Romanul Ciuleandra de Liviu Rebeanu a fost publicat la Cartea

Romanească în București în anul 1927. Deși Liviu Rebreanu a scris

numeroase romane pe teme sociale acestuia i se observă interesul pentru
studierea psihicului uman prin intermediul unei proze de introspecție.
Numele cartii provine evident de la numele dansului popular si are o
dubla semnificatie:
nebunia – un dans care porneste usor si se dezlantuie progresiv, dar si o
latura afectiva, a destinului de gasire a perechii.
Romanul Ciuleandra a fost notat inițial sub forma unei nuvele
intitulată Nebunul, așa cum declara însuși autorul.
Suprinde destul de bine pulsul acelor vremuri, diferentele intre
clasele sociale si este tapetat din plin cu fermecatorul limbaj romanesc .
Narațiunea este la persoana a treia, personajele sunt bine conturate și
dau impresia de veridicitate, ca în orice scriere realistă.
Făcând parte din categoria romanului modern, „Ciuleandra” nu
respectă încadrarea în momentele subiectului, de aceea ea se deschide cu
intriga, scena violentă a unei crime conjugale. Personajul principal, Puiu
Faranga care apare în ipostaza celui care își ucide soția, pe frumoasa
Mădălina. Relațiile tatălui, permit ca el să se sustragă consecințelor
catastrofale (pentru el și familia sa), fiind internat fictiv într-un sanatoriu
, pentru a simula nebunia și a scăpa de pedeapsă.