Capitolul 5

CONTUL – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITĂȚII

5.1. Considerații generale privind contul

Activitatea economico- financiară a unei entități este continuă, iar mișcările

fiecărui element bilanțier nu pot fi urmărite în individualitatea lor. De asemenea,
elaborarea unui bilanț contabil după fiecare operație sau tranzacție economico-financiară
ar fi o activitate laborioasă, iar cu ajutorul bilanțului nu se pot urmări modificările și
evoluția fiecărui element în parte. Datorită acestui fapt, în teoria contabilă se utilizează
pentru urmărirea mișcării și transformării fiecărui element bilanțier în parte, un alt
procedeu specific metodei contabilității, poate cel mai reprezentativ, și anume Contul.
Pentru a înțelege modul în care partida dublă influențează fiecare procedeu al metodei
contabilității, vom prezenta o paralelă între cele bilanț și cont:
Bilanț (trăsături) Cont (trăsături)
1. Cu ajutorul bilanțului sunt prezentate 1. Cu ajutorul contului este prezentată
toate elementele entității la un moment dat; mișcarea și transformarea fiecărui element
al entității, ținând cont de particularitățile
fiecăruia;
2. Elementele sunt sintetizate și prezentate 2. Pentru toate elementele entității pentru
în bilanț cu ajutorului etalonului valoric care se deschide câte un cont se utilizează
(monetar), deoarece însumează elemente etalonul valoric (monetar), dar pentru
diferite din punct de vedere al conținutului conturile care permit se poate folosi și alt
și structurii; etalon alături de acesta, respectiv etalonul
cantitativ sau etalonul muncă;
2.Elementele de bunuri economice (Activ) 2.Fiecare operație sau tranzacție se va
și drepturi și obligații (Pasiv/ Datorii și reflectată în contabilitate cu ajutorul dublei
Capitaluri) sunt reflectate cu ajutorul dublei înregistrări, care presupune înregistrarea
reprezentări , conform căreia orice operație unei tranzacții în cel puțin 2 conturi, și
sau tranzacție nu modifică egalitatea anume, un cont care reflectă utilizările și un
bilanțieră, astfel Activ = Pasiv (datorii și cont care reflectă resursele;
capital);
3. Ecuația dublei reprezentări este: 3. Ecuația dublei înregistrări:
Activ = Datorii + Capitaluri / Utilizări=Resurse/
Activ= Pasiv Intrări= Ieșiri
4. Bilanțul este parte componentă a 4.Contul exprimă doar starea și mișcarea
Situațiilor de raportare financiară care fiecărui element patrimonial în parte,
exprimă sinteza tuturor tranzacțiilor și ecuația contului fiind de forma:
operațiilor dintr-o anumită perioadă; Existent inițial (Ei) + Intrări (I) = Ieșiri
(E) + Existent final (Ef)
5. Bilanțul este rezultatul centralizării și 5. Contul este baza înregistrării
generalizării informațiilor din contabilitatea tranzacțiilor și operațiilor determinate de
curentă, adică din conturi. activitatea economică și financiară și prin
centralizarea conturilor la sfârșitul fiecărei
perioade cu ajutorul Balanței de verificare,
se poate întocmi bilanțul, respectiv contul

1

7. Bilanțul se întocmește la sfârșitul
exercițiului financiar și cuprinde starea
entității la acea data. În normele românești
se prevede întocmirea bilanțului semestrial,
la sfârșitul lunii iunie și la sfârșitul lunii
decembrie.
de rezultate.
7. Conturile se deschid lunar și prezintă
starea inițială preluată din contul precedent
sau din balanța de verificare, mișcările
determinate de intrări și ieșiri pentru fiecare
element al entității, precum și starea finală.

5.2. Definirea și funcțiile contului

Pentru a putea da o definiție cât mai completă a contului, trebuie explicate și înțelese
mai întâi funcțiile acestuia.
1. Funcția economică a contului, constă în faptul că pentru fiecare element de bun
economic, de datorie, de capital propriu, respectiv de procese economice
(cheltuieli și venituri) se va deschide câte un cont care arată starea și mișcarea
elementului respectiv pentru o perioadă de timp (lună). În contabilitatea
românească, exercițiul financiar este anul calendaristic. În contabilitatea curentă,
anul calendaristic este decupat în perioade egale cu luna calendaristică, care
poartă numele de perioade de gestiune. Astfel, conturile se deschid la începutul
fiecărei luni cu preluarea situației inițiale din conturile lunii precedente sau din
balanța de verificare și se va închide la sfârșitul lunii, prin determinarea
existentului final al acestuia.
2. Funcția de înregistrare a tuturor operațiilor economice sau financiare, a
tranzacțiilor și evenimentelor care au loc într-o perioadă de gestiune, pentru
fiecare element în parte. Înregistrarea acestora se face în documentele contabile pe
baza informațiilor consemnate în documentele justificative. Înregistrarea
operațiilor și tranzacțiilor în conturi se face:
- înregistrarea în ordine cronologică, care presupune consemnarea
operațiilor și tranzacțiilor în ordinea în care au avut loc, respectiv, în
funcție de data la care acestea au fost consemnate în documentele
justificative;
- înregistrarea în ordine sistematică, care presupune înregistrarea, separat
a intrărilor și separat a ieșirilor legate de fiecare element patrimonial în
parte. Astfel, contul are o formă specifică, care permite înregistrarea într-o
parte a intrărilor și în cealaltă parte a ieșirilor. Înregistrarea în ordine
sistematică este determinată de funcția contabilă a conturilor de bunuri
economice, datorii și capitaluri, a conturilor de cheltuieli și venituri.
3. Funcția de particularizare constă în aceea că se va deschide câte un cont pentru
fiecare element patrimonial luat în particularitatea lui. Spre exemplu, într-o
fabrică de confecții există ca materii prime : mătase, stofă etc. Pentru fiecare din
acestea se va deschide câte un cont separat în contabilitatea analitică. Pentru
aceste conturi se poate folosi alături de etalonul valoric, și etalonul cantitativ.
4. Funcția de grupare constă în aceea că pentru toate elementele patrimoniale care
reprezintă bunuri economice, drepturi și obligații și procese economice se va
deschide câte un cont care grupează elementele în funcție de caracteristicile
comune. Spre exemplu: mătasea, stofa, ața etc au o caracteristică comună și

2
 anume, acestea reprezintă materii prime în industria confecțiilor. Astfel, contul
sintetic ˮ Materii prime ˮ va grupa valorile înregistrate în fiecare cont analitic care
face parte din grupa materiilor prime.
5. Funcția de evidență și calcul constă în aceea că în fiecare cont deschis în
contabilitatea analitică și sintetică au loc operații matematice de calcul și
determinare a bunurilor și valorilor intrate sau ieșite. Spre exemplu, achiziția a
1000 metri de stofă se poate înregistra cantitativ numai în documentele de
evidență tehnico-operativă, respectiv în fișa de magazie, de aceea este necesar și
prețul (costul) pe metru pentru a putea înregistra în contabilitatea curentă
(analitică, unde așa cum arătam se poate folosi atât etalonul valoric, iar unde e
posibil și cel cantitativ; și sintetică unde, datorită grupării după caracteristici
comune, se poate folosi doar etalonul valoric). Calculul este utilizat pe toată
perioada luni, când după fiecare operație sau tranzacție trebuie determinată
valoarea elementului respectiv la acea dată, astfel încât să poată fi luate măsuri
pentru continuarea în bune condiții a activității economice.
6. Funcția de analiză și control este apanajul conducerii direcției financiar-
contabile și a conducerii societății. Analiza se folosește în interiorul fiecărui cont
pentru a stabili dacă toate mișcările de forma intrărilor sau ieșirilor sunt
înregistrate corect, conform normelor contabile în vigoare. De asemenea, analiza
se face și pe baza indicatorilor economico-financiari, care au la bază informațiile
din contabilitatea curentă. Controlul este efectuat de conducerea entității pe baza
indicatorilor economici sau financiari și a unor metode de calculație, gestiune și
control specifice contabilității, dar care au la bază tot informațiile din
contabilitatea curentă. Dar, controlul este și apanajul Inspecției fiscale efectuată
de Ministerul de Finanțe prin Direcțiile de control, iar baza de date o reprezintă
tot conturile din contabilitatea curentă, alături de documentele justificative care au
stat la baza înregistrărilor din conturi.
Din descrierea funcțiilor de mai sus putem defini Contul ca fiind un model de
înregistrare, evidență, calcul, control, analiză și grupare a tuturor elementelor
patrimoniale particularizate după trăsăturile specifice și comune (în contabilitatea
analitică – conturi analitice, și cea sintetică - conturi sintetice), precum și a
mișcărilor și transformărilor intervenite ca urmare a operațiilor și tranzacțiilor
economice și financiare în structura elementelor bilanțiere pentru fiecare element
în parte.

5.3. Forma și structura contului

Pentru realizarea prezentate mai sus, contul, ca formă și document contabil, are și
o structura adecvată acestora și o forma diferită de a celorlalte procedee ale metodei
contabilității. În practica contabilă se cunosc 2 forme, și anume:
5.4. Forma bilaterală, este forma contului care se prezintă sub forma unei balanțe
cu doua talere , iar explicațiile operațiilor și tranzacțiilor se trec pe fiecare
parte a contului (Fig.1)
5.5. Forma unilaterala a contului presupune ca explicațiile sa fie prezentate o
singură dată pentru fiecare mișcare determinată de operațiile și tranzacțiile

3
 economico-sociale, iar existentul se termină după fiecare operație sau
tranzacție.
5.6. Forma didactică, sub forma literei T, în care pe de-o parte sunt prezentate
existentul și intrările și pe cealaltă parte ieșirile și existentul final.
Fig. 1
Pentru a exemplifica forma bilaterală a contului, se va reprezenta grafic contul
301 Materii Prime
Materii prime Simbol cont 301
Debit Credit
Date generale Sume Date generale Sume
Data Document Explicații Data Document Explicații
Data Nr. Data Nr
1.04 - - S.i 4000 7.04 FLC 1 Cons. Sect 7500
6.04 Fact. 1 Achiz. 6000 16.04 FLC 2 Cons. Sect 10600
15.04 Fact 2 Achiz. 8500 23.04 FLC 3 Cons. Sect 9200
20.04 Fact 3 Achiz. 9000 28.04 FLC 4 Cons. Sect 4500
25.04 Fact 4 Achiz. 6800 30.04 Rulaj creditor 31800
30.04 Rulaj debitor 30300 30.04 Total sume C 31800
30.04 Total sume D 34300 Sold final debitor 2500

Structura contului
Contul, ca procedeu al metodei contabilității, trebuie să aibă un conținut și o
structură adecvată, astfel încât să exprime cât mai aproape și mai clar denumirea
elementului patrimonial pe care-l reprezintă, mișcările și situația finală a acestuia.
Orice cont trebuie să aibă următoarea structură:
1. Titlul contului. Titlul contului trebuie să fie cât mai aproape de denumirea
elementului patrimonial pe care-l reprezintă. Astfel, contul 212 Construcții,
evidențiază clădirile aflate în patrimoniul entității, contul 101 Capital –
exprimă capitalul social deținut de acționari sau asociați, contul 301 Materii
prime – exprimă stocurile deținute de societate pentru obținerea producției
etc.. Pentru exemplificarea formei unilaterale și a formei grafice o să se
exemplifice contul „Materii prime‟
2. Simbolul contului. Orice titlu de cont este însoțit de un simbol cifric, pentru a
ușura atât munca contabililor, dar și pentru a facilita controlul și
sistematizarea într-o entitate. Contabilitatea românească este normalizată, ceea
ce înseamnă că toate entitățile folosesc aceleași simboluri. Simbolurile sunt
prevăzute în ordine ale Ministrului Finanțelor, unde mai sunt prevăzute:
structura Situațiilor financiare, Planul de conturi, instrucțiuni de aplicare ale
planului de conturi, precum și monografii contabile pentru principalele
operațiuni economice și financiare. Așa cum am arătat mai sus, contul
construcții are simbolul 212, Contul „Materii prime‟ are simbolul 301, etc.
3. Număr curent. Prima coloană cuprinde numărul curent al operației sau
tranzacției economico-financiare. Această coloană este necesară pentru
răspunde funcției contului de înregistrare cronologică, care presupune
înregistrarea fiecărei operații în ordinea în care a avut loc. De regulă, prima
înregistrare într-un cont este preluarea soldului inițial, în cazul în care contul
a avut sold la finele perioadei precedente. În cazul în care nu a existat sold,
prima operație va fi înregistrată pe baza documentului justificativ, când are
loc.

4
 4. Data. Este data la care se înregistrează operația economică sau financiară în
cont. De regulă, data la care se deschide contul este întâi ale fiecărei luni. În
cazul în care contul nu are sold inițial, data va fi atunci când are loc prima
operație. În exemplul de față, contul „Materii prime‟ are sold inițial, deci
data care se va trece în document va fi întâi ale lunii.
5. Documentul. Reprezintă felul documentului justificativ ce stă la baza
înregistrării operației în cont. Spre exemplu, pentru intrarea de materii prime
din 6.04 a stat la bază documentul justificativ Factura, iar pentru ieșirea
(consumul) materiilor prime din data de 7.04, documentul justificativ este
Fișa limită de consum. Fiecare document justificativ are un număr și o dată la
care a fost emis. Acestea sunt trecute în coloanele aferente, precum număr
document și data document.
6. Explicația. Pentru a face mai ușor identificarea operației economice sau
financiare în contabilitate, în cont există coloane pentru explicația acesteia.
Astfel, explicația poate fi de două feluri:
5.7. Explicație descriptivă care presupune indicarea unor informații suplimentare
față de cele prezentate anterior, ca de exemplu denumirea furnizorului, felul
materiei prime (pentru factură) sau denumirea locului de consum, felul
materiilor prime date de în consum (pentru FLC).
5.8. Explicația contabilă are rolul de a indica contul corespondent debitor sau
creditor, după caz și apare într-o coloană separată numită cont corespondent.
Acestă explicație este foarte importantă, deoarece practicienii pot identifica
operația și pot verifica corectitudinea și realitatea acesteia. Explicația
contabilă este determinată de dubla înregistrare a operațiilor și tranzacțiilor.
Conform dublei înregistrări , o operație sau tranzacție se înregistrează în cel
puțin 2 conturi sub forma unei ecuații, și anume, într-un cont care se debitează
și un cont care se creditează. Ecuația dublei înregistrări devine:
Cont debitor = Cont creditor
Relația care se stabilește între conturi ca urmare a operațiilor economice și
financiare poartă numele de corespondența conturilor. Astfel, un cont
debitor are unul sau mai multe conturi corespondente creditoare, iar un
cont creditor poate avea unul sau mai multe conturi corespondente
debitoare.
7. Debitul și creditul. Acestea sunt cele două părți ale conturilor în care se
evidențiază sumele aferente operațiilor economice sau financiare legate de
starea și mișcarea elementului patrimonial reprezentat de cont. Debitul și
creditul nu reflectă același lucru pentru toate conturile. Astfel, pentru conturile
de bunuri economice și de cheltuieli, debitul înregistrează starea inițială și
creșterile acestor elemente, iar creditul înregistrează micșorările acestora;
pentru conturile de datorii, capitaluri și venituri, debitul înregistrează
micșorările acestor elemente, iar creditul înregistrează starea inițială și
creșterile acestora. Ținând seama de ecuația generală a contului de forma:
Ei+ I = E+ Ef
Unde : Ei este existentul inițial
I reprezintă intrările
E reprezintă ieșirile

5
 Ef reprezintă existentul final,
8. Rulajul sau mișcarea. Acestea indică creșterile sau micșorările elementelor
patrimoniale reprezentate prin conturi, determinate de operațiile economice și
financiare desfășurate de entitate pentru realizarea obiectului său de activitate.
În funcție de partea de debit sau de credit în care se înregistrează creșterea sau
micșorarea elementului reprezentat de cont, rulajul poate fi debitor, dacă
operația este înregistrată în debitul contului, sau creditor, dacă operația este
înregistrată în creditul contului. În cazul conturilor de bunuri economice și de
cheltuieli, rulajul debitor (Rd) reprezintă creșterile, intrările acestor elemente,
iar rulajul creditor (Rc) reprezintă micșorările, ieșirile acestora; în cazul
conturilor de datorii, capitaluri și venituri, rulajul debitor (Rd) reprezintă
micșorările elementelor menționate, iar rulajul creditor (Rc) reprezintă
creșterile, intrările acestora. În cursul perioadei, într-un cont se pot înregistra
mai multe operații în debitul și în creditul unui cont, astfel, că la sfârșit de
perioadă se va calcula suma rulajelor debitoare ( ΣRd) și suma rulajelor
creditoare(ΣRc), adică suma mișcărilor din cursul perioadei.
9. Soldul contului. Soldul contului exprimă starea la un moment dat a
elementului patrimonial reprezentat de cont. În funcție de perioada la care se
calculează, soldul contului poate fi:
5.9. Sold inițial – care sunt identice cu soldurile finale ale conturilor din perioada
precedentă. Acestea se preiau fie din conturile închise în perioada precedentă,
fie din balanța de verificare sintetică.
5.10. Soldul intermediar – care se determină după fiecare operație economică sau
financiară. Acest sold poate fi determinat numai în cazul folosirii formei
unilaterale a contului.
5.11. Soldul final – care se determină la sfârșitul perioadei de gestiune, când toate
conturile curente se închid.
După funcția contabilă, adică după locul în care se găsește la finele perioadei
de gestiune, soldul poate fi debitor, dacă TSD>TSC sau creditor, dacă
TSD˂TSC
Ecuația generală a contului de forma:
Ei+ I = E+ Ef
Unde : Ei este existentul inițial
I reprezintă intrările
E reprezintă ieșirile
Ef reprezintă existentul final,
Devine: - pentru conturile de bunuri economice și de cheltuieli:
Sid + ΣRd = ΣRc + Sfd,

- pentru conturile de datorii, capitaluri și de venituri:

Sic + ΣRc = ΣRd + Sfd

10. Total sume debitoare și creditoare. Totalul sumelor debitoare (TSD) și

creditoare(TSC) cuprind suma rulajelor din debitul și din creditul unui cont, la
care se adaugă soldul inițial.

6
 Astfel:- pentru conturile de bunuri economice și de cheltuieli,
TSD = Sid + ΣRd
TSC = ΣRc
- pentru conturile de datorii, capitaluri și de venituri:
TSD = ΣRd
TDC = Sic + ΣRc
Exemplu:
La începutul lunii aprilie anul N, contul 301 „Materii prime‟ avea un sold inițial
de 4000 u.m.. În cursul lunii aprilie au avut loc următoarele operații:
5.12. Pe data de 6.04 s-au achiziționat de la furnizori, pe baza Facturii nr.1, materii
prime în valoare de 6000 u.m.;
5.13. Pe data de 7.04 s-au dat în consum, pe baza Fisei limită de consum nr.1,
materii prime în valoare de 7500 u.m.;
5.14. Pe data de 15.04 s-au achiziționat de la furnizori, pe baza Facturii nr.2, materii
prime în valoare de 8500 u.m.;
5.15. Pe data de 16.04 s-au dat în consum, pe baza Fisei limită de consum nr.2,
materii prime în valoare de 10600 u.m.;
5.16. Pe data de 20.04 s-au achiziționat de la furnizori, pe baza Facturii nr.3, materii
prime în valoare de 9000 u.m.;
5.17. Pe data de 23.04 s-au dat în consum, pe baza Fisei limită de consum nr.3,
materii prime în valoare de 9200 u.m.;
5.18. Pe data de 25.04 s-au achiziționat de la furnizori, pe baza Facturii nr.4, materii
prime în valoare de 6800 u.m.;
5.19. Pe data de 28.04 s-au dat în consum, pe baza Fisei limită de consum nr.4,
materii prime în valoare de 4500 u.m.;

Fig.2 Contul în formă unilaterală

Materii prime 301
Nr. Simbol
D/
Crt. Document conturi DEBIT CREDIT SOLD
Data Explicații C
Felul Data coresp.
1. 1.04 - - S.i. - 4000 - D 4000
2. 6.04 Factura 6.04 Fact.1 401 6000 - D 10000
3. 7.04 FLC 7.04 FLC1 601 - 7500 D 2500
4 15.04 Factura 15.04 Fact. 2 401 8500 - D 11000
5. 16.04 FLC 16.04 FLC2 601 - 10600 D 400
6. 20.04 Factura 20.04 Fact.3 401 9000 - D 9400
7 23.04 FLC 23.04 FLC3 601 - 9200 D 200
8. 25.04 Factura 25.04 Fact.4 401 6800 - D 7000
9. 25.04 FLC 25.04 FLC4 601 - 4500 D 2500

Fig.3 Forma didactică este asemănătoare literei T și se prezintă astfel:

Debit 301 Materii prime Credit

7
 S.i 4000 RC 7500
RD 6000 RC 10600
RD 7500 RC 9200
RD 9000 RC 4200
RD 6800
ΣRD 30300 ΣRC 31800
TSD 34300 TSC 31800
Sfd 2500

În forma didactică, soldul final se va trece în partea opusă față de cea de unde
provine, în vederea asigurării echilibrului contului, conform ecuației de echilibru:
S.i. + I = E + S.f
În cazul de față, fiind vorba despre un cont de bunuri economice, ecuația este:
S.i.d. + ΣRD = ΣRC + S.f.d.

5.4. Dubla înregistrare și corespondența conturilor

Dubla înregistrare este specifică contabilității curente, respectiv conturilor.

Aceasta decurge din teoria partidei duble. Dubla înregistrare presupune înregistrarea unei
operații economice sau financiară în cel puțin 2 conturi, și anume un cont care reflectă
utilizarea/ieșirea și un alt cont care reflectă resursa/ieșirea. Înregistrarea operațiilor în
contabilitatea curentă (în conturi) se face cu ajutorul unei ecuații în care în partea stângă a
egalității se regăsește contul care reflectă intrarea, iar în partea dreaptă, contul care
reflectă ieșirea.
Ecuația dublei înregistrări este de forma:
Intrare/ utilizare = Ieșire/resursă
Știind că operațiile și tranzacțiile determină intrări/utilizări de elemente
patrimoniale care se evidențiază în conturi ca sume (rulaje) debitoare și ieșiri/ resurse
care se evidențiază în conturi ca sume (rulaje) creditoare, ecuația dublei înregistrări
devine:
Cont debitor = cont creditor
Exemplu:
Se achiziționează materii prime de la furnizor în valoare de 5 u.m.
Operația produce modificări în structura activelor circulante de forma stocurilor în
activ și o creștere a datoriilor comerciale față de furnizori. Modificarea este forma:
A + Stocuri de materii prime =( Datorii + Furnizori) + Capitaluri
Contul care reflectă intrarea este Materii prime, iar contul care reflectă resursa
este Furnizori; astfel, ecuația dublei înregistrări este:
Materii prime (contul care se debitează ) = Furnizori (contul care se creditează)
În urma înregistrării unei operații sau tranzacții, între cele două conturi se
dezvoltă o legătură de corespondență care poartă numele de corespondența conturilor.
Astfel, în cazul de față, contul „Materii prime ˮ este contul corespondent debitor pentru
contul „Furnizori ˮ, iar contul „Furnizori ˮ este contul corespondent creditor pentru
contul „Materii prime ˮ. Cu alte cuvinte, o operație sau o tranzacție economică sau
financiară se înregistrează în conturi, creând între acestea o relație de corespondență. În
contabilitate nu se pot crea relații de corespondență decât între conturile în care se poate

8
înregistra o operație economică sau financiară. Spre exemplu, nu putem realiza o relație
de corespondență între conturile de gestiune și conturile din contabilitatea financiară.
Corespondența între conturi, determinată de operațiile economice sau financiare
poate determinată de operații care implică modificări între conturi de activ și de pasiv,
așa cum am arătat în exemplul precedent, dar poate fi și numai între conturi de activ sau
numai între conturi de pasiv. Spre exemplu, ridicarea numerarului de la bancă sau
încasarea clienților se realizează numai cu conturi de activ sau reținerile din salarii
datorate asigurărilor sociale sau impozitului pe venit se realizează cu ajutorul conturilor
de pasiv (datori).
5.5. Reguli de funcționare ale conturilor

Regulile de funcționare ale conturilor au rolul de a stabili modul în care se

debitează și se creditează conturile, astfel încât să se respecte dubla înregistrare a
mișcărilor intervenite în structura elementelor patrimoniale, dar să permită, în final și
respectarea legăturii între cont și bilanț. Se știe că între bilanț și cont este o legătură de
interdependență, legătură determinată de principiul general (teoria) al contabilității, și
anume, partida dublă. Pentru a reprezenta în bilanț elementele patrimoniale conform
dublei reprezentări, acestea, în prealabil, trebuie înregistrate în contabilitatea curentă (în
conturi) cu ajutorul principiului dublei înregistrări, adică, într-un cont care se debitează și
un cont care se creditează.
Modul în care se debitează și se creditează conturile depinde de locul unde
elementele patrimoniale se regăsesc în bilanț, respectiv în Activ sau în Pasiv (Datorii și
Capitaluri). Astfel, conturile de bunuri economice și de cheltuieli, care se regăsesc în
activul bilanțului, adică în partea stângă, vor prelua soldurile inițiale tot în partea stângă,
adică în Debit, iar conturile de datorii, capitaluri și venituri, care se regăsesc pe partea
dreaptă a bilanțului (Bilanțul sub formă de tabel), vor prelua soldurile inițiale tot în partea
dreaptă a conturilor, adică în Credit.
În contabilitatea curentă a unei entități se deschid atâtea conturi, câte elemente
sunt influențate de operațiile economice și financiare desfășurate de acestea. În funcție de
apartenența lor la structurile patrimoniale de Activ sau de Pasiv, după caz, conturile se
clasifică astfel:
5.20. Conturi monofuncționale, care exprimă un element de bun economic,
datorie, capital, cheltuială sau venit, iar acestea au o funcție contabilă clară, și
anume:
- conturi de Activ, dacă conturile sunt deschise pentru elemente
de bunuri economice și cheltuieli;
- conturi de Pasiv, dacă conturile sunt deschise pentru elemente
de datorii, capitaluri și venituri.
- Conturi bifuncționale, care sunt deschise pentru elemente patrimoniale
care pot avea fie calitatea de bunuri economice, fie calitatea de datorii sau
capitaluri, la sfârșitul unei perioade.
Regulile de funcționare ale conturilor se aplică conturilor monofuncționale, adică
celor care au strict structură de bunuri economice, datorii, capitaluri, cheltuieli și venituri.
Conturile bifuncționale se vor trece în bilanț în funcție de soldul final determinat la finele
lunii. În bilanțul sub formă de listă, unele conturi bifuncționale sunt trecute cu semnul
minus.

9
 Exemplu:
La începutul perioadei era următoarea situație în bilanț:

Bilanț 31.12.N (unități monetare)

Activ Pasiv (D+C)

Construcții 5000 Furnizori 800
Utilaje și instalații 2000 Datorii salariale 500
Materii prime 500 Impozit pe profit 500
Produse finite 800 Împrumuturi din emisiunea de
Clienți 1200 obligațiuni 1000
Conturi la bănci 900 Capital social 6000
Rezerve 1000
Rezultat reportat 600
Total 10400 Total 10400

Exemplu :
A. La începutul perioadei de gestiune (exercițiului financiar) conturile se deschid
prin preluarea soldurilor inițiale din Bilanț. Astfel, soldurile aferente
elementelor din Activ, vor fi preluate în debitul conturilor de Activ, iar
soldurilor aferente elementelor de Pasiv (Datorii și Capitaluri) se preiau în
creditul conturilor de Pasiv. În practica contabilă, soldurile inițiale se preiau
fie din Balanța de verificare, fie din conturile închise în perioada precedentă,
în funcție de programele de contabilitate folosite de entitate.

D Clienți C D Furnizori C
Sid (1) 1200 RD (3) 500 Sic (1) 800
TSD 1200 TSC 0 RC (2) 100
SFD (4) 1200 TSD 500 TSC 900
SFC (4) 400

D Conturi la bănci C D Capital social C

Sid (1) 900 RC (3) 500 Sic (1) 6000
TSD 900 TSC 500
SFD 400 SFC (4) 6000

D Materii prime C
Sid (1) 500
RD ( 2) 100
TSD 600 TSC 0
SFD 600

Din exemplul de mai sus se desprinde prima regulă de funcționare:

1. Conturile de Activ încep sa funcționeze prin debitare și se debitează cu
soldurile inițiale preluate de la elementele din Activul bilanțului, iar
conturile de Pasiv încep să funcționeze prin creditare, creditându-se cu
soldurile inițiale preluate de la elementele de Pasiv din bilanț.

10
 B. În cursul perioadei se achiziționează de la furnizori materii prime în valoare
de 100 u.m..
Achiziția de bunuri economice produce modificări determinate de tranzacțiile
determinate de intrări de bunuri dinspre mediul economico-social spre entitate, adică
este de forma:
A+X=P+X
A + Materii prime = P + Furnizori/
A + Materii prime = (D + Furnizori) + C

Din exemplul B se constată că operația a determinat o intrare de bunuri în A și o

creștere a datoriilor în P și se poate desprinde a doua regulă de funcționare:
2. Conturile de Activ se debitează cu creșterile, intrările, majorările
elementelor de Activ, în timp ce conturile de Pasiv se creditează cu
creșterile, intrările, majorările elementelor de Pasiv (Datorii +
Capitaluri).

C. În cursul perioadei s-a plătit o datorie față de furnizori din contul din bancă
cu 500 u.m.
Plata către furnizori este o operație de ieșire de bunuri dinspre entitate spre
mediul economico-social. Operația produce o scădere a bunurilor economice
de forma mijloacelor bănești din activ, concomitent cu o scădere a datoriilor
comerciale față de furnizori.
Modificarea este de forma:
A–X=P–X
A – Conturi la bănci = P – Furnizori/
A – Conturi la bănci =( D – Furnizori) + C
3. Conturile de Activ se creditează cu scăderile, ieșirile, micșorările
elementelor de Activ, în timp ce conturile de Pasiv se debitează cu
scăderile, ieșirile, micșorările elementelor de Pasiv (Datorii +
Capitaluri).

D. La sfârșitul perioadei se determină situația finală a conturilor

4. Conturile de Activ au întotdeauna sold final debitor sau pot fi soldate,

închise, balansate, iar conturile de Pasiv au întotdeauna sold final
creditor sau pot fi soldate, balansate, închise.

După aceste operații, situația elementelor bilanțiere este:

Bilanț 31.12. N+1

Activ Pasiv (D+C)

11
 Construcții 5000 Furnizori 400
Utilaje și instalații 2000 Datorii salariale 500
Materii prime 600 Impozit pe profit 500
Produse finite 800 Împrumuturi din emisiunea de
Clienți 1200 obligațiuni 1000
Conturi la bănci 400 Capital social 6000
Rezerve 1000
Rezultat reportat 600
Total 10000 Total 10000

Din cele 4 reguli prezentate anterior se pot sintetiza 2 regulii de funcționare ale conturilor
monofuncționale:
1. Conturile de Activ încep să funcționeze prin debitare și se debitează cu soldurile
inițiale preluate din Activul bilanțului, precum și cu creșterile, majorările,
intrările elementelor de activ; Acestea se creditează cu micșorările, scăderile,
ieșirile elementelor de activ și au sold final debitor sau pot fi închise, balansate,
soldate.
2. Conturile de Pasiv încep să funcționeze prin creditare și se creditează cu
soldurile inițiale preluate din Pasivul bilanțului, precum și cu creșterile,
majorările, intrările elementelor de pasiv; Acestea se debitează cu micșorările,
scăderile, ieșirile elementelor de pasiv și au sold final creditor sau pot fi închise,
balansate, soldate.

Legătura între cont și bilanț (fig. 3)

Bilanț la 31 decembrie N
ACTIV PASIV (Datorii + Capitaluri)
Conturi de Activ
Conturi de Pasiv

Sold inițial debitor (-) (-) Sold inițial creditor

(+) (+)

Sold final debitor Sold final creditor

5.6. Analiza contabilă a operațiilor economico- financiare

Analiza este un procedeu comun tuturor științelor cu ajutorul căreia obiectul este
descompus în părțile sale componente si acestea sunt ordonate, cercetate și evaluate.
Fenomenele economice și sociale legate de activitatea unei entități, trebuie analizate în
complexitatea lor, astfel încât în contabilitatea curentă să se reflecte cât mai fidel natura
și influența acestora asupra elementelor patrimoniale.
Pentru reflectarea corectă a unui fenomen economico-financiar în contabilitate, se
impune efectuarea unei analize contabile care presupune identificarea fenomenului

12
economico-financiar și analizarea acestuia în profunzime, astfel încât să se identifice , în
final, elementele influențate de aceste fenomene.
Analiza contabilă este un procedeu comun metodei contabilității, cu ajutorul
căreia fenomenele economico-financiare se descompun în elemente componente, în
vederea stabilirii conturilor corespondente influențate de aceste fenomene, a părților de
debit sau de credit în care se reflectă operația conform dublei înregistrări a tranzacțiilor în
contabilitatea curentă.
În vederea efectuării analizei contabile, trebuie parcurse următoarele etape:
1. Stabilirea naturii operației economico-financiare consemnată în documentele
justificative, ca de exemplu, achiziție, consum, vânzare, scoatere din gestiune
etc.;
2. Stabilirea influenței operației economico-financiare asupra structurilor
bilanțiere și de rezultate, respectiv, modificările produse în structura bilanțului
și a contului de rezultate de aceste tranzacții;
3. Stabilirea conturilor corespondente debitoare și creditoare afectate de
tranzacția economico-financiară, precum și părțile de debit și de credit în care
se înregistrează aceasta, pe baza aplicării regulilor de funcționare ale
conturilor ;
4. Întocmirea formulei contabile

Exemplu :
Se achiziționează materii prime cu factura nr. 3205 din 2.04.N , în valoare de 5000 lei.
1. Stabilirea naturii operației economico-financiare:
Achiziționare (intrare) de bunuri economice de la furnizori;
2. Modificările produse în structura bilanțului și a contului de rezultate de aceste
tranzacții
Tranzacția este specifică relațiilor entității cu mediul economico-social, respectiv este
determinată de o intrare dinspre mediul economico-social spre entitate, deci o
modificare de volum.
Operația produce o creștere a activelor circulante de forma stocurilor de materii prime
și o creștere a datoriilor comerciale față de furnizori.
Modificarea este de forma:

A +X = (D + X) + C sau A +X = P + X

A + Stocuri = (D + Furnizori) + C
3. Stabilirea conturilor corespondente debitoare și creditoare și a părților de debit și de
credit în care se înregistrează operația:
Contul 301 „Materii prime ˮ, după funcția contabilă este cont de Activ și cu intrările
se debitează;
Contul 401 „Furnizori ˮ, după funcția contabilă este cont de Pasiv și cu creșterile se
creditează;

4. Formula contabilă:

301 Materii prime = 401 „Furnizori‟ 5000

13
Important : Conturile care se debitează se trec în stânga egalității, iar conturile care se
creditează se trec în dreapta egalității.

D 301 Materii prime C D 401 Furnizori C

RD 5000 RC 5000

5.7. Formulelor contabile și articolele contabile

Formula contabilă este reprezentată de o egalitate (ecuație) între conturile

corespondente debitoare și creditoare. Formula contabilă este reprezentată grafic astfel:

Cont debitor = Cont creditor

Formula contabilă este etapa finală a analizei contabile și este consemnată în

documentul contabil „Notă de contabilitate ˮ sau „Registrul jurnal ˮ.
În registrul jurnal, alături de formula contabilă se găsesc și explicații descriptive,
precum felul operației, documentul justificativ pe baza căruia s-a înregistrat operația,
precum și alte elemente de identificare. Registrul jurnal este prezentat ca în modelul de
mai jos:

……………………………………………………..
(unitatea)

REGISTRU – JURNAL
Nr. Pagina………………………………
Nr. Data Documentul Explicatii Simboluri conturi Sume
crt Inreg. (fel, nr, data) Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
0 1 2 3 4 5 6 7
Report:
1 3.04 Factura Achiziție materii 301 401 5000 5000
3205/2.04 prime

De reportat:
Intocmit, Verificat,

După cum se observă, în Registrul jurnal, alături de formula contabilă se regăsesc

și elemente de identificare ale operațiilor, precum numărul și data documentului
justificativ, precum și felul operațiilor (Intrare, ieșire, achiziție, consum, plată, încasare
etc.). Dacă alături de formula contabilă apar și alte elemente descriptive de descriere a
operației economico-financiare, formula contabilă devine articol contabil.
Exemplu de articol contabil:
Achiziție, Factura 3205/2.04 301 Materii prime = 401 Furnizori 5000

5.7.1.Clasificarea formulelor contabile

14
 Formulele contabile se clasifică în funcție de numărul de conturi folosite pentru
reflectarea operației economico-financiare și în funcție de scopul pentru care se
întocmesc.
1. După numărul de conturi folosite, formulele contabile sunt:
a) Formule contabile simple în care intervine un singur cont debitor și un
singur cont debitor; Exemplu: achiziția de materii prime arătată mai sus:

Cont debitor = Cont creditor

301 Materii prime = 401 „Furnizori‟ 5000

b) Formule contabile compuse, în care intervin mai multe conturi debitoare și

un singur cont creditor sau un singur cont debitor și mai multe conturi
creditoare;

Cont debitor = % Σ totală

Cont creditor 1 Σ1
Cont creditor 2 Σ2
. .
. .
. .
Cont creditor n Σn

Exemplul 1:
1. Se vând produse finite la preț de vânzare de 1000 lei, TVA 19%.
2. Operația produce modificări în activ, în structura activelor circulante de forma
creanțelor comerciale și în pasiv, în structura proceselor economice, respectiv
veniturilor.
3. Conturi utilizate:
411 Clienți – cont de A, înregistrează o creștere, se debitează;
701 Venituri din vânzarea produselor finite – cont de P, înregistrează o
creștere, se creditează;
*4427 TVA colectat – Cont de P, înregistrează o creștere, se creditează;
4. Formula contabilă:

411 „Clienți‟ = % 1190

701 „ Venituri din vânzarea 1000
produselor finite‟
4427„ TVA colectat‟ 190

% = Cont creditor Σ totală

Cont debitor 1 Σ1
Cont debitor 2 Σ2
. .
. .
. .

15
 Cont debitor n Σn

Exemplul 2:
1. Se achiziționează materii prime – 1000 lei, materiale consumabile – 500 lei,
TVA 19%
2. Operația produce o creștere a activelor circulante de forma stocurilor de
materii prime și a materialelor consumabile și o creștere a datoriilor
comerciale față de furnizori în pasiv.
3. Conturi utilizate:
301 Materii prime – cont de A, înregistrează o intrare, se debitează;
302 Materiale consumabile - cont de A, înregistrează o intrare, se debitează;
*4426 TVA deductibil - cont de A, înregistrează o creștere, se debitează;
401 Furnizori – cont de P, înregistrează o creștere, se creditează.
4. Formula contabilă:

% = 401 Furnizori 1785

301 Materii prime 1000
302 Materiale consumabile 500
4426 TVA deductibil 285

c) Formule contabile recapitulative, în care există mai multe conturi

debitoare și mai multe conturi creditoare. Aceste formule apar în situația
în care fiecare cont are o sumă diferită, însă se referă la aceeași operație
economică sau financiară.

Σ totală % = % Σ totală
Σd 1 Cont debitor 1 Cont creditor 1 Σc 1
Σd 2 Cont debitor 2 Cont creditor 2 Σc 2
. . . .
. . . .
. . . .
Σd n Cont debitor n Cont creditor n Σcn

În contabilitatea romanescă, astfel de formule nu se folosesc, deoarece, de regulă,

documentele contabile (registrul jurnal, nota contabilă) nu sunt adaptate la astfel de
formule.
Exemplul 3:
Un magazin achiziționează mărfuri la cost de achiziție de 2000 lei. Adaosul
comercial practicat este de 25% (la magazine mărfurile sunt reflectate in contul de
mărfuri la preț de vânzare cu amănuntul = cost de achiziție + adaos comercial + TVA
neexigibil).
5.8. Cost de achiziție - 2000
5.9. Adaos comercial (25%) - 500
5.10. Preț de vânzare - 2500
5.11. TVA neexigibil (19%) - 475
5.12. Preț de vânzare cu amănuntul - 2975
6. Conturi utilizate:

16
371 Mărfuri – Cont de A, înregistrează o intrare, se debitează;
401 Furnizori – Cont de P, înregistrează o creștere, se creditează;
378 Diferențe de preț la mărfuri – Cont de P, înregistrează o creștere, se
creditează;
4428 TVA neexigibil - Cont de P, înregistrează o creștere, se creditează;
*4426 TVA deductibil – Cont de A, înregistrează o creștere, se debitează.
4. Formula contabilă recapitulativă:

3355 % = % 3355
2975 371 Mărfuri 401 Furnizori 2380
380 4426 TVA deductibil 378 Diferențe de preț la 500
mărfuri
4428 TVA neexigibil 475

2. În funcție de scopul în care se folosesc, formulele contabile sunt de două

feluri:
A) Formule contabile de înregistrare a operațiilor în contabilitatea curentă ;
aceste formule contabile au cea mai mare pondere în contabilitate deoarece se
referă la toate operațiile economico-financiare care se înregistrează în
contabilitate (achiziție, consum, plăți, încasări etc). Exemplele prezentate mai
sus sunt formule contabile de înregistrare curentă. În funcție de modul cum
sunt înscrise valorile (sumele), acestea pot fi:
- Formule contabile în negru; cea mai mare parte a formulelor de înregistrare
curentă sunt în negru. Caracteristica acestora este că sumele înscrise în negru
pe aceeași parte a contului se adună.
- Formule contabile în roșu; aceste formule au un caracter special și apar în
situații în care este necesară rectificarea unui element, astfel încât, în
contabilitate să nu se schimbe (degenereze) o valoare sau un rulaj. Formulele
de înregistrare în roșu se utilizează la înregistrarea costului efectiv al
producției, înregistrarea costului standard pentru stocuri etc.

I. Formulele contabile în negru

Exemplu:
a) Întreprinderea obține în cursul lunii produse finite la cost prestabilit de 2000
lei.
Formula contabilă de înregistrare în negru:

345 Produse finite = 711 Variația stocurilor 2000

I. Formula contabilă de înregistrare în roșu:

b) La sfârșitul lunii se determină costul efectiv al producției în valoare de 1800

lei.
Diferența este de 200 de lei între costul prestabilit (mai mare) și costul efectiv
(mai mic), ceea ce înseamnă că este o diferență favorabilă. În bilanț, produsele
finite sunt reflectate la cost efectiv, adică:

17
 Coste efectiv = Cost prestabilit +/- diferențe de preț

348 Diferențe de preț = 711 Variația stocurilor 200

la produse finite

Sumele în roșu se scad, dacă sunt pe aceeași parte a contului sau dacă rectifică o
valoare. Sumele în roșu se mai trec în chenar.

D 345 Produse finite C D 348 diferențe de preț pf C

RD 2000 RD 200

D 711 Variația stocurilor C

RD 2000
RD 200

Constatăm că în contul 711 Variația stocurilor apare costul efectiv al producției

obținute în cursul perioadei de 1800 lei
B) Formule contabile de stornare; aceste formule au o pondere relativ mică în
cadrul înregistrărilor din contabilitate, deoarece se folosesc atunci când,
ulterior, în urma unui control sau a unei verificări se descoperă o eroare de
înregistrare care denaturează realitatea din contabilitate. Ca și formulele
contabile de înregistrare curentă, și formulele contabile de stornare pot fi în
negru sau în roșu.
I. Formulele contabile de stornare în negru; se întocmesc, așa cum arătam, atunci
când se descoperă erori de înregistrare din perioadele precedente de gestiune. Formulele
de stornare în negru presupun reluarea formulei greșite, dar cu conturile inversate, astfel
încât să se anuleze sumele din conturi.
Exemplu: In luna 04, în urma unui control operativ se constată că în luna
precedentă o achiziție de computere care a fost înregistrată ca achiziție de obiecte
de inventar, în loc de achiziție de imobilizări corporale, suma fiind de 20000 lei.
- Înregistrarea din luna 03 (greșită)

% = 401 Furnizori 23800

303 Materiale de natura 20000
obiectelor de inventar
TVA deductibil 3800

- Înregistrarea din luna 04, de stornare:

401 Furnizori = % 23800

303 Materiale de natura 20000
obiectelor de inventar
TVA deductibil 3800

- Înregistrare corectă:

18
 % = 404 Furnizori de 23800
214 Aparatură birotică imobilizări 20000
TVA deductibil 3800

D 303 Ob de inventar C D 401 Furnizori C

RD 20000 RC 20000
RC 20000 RD 20000

II. Formule contabile de stornare în roșu; se întocmesc pentru a nu denatura

rulajul contului, deoarece, în contabilitate rulajul exprimă un anumit conținut al
operației. Spre exemplu, stornarea în negru a operației greșite din exemplul precedent
poate fi interpretată ca o plată a furnizorilor cu obiecte de inventar. De aceea, în
contabilitatea practică din țara noastră, pentru corectarea greșelilor înregistrărilor din
contabilitate a operațiilor economice și financiare se utilizează formulele contabile de
înregistrare în roșu. În acest sens, formulele vor arăta astfel:

- Înregistrarea din luna 03 (greșită)

% = 401 Furnizori 23800

303 Materiale de natura 20000
obiectelor de inventar
TVA deductibil 3800

- Înregistrarea din luna 04, de stornare:

% = 401 Furnizori 23800

303 Materiale de natura 20000
obiectelor de inventar
TVA deductibil 3800

- Înregistrare corectă:

% = 401 Furnizori 23800

214 Aparatură birotică 20000
TVA deductibil 3800

D 303 Ob de inventar C D 401 Furnizori C

RD 20000 RC 20000
RD 20000 RC 20000
TSD 0 TSC 0

După cum se observă, în cel de-al doilea caz , înregistrarea nu influențează

rulajele conturilor.

19
 5.8. Clasificarea conturilor

Contabilitatea folosește clasificarea în toate etapele metodologiei contabile. Unii

autori consideră contabilitatea ca o știință a clasificării și grupării. Am constat de-a lungul
parcurgerii și prezentării procedeelor contabile că s-a folosit din plin acest procedeu
comun tuturor științelor, de la clasificarea și gruparea posturilor bilanțiere, până la
gruparea și clasificărilor prezentate în acest capitol.
Din definiție reiese că, contul este un procedeu al metodei contabilității cu
ajutorul căruia se prezintă starea și mișcarea fiecărui element patrimonial, într-o perioadă
dată, ceea ce înseamnă că se va deschide câte un cont pentru fiecare element patrimonial.
În teoria contabilă s-au identificat mai multe criterii de clasificare: conținutul economic,
funcția contabilă, sfera de cuprindere etc.. Clasificarea după funcția contabilă a fost
prezentată la regulile de funcționare ale conturilor.
I. Clasificarea după conținutul economic.
Bilanțul grupează elementele entității în funcție de natura lor și de lichiditate sau
exigibilitate. Fiecare grupă din bilanț cuprinde totalitatea elementelor care au trăsături
comune. Contul de rezultate cuprinde elementele care arată performanța financiară a
entității, adică veniturile și cheltuielile.
În funcție de elementele pe care le reprezintă, conturile sunt:
1. Conturi de bilanț, care evidențiază fiecare element în funcție de
particularitățile lui. Conturile de bilanț sunt grupate în:
- Conturi de bunuri economice; acestea sunt grupate în funcție de natura lor în:
- Conturi de active imobilizate : necorporale, corporale și financiare
- Conturi de active circulante: stocuri, creanțe, mijloace bănești.
- Conturi de resurse economice; se grupează în funcție de natura lor în :
- Conturi de datorii: comerciale, salariale, sociale, fiscale, bancare
- Conturi de capitaluri
- Conturi de regularizare, care apar în bilanț ca urmare a aplicării principiului
independenței exercițiului: Cheltuieli înregistrate în avans, Venituri înregistrate în avans.
- Conturi rectificative; aceste conturi nu apar explicit în bilanț, dar rectifică
valoarea anumitor conturi de bunuri economice. Spre exemplu, conturile de amortizări și
ajustări aferente activelor imobilizate rectifică valoarea de intrare a activelor imobilizate,
înregistrate în contabilitatea curentă (conturi), pentru ca în bilanț să apară valoarea
actuală (rămasă) a acestora.
2. Conturile de procese (rezultate)
- Conturi de cheltuieli
- Conturi de venituri
3. Conturi de gestiune
4. Conturi în afara bilanțului (în afara bilanțului)
II. După sfera de cuprindere, conturile pot fi:
- Conturi sintetice grupează elementele patrimoniale după trăsăturile lor
comune. Spre exemplu, la o fabrică de ciocolată, materiile prime sunt
evidențiate în contul 301 Materii prime, care evidențiază toate mișcările legate
de stocurile care se regăsesc în produsul finit ciocolată.
La sfârșitul fiecărei luni, conturile sintetice se centralizează în balanța de
verificare sintetică.

20
 - Conturi analitice se vor deschide pentru fiecare materie primă în parte, ca de
exemplu, cacao, lapte praf, alune, oua etc. Conturile analitice, pe lângă
etalonul valoric, folosesc și etalonul cantitativ, deoarece reflectă elementele
patrimoniale în funcție de particularitățile lor, în individualitatea lor. La
sfârșitul lunii, toate conturile analitice componente ale unui cont sintetic se
centralizează în balanța de verificare analitică. Acest mod de centralizare
permite o verificare cât mai eficientă a modului de înregistrare în contabilitate.
III. Clasificarea conturilor prin planul de conturi.
Planul de conturi este un tablou care cuprinde toate conturile și simbolurile
acestora. Planul de conturi este normalizat și este obligatoriu de folosit de toate entitățile
din România. Acesta este componentă în Ordinele emise de Ministrul Finanțe pentru
fiecare se sector instituțional din economie. Spre exemplu, Ordinul care reglementează
organizarea contabilității și elaborarea situațiilor financiare ale societăților comerciale
este 1802/ 2014. Pentru instituțiile publice care fac parte din sectorul „ Administrație
publică ˮ este 1917/2005, cu modificările și completările ulterioare, și în care este
prezentat planul de conturi specific acestui sector.
În planul de conturi, conturile sunt grupate în funcție de:
- Criteriul bilanțier, conform căruia conturile sunt grupate în funcție de
gruparea elementelor în bilanț și cont de rezultate.
- Criteriul funcțional, conform căruia, clasele sunt grupate în raport de fluxul
normal în cadrul circuitului economic.
Planul de conturi general cuprinde 10 clase de conturi, astfel:
- Clasele de 1-5 cuprind conturi bilanțiere (capitaluri, imobilizări, stocuri, terți,
trezorerie);
- Clasele 6-7 cuprind conturi de rezultate (cheltuieli și venituri);
- Clasa 8 cuprinde conturile de ordine și evidență, conturi care se referă la
elemente care nu aparțin persoanei juridice titular de patrimoniu.
- Clasa 9 – conturi de gestiune, care se folosesc în contabilitatea de gestiune
pentru determinarea costurilor efective și a rezultatelor analitice.
Între conturile din clasele 1-7 se stabilesc corespondențe ca urmare a operațiilor
economico-financiare ce au loc într-o entitate.
Simbolul cifric al contului este format din 3 sau 4 cifre. Conturile cu 3 cifre se
numesc conturi sintetice de gradul I, iar cele cu 4 cifre, conturi sintetice de gradul II.
Exemplu: contul 211 ( de gradul I) este simbolul contului Terenuri și amenajări
de terenuri. Cifra 2 indică clasa de conturi din planul de conturi (clasa 2 – Imobilizări), a
doua cifră 1, indică grupa din cadrul clasei de conturi (21 – Imobilizări corporale), iar a
treia cifră indică contul. Acest cont se desfășoară pe 2 conturi sintetice de gradul II, și
anume: 2111 Terenuri și 2112 Amenajări de terenuri.

21
Schematic, simbolul conturilor se formează astfel:

2 1 1 1

Clasa – clasa 2 - Imobilizări

Grupa - 21 – Imobilizări corporale

Sintetic de gradul I – 211 – Terenuri și amenajări de

terenuri

Sintetic de gradul II - Terenuri

22