Ciudat

Cine să-te-nteleagă-n lume,

Când tu ești cel mai ciudat?
Cine sa stea pe langa tine,
Când tu și moartea sunteți frați?
Cine să îți de-a iubire,
Când plutești in obscuritate?
Ce rost are sa iubești?
Ce rost are sa trăiești?
Singur în întunericul rece,
Sa stai și să ne privești.
Singur și mâhnit de toate,
Tu durerea o iubești.
Ce ești tu? Și ce e moartea?
Sunteți amândoi la fel.
Doi ciudați fara pereche,
Ce stârnește frică în orice.
Sper sa mori in întuneric,
Singur și scârbit de toți.
 E gresit că tu existi,
Și că poate ai sa poți,
S-aduc răul dintre toți,
C-ai să îi aduni pe morți,
Și-o să ardeți toți pe veci,
Și pe-aici n-o sa mai treci.