Şomajul descrie acea situaţie de pe piaţa muncii caracterizată p rin utilizarea parţială,

incompletă, a resurselor de muncă. Potrivit Biroului Internaţional al Muncii este şomer acea p
ersoană care:
- este apt de muncă;
- nu munceşte
- caută un loc de muncă;
- este disponibil p entru o muncă salariată sau nesalar iată.

Formele şomajului sunt:

- şomaj total, care descrie situaţia în care se află o persoană care şi-a pierdut locul de muncă şi a
încetat să lucreze.
- şomaj parţial, care descrie situaţia în care se află o persoană care lucrează mai puţine ore, dar
primeşte şi un salariu mai mic.
- şomaj ciclic, apare atunci cand cererea de bunuri si servicii este mai mica decat cantitatea totala de
bunuri si servicii pe care o poate produce economia.El este cauzat de conjuncturi economice
nefavorabile (criză economică şi recesiune)
- şomaj tehnologic, datorat restrângerii locurilor de muncă în urma promovării noilor tehnologii.
- şomaj structural datorat modificării structurii economiei pe ramuri şi apariţiei unei neconcordanţe
între structura cererii de muncă şi cea a ofertei de muncă. Astfel, să spunem că firmele doresc
informaticieni, dar economia abundă în oferta de electricieni. Consecinţa? Electricienii sunt şomeri,
dar pe piaţa informaticienilor lipseşte forţa de muncă.
- şomaj involuntar, este reprezentat de persoanele care doresc sa se angajeze la salariul existent pe
piata,dar nu o pot face pentru ca nu exista locuri de munca.Explicatia acestui somaj se afla in
rigiditatea salariilor,stabilite prin negocieri colective,care se revizuiesc destul de rar(cel mai frecvent,o
data pe an);
- şomaj voluntar, care cuprinde persoanele care doresc să se angajeze, dar la un nivel mai mare al
salariu lui decât cel existent pe piaţa muncii. De exemplu, dacă o casnică decide să se angajeze, ea
trebuie să plătească pe cineva pentru a avea grijă de copii şi de casă. Prin urmare, ea se va angaja
numai dacă salariul este mai mare decât aceste cheltuieli plus celelalte avantaje la care renunţă
dacă nu mai stă acasă.
- somaj frictional,datorat fluctuatiei normale a fortei de munca(de exemplu,persoanele care isi
schimba localitatea,sau tinerii nou intrati pe piata muncii).Acestei forme de somaj i se mai spune si
somaj tranzitoriu si este generat de timpul consumat de ofertantii de munca pentru identificarea celui
mai avantajos plasament.
-somaj natural este acel nivel al somajului pentru care preturile se stabilizeaza si corespunde
potentialului economiei nationale pe o anumita perioada.Somajul natural include somaj frictional ,
somaj structural si somaj involuntar.Rata naturala a somajului nu are o marime predeterminata,la care
sa se alinieze toate economiile nationale.Rata naturala a somajului corespunde functionarii noemale si
eficiente a pietei muncii,date fiind imperfectiunea informatiei si constrangerile institutionale.
+ completare manual alte forme de somaj
Efectele somajului.Masuri de diminuare a somajului
a) Reducerea PIB,determinata de faptul ca cei care nu lucreaza nici nu produc,astfel incat timpul
de munca al acestora este iremediabil pierdut.Economistul A.Okun a descris relatia dintre rata
somajului si PIB sub forma unei legi care ii poarta numele si care poate fi enuntata astfel:
pentru fiecare procent cu care rata efectiva a somajului depaseste rata naturala, PIB scade cu
2,5 procente;
b) Cresterea cheltuielilor cu protectia sociala. Cu cat somajul este mai indelungat si afecteaza
mai multi salariati, cu atat transferurile sociale vor fi mai mari si vor greva bugetul public;
c) Reducerea eficientei fortei de munca,datorita pierderii dexteritatii celor deveniti someri,mai
ales daca somajul este de lunga durata ;
d) Reducerea veniturilor individuale ale salariatilor concediati,care antreneaza o reducere a
consumului acestora si o extindere a saraciei ;
e) Efecte sociale generale: cresterea criminalitatii,sinuciderilor,cersetorilor etc;
f) Efecte asupra sanatatii psihice a somerului: stari depresive,sentimentul de excludere din
societate.
Referitor la masurile de protectie a somerilor,cea mai cunoscuta este indemnizatia de
somaj,care are si meritul de a actiona ca un stabilizator automat in economie, in sensul ca franeaza
reducerea brusca a cererii agregate si micsoreaza pierderile de venit national. In
Romania,legislatia prevede ca ajutorul de somaj sa se calculeze in functie de salariul minim pe
economie.
Mai importanta decat protectia somerilor este diminuarea somajului,iar cele mai importante
cai sunt:
a) Stimularea cererii agregate, de exemplu cresterea cheltuielilor guvernamentale,avand ca
scop diminuarea somajului. Exista insa pericolul inflatiei,masura putand fi aplicata mai
ales in conditii de deflatie ;
b) Reforma pietei muncii in sensul asigurarii unei mai mari flexibilitati a salariului ;
c) Rdeucerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune limitarea
perioadei de acordare a ajutorului de somaj,impunerea unor cursuri obligatorii pentru
someri,efectuarii de catre acestia a unor munci publice;
d) O atentie mai mare acordata educatiei si pregatirii profesionale in concordanta cu
cerintele existente pe piata muncii.

Întrebări frecvente pe această temă:

1. Cei care au înregistrate cereri la agenţiile de plasare a forţei de muncă sunt şomeri? Dar cei care
au un loc de muncă, dar se află în căuta reaaltuia mai bun?
Cu privire la prima întrebare, persoanele respective sunt şomeri doar dacă nu au un loc de muncă.
Tocmai de aceea a evalua şomajul după numărul celor care solicită un loc de muncă agenţiilor de
plasament este incorect. Cei care au un loc de muncă, dar doresc altul mai bun, nu sunt şomeri ci se
includ în populaţia ocupată sau efectiv activă.
2. De ce un şomaj cât mai mic evită irosirea forţei de muncă?
Pentru că munca este şi ea o resursă şomerii sunt resurse de muncă neutilizate, deci irosite. Acest
lucru este şi mai evident dacă avem în vedere timpul de muncă pe care aceşti oameni l-ar putea
furniza societăţii şi care se pierde definitiv prin şomaj. Cu cât şomajul este mai mic, cu atât resursele
de muncă sunt mai bine utilizate şi economia produce mai mult deci acoperă mai multe nevoi.

3. Cum contribuie creşterea exporturilor la diminuarea şomajului?

Exporturile echivalează cu o cerere externă pentru produsele naţionale, rezultate din producţia
internă de bunuri economice. Creşterea exporturilor este aşadar o creştere a cererii, care stimulează
producţia firmelor interne. Pentru a putea produce mai mult aceste firme sunt obligate să facă
investiţii şi să angajeze personal suplimentar, ceea ce antrenează reducerea şomajului.

4. Este posibil ca prin creşterea productivităţii muncii şomajul să scadă?

Desigur. Este adevărat că prin creşterea productivităţii muncii oamenii produc mai mult într-un timp
mai scurt, ceea ce înseamnă că scade timpul de muncă pe ansamblul economiei naţionale. Dar
nu trebuie să deducem de aici că şomajul creşte. Creşterea productivităţii la acelaşi nivel al salariilor
echivalează cu îmbunătăţirea raportului dintre productivitatea muncii şi salarii. Spus simplu,
lucrătorul aduce firmei din ce în ce mai mult, dar primeşte acelaşi salariu sau un salariu mărit, dar cu
un procent mai mic decât cel al creşterii productivităţii. În consecinţă, firma câştigă tot mai mult
cu fiecar e nou lucrător angajat, motiv pentru care este stimulată să angajeze mai mulţi
oameni.Astfel, şomajul scade.

5. Ce dezechilibre economice exprimă şomajul?

Privit ca dezechilibru, şomajul exprimă în primul rând, neconcordanţa dintre cererea de muncă, prea
mică, şi oferta de muncă, prea mare. Deci, el reflectă dezechilibrul de pe piaţa muncii caracterizat
printr-un exces de ofertă de muncă. De obicei însă, insuficienţa locurilor de muncă provine din
insuficienţa investiţiilor. Cum acolo unde nu sunt investiţii, nu vom avea nici producţie, şomajul
exprimă şi un dezechilibru de pe piaţa bunurilor şi serviciilor caracterizat printr-o ofertă de bunuri
economice mai mică decât cererea (absorbţie).