilului, angajarea în muncă sau luptă, de exemplu, e necesar de a fi gata de a
explica motivaţia pentru care orice persoană cu vîrsta de pînă la 18 ani trebuie să beneficieze de
tratamentul prevăzut de CDC.
Una din raţiunile pentru care vîrsta de 18 ani este considerată virstă limită este că aceasta este
vîrsta cea mai larg acceptată ca virstă legală de majorat, ca virstă la care o persoană dobîndeşte
drepturile adulţilor. Insă există un motiv mai practic pentru care adolescenţii sunt incluşi în CDC. Chiar
dacă adolescenţii fizic pot fi adulţi şi pot să-şi asume multe din rolurile adulţilor, în general ei nu au
obţinut încă maturitate emoţională şi judecată deplină. In sitaţia de refugiaţi adolescenţii au nevoie în
mod special de „atenţia şi sprijinul" pe care le oferă CDC: ei trebuie să-şi dezvolte identitatea şi să
dobîndească aptitudini importante. Maturitatea lor fizică, în pofida lipsei capacităţilor complete ale
adulţilor şi a statutului lor, îi expun uneori la exploatare, violenţă sexuală şi înrolare în armată.
CDC este importantă pentru copiii refugiaţi, deoarece ea defineşte normele care cuprind totul.
Practic fiecare aspect al vieţii copilului este luat în consideraţie, începînd cu sănătatea şi educaţia şi
terminînd cu drepturile sociale şi politice. Unele dispoziţii sunt specifice, de exemplu, articolele privind
justiţia pentru copii (articolele 37 şi 40), adopţia (articolul 21) şi drepturile familiale (articolele 5, 9 şi 14,
alineatul 2). Drepturile la sănătate (articolul 24), la educaţie (articolul 28) şi la un nivel de trai decent
(articolul 27) sunt denumite „drepturi progresive", deoarece ele se dezvoltă independenţă de
economia statului. Cu toate acestea, drepturile legate de asistenţa socială nu sunt pur şi simplu nişte
principii sau obiective abstracte. Intrucît acestea sunt „drepturi", interzicerea discriminării (articolul 2)
înseamnă că oricare ar fi binefacerile pe care un stat ar putea să le acorde copiilor care sunt cetăţenii
lui, el trebuie să le acorde deopotrivă tuturor copiilor, inclusiv celor care sunt refugiaţi pe teritoriul său.

4 Convenţia cu privire la statutul refugiaşilor din 1951

5 Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989

192 Modul C Dreptul refugiaţilor prin prisma co-raportului drept naţional — drept internaţional
 CDC capătă o importanţă semnificativă pentru copiii refugiaţi avînd în vedere ratificarea
aproape universală a tratatului. Prevederile CDC au fost acceptate de un număr considerabil de ţări în
fiecare regiune a lumii, de ţări cu diverse dimensiuni demografice, geografice şi niveluri de dezvoltare
economică, reprezentînd toate tipurile de sisteme politice şi tradiţii religioase. Datorită universalităţii
principiilor sale, CDC poate fi utilizată ca un instrument puternic de protecţie a copiilor refugiaţi.
Ratificarea CDC de un număr mare de state este la fel de importantă şi din alte considerente.
In cazul în care un stat este parte la CDC, dar nu are nici un tratat cu privire la refugiaţi, CDC ar
putea fi folosită ca mijloc principal de protecţie a copiilor refugiaţi. Chiar dacă un stat n-a ratificat CDC,
UNHCR recomandă întotdeauna statului să se conformeze prevederilor ei, deoarece principiile sale
sunt universale.
UNHCR de asemenea aplică CDC în activitatea sa proprie, folosind drepturile prevăzute în ea
ca principii directorii. Politica UNHCR vizavi de copiii refugiaţi reafirmă că, „întrucît CDC este o
Convenţie a Naţiunilor Unite, ea constituie un cadru normativ de referinţă în activitatea UNHCR"
(paragraful 17)3. Unul din principiile directorii ale politicii privind copiii refugiaţi stipulează că „in toate
acţiunile care ii privesc pe copiii refugiaţi drepturile umane ale copilului, in special interesul lui supe-
rior, trebuie să fie luate in considerare cu prioritate“ (paragraf 26 (a)4).
Pentru asigurarea bunăstării copiilor refugiaţi, UNHCR preconizează adeziunea tuturor statelor,
agenţiilor internaţionale şi organizaţiilor nonguvernamentale la CDC.
In ceea ce priveşte evoluţia, statele sunt încurajate să dezvolte planuri de acţiune naţionale,
care vor include copiii refugiaţi în categoria „copiilor care se află in situaţii deosebit de dificile"..
Inovaţia CDC constă in faptul că ea oferă drepturi copiilor. E ceva obişnuit să-i considerăm pe
copii ca pe unii ce au nevoi de satisfăcut, decît ca pe nişte posesori de drepturi. Cu ajutorul CDC copiii
au de acum înainte drepturi umane recunoscute pe plan internaţional. Chiar dacă drepturile cuprinse
în CDC înglobează toate aspectele vieţii copilului, există trei drepturi care sunt fundamentale şi care
permit să se considere că ele străbat şi unesc întreaga CDC: regula ,interesului superior,
nediscriminării şi dreptului de participare". Aceste trei drepturi ale triadei se întăresc reciproc pentru
atingerea obiectivului: „supravieţuirea şi dezvoltarea" copiilor (articolul 6).
Articolul 3 stabileşte că „în toate acţiunile care privesc copiii" prioritatea statului este de a ţine
cont de „interesul superior al copilului." Acest articol cere statelor să analizeze în ce mod un anumit fel
de conduită va afecta copiii. Fiind dat că interesele copiilor nu sunt intotdeauna identice cu cele ale
adulţilor şi că uneori ele sunt chiar opuse, statul trebuie să disocieze cu atenţie diferitele interese
aflate in joc. Guvernul trebuie să adopte o linie de conduită care ar fi cea mai bună pentru copii, dar
dacă conflictele survin, statul trebuie să considere „interesul superior al copiilor" ca o prioritate.
Această regulă se aplică în materie de alocaţii bugetare, la redactarea legilor, în administraţie şi în
alte sfere ale vieţii unui stat.
Atunci cînd o decizie este luată faţă de un copil în mod individual, interesul superior al copilului
trebuie să fie, cel puţin, luat în considerare cu prioritate. Există situaţii în care bunăstarea copilului
trebuie să se bucure de atenţie specială. De exemplu, în caz de violenţă sau neglijenţă, un copil poate
fi separat de părinţii săi dacă aceasta este „necesar în interesul superior al copilului" (articolul 9). In
caz de adopţie „interesul superior al copilului" trebuie să constituie raţiunea primordială (ar- ticolul 21).
In toate aceste cazuri se cuvine a supraveghea îndeaproape în ce mod un anumit fel de conduită
poate afecta copilul, ceea ce impune o exigenţă similară celei privind deciziile politice. Diferenţa în

Dreptul refugiaţilor prin prisma co-raportului drept naţional — drept internaţional Modul C 193
 cazurile concrete provine de la faptul că un anumit număr de articole ale Convenţiei stabilesc, că
bunăstarea copilului primează faţă de cea a adultului.
Decizia privitoare la „interesul superior" al copilului poate adesea prezenta dificultăţi; nu există
un singur răspuns care ar fi incontestabil.
Principiul „interesului superior" este cel care străbate şi uneşte întreaga CDC; fiecare articol
este o variaţie la tema interesului superior al copilului.
Articolul privitor la nediscriminare, articolul 2, cere statelor „să respecte drepturile care sunt
enunţate in prezenta Convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o
discriminare, indiferent de rasă, culoarea, sex, limbă, religie, opinia politică sau altă opinie ... de
originea lor naţională, etnică sau socială, de situaţia lor materială ... sau de altă situaţie".6 Cu alte
cuvinte, fiecare copil aflat sub jurisdicţia unui stat beneficiază de toate drepturile prevăzute in CDC
fără să aibă importanţă cetăţenia sa, statutul său de imigrant sau orice alt statut.
Copiii refugiaţi, solicitanţi de azil şi solicitanţi de azil respinşi trebuie să beneficieze de toate
drepturile prevăzute de CDC.
Participarea este un subiect care persistă în tot textul CDC. Articolul 12 stipulează că: „Statele
părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei
probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa şi
gradul său de maturitate". Intr-un sens sau altul, aproape toate articolele prevăd anumite aspecte ale
participării copilului la viaţa societăţii.
Există anumite forme de participare. De exemplu, există participare socială la viata de familie
(articolul 7, alineatul 1, articolul 10), la viaţa comunitară (articolele 15, 17), şi participarea celor care
fac obiectul unor nevoi speciale, cum sunt copiii cu deficienţe (articolul 23).
Participarea copiilor la luarea deciziilor ajută maturii să facă alegerea judicioasă, fiind mai bine
informaţi în ceea ce priveşte gîndirea, sentimentele şi nevoile copiilor. Participarea răspunde de
asemenea şi unei nevoi de dezvoltare. Prin participare copiii învaţă să ia decizii şi întăresc încrederea
în ei înşişi, utilizînd aceste capacităţi cu descernămînt.
Participarea lor la luarea deciziilor se măreşte odată cu creşterea şi maturizarea lor.
Deşi Convenţia cu privire la drepturile copilului acordă drepturi individuale copiilor, ea pune de
asemenea accentul şi pe relaţiile de rudenie.
Bunăstarea copiilor şi felul in care beneficiază de drepturile lor depind de familia lor şi de
comunitatea in care vieţuiesc. CDC recunoaşte că familia este „grupul social de bază al societăţii" şi
pune drepturile copiilor in legătură cu drepturile şi obligaţiile părinteşti (articolele 5, 14, 18, etc.).
Importanţa comunităţii este recunoscută în tot cuprinsul Convenţiei (articolele 5, 13, 14, 15, 20,
29,30).
Una din cele mai bune modalităţi de a ajuta copiii refugiaţi este de a ajuta familiile lor, şi una din
cele mai bune modalităţi de a ajuta familiile este de a ajuta comunităţile. Politica UNHCR faţă de copiii
refugiaţi conţine acelaşi mesaj.Inclusiv şi politicile statelor care au ratificat convenţia sunt aceleaşi.'
UNHCR, prin intermediul partenerilor săi operaţionali, protejează şi ajută copiii refugiaţi în mod
direct. Deseori programele sunt concepute în aşa fel ca să permită familiilor să-i ajute şi să-i protejeze

6 Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizaţiei

Naţiunilor Unite ia 20 noiembrie 1989

194 Modul C Dreptul refugiaţilor prin prisma co-raportului drept naţional — drept internaţional
pe copiii lor, şi să ajute comunităţile să susţină familiile, în felul acesta protejînd copiii.
Pentru a proteja adolescenţii uneori e mai util de a se concentra asupra nevoilor lor într-o
situaţie concretă decît asupra limbajului juridic al „drepturilor copiilor prevăzute de CDC“, care ar
putea fi prost interpretate dacă nu au fost date explicaţii detaliate.
Tot personalul UNHCR (al O.N.G.-urilor şi alţi specialişti care activează in beneficiul
refugiaţilor) este îndemnat să utilizeze CDC în toate aspectele activităţii sale, să folosească limbajul
„drepturilor" copilului şi să pună accentul pe „triada de drepturi" — regula interesului superior,
nediscriminarea şi participarea.
Este important ca protecţia normelor CDC să nu fie bazată exclusiv pe faptul că acestea sunt
drepturi. Fiecare drept a fost prevăzut în CDC pentru că el ajută de a răspunde nevoii copiilor de a se
dezvolta. O protecţie reuşită trebuie să se bazeze pe ceea ce este mai bun intr-o fiinţă umană —
nevoia ei naturală de a proteja copiii şi simţul dreptăţii — şi să ofere soluţii practice pentru rezolvarea
problemelor. CDC nu este doar un tratat juridic, ci o declaraţie de principii şi un ghid practic pentru
binele copiilor.

7 Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului (publicata in Monitorul Oficial
nr. 314 din 13 iunie 2001)

Dreptul refugiaţilor prin prisma co-raportului drept naţional — drept internaţional Modul C 195