În strânsă legătură cu inflația, economiștii interpretează și următoarele fenomene:

Deflația, ce constă într-un proces monetaro-material caracterizat prin scăderea durabilă pe termen
lung a nivelului prețurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care vizează restrângerea
cererii globale pentru a reduce presiunile asupra dinamicii crescătoare a prețurilor.Impactul negativ
imediat al acesteia constă în suprapunerea(peste rezultatele manifestării inflației) a efectelor de
scădere a bunăstării individuale.

Dezinflația,care constă în procesul monetaro-material de încetinire durabilă,controlată și

autoîntreținută a ratei de creștere a nivelului general al prețurilor.

O altă clasificare a inflației are în vedere posibilitatea guvernului de a controla prețurile. Astfel. în
cazul în care guvernul împiedică prin măsuri administrative creșterea prețurilor,excesul de cererre
este doar acoperit,fără să dispară și fenomenul se numește inflație reprimată. În caz contrar, excesul
de cerere determină o creștere continuă a prețurilor și vom vorbi despre inflație deschisă.

Din punct de vedere al anticipărilor pe care le formulează unitățile economice,există inflație

anticipată,prevăzută de firme și de salariați în negocierea contractelor, și inflație neanticipată,care
afectează economia reală cel puțin pe termen scurt.

Cauzele inflației

În lucrarea “’ Inflația și sistemele monetare”’, Milton Friedman face o distincție între cauzele
imediate și cauzele pe termen lung ale inflației. Pe termen scurt se consideră drept cauză imediată a
inflației creșterea masei monetare mai rapidă decât creșterea producției. Dar de unde această
creștere?

a) Prima cauză este dorința guvernului de a cheltui mai mult decât încasează, adică de a crește
cheltuielile publice fără a crește impozitele, deci fără a beneficia de venituri suplimentare.
Pentru că impozitele nu pot să crească, se emite monedă pentru acoperirea deficitului
bugetar.
b) O a doua cauză a inflației este dorința guvernului de a reduce șomajul și a atinge “’ ocuparea
deplină’’. De fiecare dată când economia intră în recesiune, iar șomajul crește,se spune că
guvernul trebuie să facă ceva. Dacă guvernul crește cheltuielile publice pentru a crea locuri
de muncă,apare inflația.
c) Cea de-a treia cauză menționată de Friedman este politica greșită a Băncii Centrale.Astfel,
Banca Centrală, în dorința de a menține rata dobânzii în anumite limite, mărește masa
monetară și provoacă inflație,inflație care ajunge să mărească dobânzile mai mult decât dacă
nu s-ar fi apelat la emisiunea monetară. Creșterea dobânzilor descurajează investițiile
private, iar reducerea acestora antrenează reducerea venitului, fenomen cunoscut sub
numele de efect de evicțiune.

Paul Samuelson,reprezentantul neoclasicilor este de părere că inflația are mai multe cauze:
unele care țin de cerere și altele care țin de ofertă. Samuelson identifică mai multe tipuri de
inflație,după cauza care se află la baza lor:

a) Inflație prin cerere,este acel tip de inflație determinat de creșterea cererii agregate,creștere
mai rapidă decât cea a ofertei agregate. De ex.când Rusia a decis să finanțeze deficitul
bugetar prin monedă în 1990,rata inflației a crescut la 25% pe lună.
 b) Inflație prin costuri apare prin creșterea salariilor și a prețurilor,care determină o creștere a
costurilor, chair dacă nu a fost atins pragul ocupării depline.Fenomenul mai este cunoscut
sub numele de inflație prin șocul ofertei,sau inflație prin ofertă. Unii economiști explică
această inflație prin revendicările salariale,alții prin șocurile intervenite în prețurile unor
materii prime ca petrolul sau alimentele.

Efectele inflației

Efectele inflației pot fi analizate atât la nivel microeconomic cât și la nivel

macroeconomic.Totodată,acestea diferă de la o perioadă la alta și sunt greu de cuantificat.

În primul rând ,prin intermediul inflației are loc un proces de redistribuire a bogației. O
primă formă de redistribuire are loc între creditori,respectiv între cei care acordă
împrumuturi,și,debitori ,respectiv între cei care iau împrumut.Debitorul primește de la creditor un
împrumut cu o anumită putere de cumpărare. În situația în care în economie se manifestă
inflație,debitorul va restitui suma împrumutată,după perioada stabilită,însă puterea de cumpărare a
împrumutului va fi mult mai mică, în funcție de nivelul ratei inflației manifestate.

O a doua formă de redistribuire are loc în cazul contractelor de muncă pe termen

îndelungat.În situația în care rata inflației este mult mai mare decât creșterea salariului
nominal,salariul real se va diminua, iar lucrătorul, pentru aceeași cantitate de muncă prestată,va
primi o cantitate mai mică de bunuri și servicii. Cu alte cuvinte,în termeni reali el pierde,iar
angajatorul câștigă.

Politici antiinflaționiste

-manual pag.300