Rata nominală a dobânzii 

reprezintă rata convenită și plătită efectiv. De exemplu, aceasta este rata

pe care proprietarii de locuințe o plătesc pentru creditul lor ipotecar sau randamentul pe care
deponenții îl primesc pentru depozitele lor. Debitorii plătesc rata nominală, iar deponenții o primesc.

După Wicksell, J. M. Keynes a introdus termenul „rata naturală a dobânzii” în a sa Un tratat despre
bani (1930).

 Estimări ale ratei naturale a dobânzii în Australia efectuate în 2017 în Reserve Bank of Australia, de
exemplu, sugerează că rata naturală a dobânzii în Australia este probabil oarecum mai mare decât
în SUA / zona euro.[

Politică monetară este politica adoptată de autoritate monetară a unei națiuni care să controleze
fie rata dobânzii plătibil pentru împrumuturi pe termen foarte scurt (împrumuturi de către bănci
reciproc pentru a-și satisface nevoile pe termen scurt) sau aprovizionare de bani, adesea ca o
încercare de reducere inflație sau rata dobânzii a garanta stabilitatea pretului și încredere generală
în valoarea și stabilitatea monedei națiunii.[1][2][3]
Spre deosebire de politica fiscala, pe care se bazează impozitare, cheltuieli guvernamentale,
și împrumuturi guvernamentale,[4] ca metode pentru un guvern de a gestiona fenomenele ciclului de
afaceri, cum ar fi recesiile, politica monetară este o modificare a ofertei de bani, adică „tipărirea” mai
multor bani sau scăderea ofertei de bani prin schimbarea ratelor dobânzii sau eliminarea rezervele
în exces.
Alte scopuri ale unei politici monetare sunt de obicei de a contribui la stabilitatea produsul intern
brut, pentru a atinge și a menține scăzut şomaj, și pentru a menține previzibil rate de schimb cu
altul monede.

Rata naturală a șomajului corespunde, prin urmare, ratei șomajului din perspectiva economiei
clasice, când salariul real se află în echilibrul stabilit de piață, iar singurul șomaj existent este cel
voluntar (i.e. cei care aleg să nu muncească pentru salariul real oferit de piață). Este determinată în
principal de ofertă, și, prin urmare, de capacitățile de producție și instituțiile economice existente. 

Din 1961 -2002

Scopul articolului este acela de a estima nivelul ratei naturale a dobânzii în raport cu
diverşi factori de influenţă şi de a evidenţia principalele dificultăţi şi erori în estimarea
acesteia.

 În urma estimării parametrilor modelului s-au obţinut următoarele rezultate:

 Estimatorii obţinuţi au 90% grad de încredere şi sunt robuşti la variaţiile parametrilor;

 Coeficienţii obţinuţi diferă de cei ai altor modele, însă există o legătură puternică între ritmul de creştere
economică şi rata naturală a dobânzii;

 Rata naturală a dobânzii este determinată relativ imprecis;

 Estimatorii ratei naturale a dobânzii sunt foarte sensibili la variaţia outputului şi a ritmului de creştere
economică;

 O altă concluzie de bază este aceea că rata naturală a dobânzii este dificil de estimat cu precizie în timp
real;

 Datorită impreciziei metodei filtrului Kalman de a oferi estimatori nedeplasaţi pentru rata naturală a
dobânzii s-a apelat şi la alte metode de analiză cum ar fi aplicarea filtrului Hodrick-Prescott (1997) sau a
filtrelor de bandă (Baxter şi King (1999));

 Utilizarea celor două metode aduce rezultate asemănătoare.

În concluziile articolului se subliniază metodele utilizate, rezultatele obţinute şi faptul că orice metodă ar fi
folosită vor exista erori, nici una dintre acestea nefiind suficient de precisă.