C2P.

CONTINUTUL EDUCATIEI
Continutul educatiei = > activitatile de formare – dezvoltare a personalitatii umane,
proiecttate si realizate conform finalitatilor pedagogice stabilite la nivel macrostructural si
microstructutal.Evolutia continutului educatiei din perspectiva istorica: perioada
traditionalista („magistrocentrista”) include mai ales doua continuturi ale educatiei: educatia
intelectuala si educatia moral-religioasa. Ele sunt completate in cadrul „Educatiei noi” prin
alte doua continuturi: educatia estetica si educatia fizica, dezvoltate in contextul societatii
industrializate si la nivelul educatiei aplicative, profesionale. Se ajunge astfel la modelul
clasic definit de R. Hubert care delimiteaza, in 1965, cinci continuturi ale educatiei, relativ
stabile:
- Educatia intelectuala
- Educatia morala
- Educatia profesionala
- Educatia estetica
- Educatia corporala
Aceste contiuturi ale educatiei au urmatoarele trasaturi comune:
- Un caracter obiectiv determinat de structura de organizare bio-psiho-sociala a
personalitatii umane.
- Un caracter dinamic, determinat de corelatia pedagogica existenta intre latura
informativa si latura formativa a educatiei intelectuale – morale – tehnologice -
estetice – fizice.
- Un caracter integral, unitar, determinat de interdependenta existenta intre educatia
intelectuala – morala – tehnologica - estetica – fizica.
- Un caracter deschis, determinat de aparitia periodica a unor noi continuturi (de
exemplu: educatia ecologica, educatia sanitara moderna, educatia pentru tehnologie si
progres, educatia pentru toleranta, educatia pentru pace etc.).
Prin raportare la continuturile sale fundamentale, educatia poate fi definita ca „actiune care
permite fiintei umane sa – si dezvolte aptitudinile sale fizice si intelectuale, ca si sentimentele
sale sociale, estetice si morale, in scopul realizarii cat mai bine posibil a misiunii sale de om”
(O. Reboul, 1976)
1. Educatia intelectuala
Educatia intelectuala vizeaza, in esenta sa, activitatea de formare-dezvoltare a
personalitatii umane prin stiinta pentru stiinta. In aceasta acceptiune, educatia
 intelectuala poate fi inteleasa ca „educatie stiintifica”, angajata, mai ales, dar nu
exclusiv, la nivelul procesului de invatamant, cadrul principal de realizare a
obiectivelor sale generale si specifice.
Educatia intelectuala avanseaza astfel premisele pedagogice, informative si formative
necesare pentru realizarea calitativa a tuturor dimensiunilor educatiei. Educatia
intelectuala marcheaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane
rationale , adaptabila la realitatea obiectiva prin dobandirea prin dobandirea si
valorificarea pedagogica a informatiilor si a capacitatilor stiintifice adecvate fiecarei
etape de evolutie psihologica si sociala continua (scolara, profesionala, general-umana
etc.). Forta pedagogica a educatiei intelectuale nu depinde doar de informatia logica
acumulatade la nivelul diverselor stiinte studiate in mediul scolar si extrascolar ci ea
depinde, in primul rand, de formarea logica, proiectata si realizata prin capacitatile
intelectuale dobandite (spirit de observatie, memorie logica, gandire convergenta si
divergenta, imaginatie creatoare, inteligenta generala, verbala, aplicativa, creativitate
inventiva).
2. Educatia morala
Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare – dezvoltare a
personalitatii care vizeaza „ceea ce este mai profund si mai subiectiv in fiinta umana”
(R. Hubert, 1965).
Din perspectiva filosofiei contemporane, morala se prezinta in mod special ca o teorie
a relatiilor cu celalalt si cu sine, respectiv ca o teorie a raporturilor de comunicare cu
lumea si cu propria persoana.
Din perspectiva psihologiei sociale, morala reprezinta o forma a constiintei sociale
care reflecta existenta sociala. Morala, constiinta morala, reflecta existenta sociala la
nivel ideologic si psihosocial, respectiv la nivel teoretic (conceptual) si practic
(actional, comportamental).
In perspectiva pedagogica, educatia morala vizeaza formarea-dezvoltarea constiintei
morale, a profilului moral al personalitatii umane, proiectat si realizat la nivel teoretic
si la nivel practic.
Formarea profilului moral la nivel teoretic, ideologic, angajeaza sensul filosofic al
moralei, de teorie care generalizeaza acumulari longitudinale si transversale proiectate
si realizate in toate ciclurile vietii, in mod special in plan cognitiv dar si in plan afectiv
si volitiv.
 Formarea profilui moral la nivel practic angajeaza sensul psihosocial al moralei, in
calitatea acesteia de activitate concreta care traduce teoria in planul comportamentului
uman.
Principiile educatiei morale (au valoarea unor „reguli” care functioneaza in camp
pedagogic deschis.Prin aceasta ele inceteaza sa fie imperative rigide si negative,
avansand criterii orientative si afirmative prin prisma capacitatii lor de demonstratie,
de argumentatie in situatii educationale concrete.):
a) Principiul corespondentei pedagogice dintre teoria morala si practica morala.
b) Principiul valorificarii resurselor si a disponibilitatilor pozitive ale personalitatii
umane in vederea eliminarii celor negative.
c) Principiul unitatii si al continuitatii axiologice intre toate formele de proiectare si
de realizare a educatiei morale.
d) Principiul diferentierii educatiei morale in functie de determinarile sale particulare
(varsta, domeniul socio-profesional, context educational) si individuale (structura
fiecarei personalitati).
e) Principiul corelarii functionale intre cerintele morale si stimulentele morale.
3. Educatia tehnologica
Educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii
umane, proiectata si realizata prin aplicarea cunostintelor stiintifice din diferite
domenii, dobandite la diferite niveluri, in viata sociala, in general, in cea economica,
in mod special.
Termenul de tehnologie acopera aceasta realitate pedagogica in conditiile tranzitiei de
la cultura societatii industrializate la cultura societatii postindustriale, de tip
informatizat.
La nivel general , tehnologia vizeaza procesul de aplicare a cunostintelor prin
intermediul unor tehnici (instrumente, metode, mijloace, norme etc.) utilizate in
domeniul productiei. Structura sa acopera trei dimensiuni fundamentale:
1. Dimensiunea materiala, tehnica, reprezentata prin masini, unelte, instrumente,
instalatii etc.
2. Dimensiunea normativa, reprezentata prin norme si strategii de organizare.
3. Dimensiunea sociala, reprezentata prin abilitati, capacitati, comportamente
individuale si sociale, generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material
si normativ.