Locomotor

APARATUL LOCOMOTOR
APARATUL LOCOMOTOR
PARTICULARITĂŢILE ANAMNEZEI
EXAMENUL OBIECTIV
EXAMINĂRI COMPLEMENTARE
PARTICULARITĂŢILE ANAMNEZEI
EXAMENUL OBIECTIV
TEMĂ DE LUCRU
TEMĂ DE LUCRU

Descrie
ţi caracteristicile
esenţiale ale faciesului din:
* lupus eritematos sistemic;
* sclerodermie;
* dermatomiozită
 Descrieţi caracteristicile
esenţiale ale faciesului din:
* lupus eritematos sistemic;
* sclerodermie;
* dermatomiozită
VÂRSTA
VÂRSTA

Reumatismul articular acut
apare cel mai
frecvent între 5 şi 15 ani.

Poliartrita reumatoidă juvenilă
se
manifestă la copii şi la tineri sub 17 ani; ea are
incidenţa cea mai mare în jurul vârstei de 5 ani.

Între 10 şi 14 ani debutează cel mai frecvent
polimiozita
–
inflamaţie nesupurativă a ţesutului
muscular scheletic.

Poliartrita reumatoidă şi sclerodermia
,
care sunt colagenoze majore, au incidenţă maximă
între 30 şi 50 de ani.
Reumatismul articular acut apare cel mai
frecvent între 5 şi 15 ani.
Poliartrita reumatoidă juvenilă se
manifestă la copii şi la tineri sub 17 ani; ea are
incidenţa cea mai mare în jurul vârstei de 5 ani.
Între 10 şi 14 ani debutează cel mai frecvent
polimiozita – inflamaţie nesupurativă a ţesutului
muscular scheletic.
Poliartrita reumatoidă şi sclerodermia,
care sunt colagenoze majore, au incidenţă maximă
între 30 şi 50 de ani.
VÂRSTA
VÂRSTA

Periarterita nodoasă
(o vasculită care
afectează arterele cu calibru mediu şi mic) debutează
cel mai frecvent în decada a cincea.

Boala Paget
(în care există resorbţie osoasă
excesivă şi apoi osteosinteză exagerată) afectează, de
obicei, vârstele avansate, ca şi
artroza
–
formă de
artropatie degenerativă.

Lupusul eritematos sistemic
(o altă
colagenoză majoră) se manifestă mai frecvent între 15
şi 45 de ani şi este semnificativ mai frecvent la femei
(la cele bolnave s
-
au observat nivele crescute ale
metaboliţilor estrogenilor) şi la negri (faţă de albi).
Periarterita nodoasă (o vasculită care
afectează arterele cu calibru mediu şi mic) debutează
cel mai frecvent în decada a cincea.
Boala Paget (în care există resorbţie osoasă
excesivă şi apoi osteosinteză exagerată) afectează, de
obicei, vârstele avansate, ca şi artroza – formă de
artropatie degenerativă.
Lupusul eritematos sistemic (o altă
colagenoză majoră) se manifestă mai frecvent între 15
şi 45 de ani şi este semnificativ mai frecvent la femei
(la cele bolnave s-au observat nivele crescute ale
metaboliţilor estrogenilor) şi la negri (faţă de albi).
FEMEILE FAC MAI FRECVENT:
FEMEILE FAC MAI FRECVENT:

Poliatrită reumatoidă
(de 2
-
3 ori
>)
-
ridică problema implicării factorilor
endocrini
;

Sindrom Sj
ö
gren
;

Sclerodermie
(de 3 ori
>
);

Artroză
.
Poliatrită reumatoidă (de 2-3 ori >) -
ridică problema implicării factorilor
endocrini;
Sindrom Sjögren;
Sclerodermie (de 3 ori >);
Artroză.
BĂRBAŢII FAC MAI FRECVENT:
BĂRBAŢII FAC MAI FRECVENT:

Sindrom Reiter,
după infecţii genitale
(afecţiunea este subdiagnosticată la femei
cu infecţii venerice
,
deoarece ele prezintă
frecvent forme inaparente clinic);

Periarterita nodoasă
(de 2
-
3 ori
>
);

Spondilita anchilozantă
.
Sindrom Reiter, după infecţii genitale
(afecţiunea este subdiagnosticată la femei
cu infecţii venerice, deoarece ele prezintă
frecvent forme inaparente clinic);
Periarterita nodoasă (de 2-3 ori >);
Spondilita anchilozantă.
ANTECEDENTE HEREDO
-
COLATERALE
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE

La rudele bolnavilor cu
spondilită anchilozantă
antigenul HLA
-
B27
este semnificativ
mai frecvent, iar o parte dintre ele sunt afectate de
această artropatie sau de:
sindrom Reiter,
artropatie psoriazică, poliartrită cronică
juvenilă, artropatii enterale, artrite
reactive cu Yersinia, Salmonella, Shigella
sau cu Helicobacter
.
La rudele bolnavilor cu spondilită anchilozantă
antigenul HLA-B27 este semnificativ
mai frecvent, iar o parte dintre ele sunt afectate de
această artropatie sau de: sindrom Reiter,
artropatie psoriazică, poliartrită cronică
juvenilă, artropatii enterale, artrite
reactive cu Yersinia, Salmonella, Shigella
sau cu Helicobacter.
ANTECEDENTE HEREDO
-
COLATERALE

Pentru
poliartrita reumatoidă
există o susceptibilitate genetică. Membrii
familiilor acestor bolnavi au semnificativ mai
frecvent faţă de martori poliartrită reumatoidă
sau afecţiuni înrudite (chiar nemanifeste clinic),
iar antigenele HLA DR4 şi DR1 (din clasa a
doua a complexului major de histocompatibi
-
litate) sunt prezente mai des, ca şi la bolnavi.
Pentru poliartrita reumatoidă
există o susceptibilitate genetică. Membrii
familiilor acestor bolnavi au semnificativ mai
frecvent faţă de martori poliartrită reumatoidă
sau afecţiuni înrudite (chiar nemanifeste clinic),
iar antigenele HLA DR4 şi DR1 (din clasa a
doua a complexului major de histocompatibi-
litate) sunt prezente mai des, ca şi la bolnavi.
ANTECEDENTE HEREDO
-
COLATERALE

La bolnavii cu
lupus eritematos sistemic
şi la
cosanguinii lor s
-
a constatat că
receptorii C3b
de
pe hematii sunt în număr scăzut, fapt care explică persistenţa
în sânge a complexelor imune circulante; tot la ei există
deficienţe ale unor fracţiuni
ale complementului (C2 şi
C4),
iar
antigenele DR2 şi DR3
sunt mai
frecvente.
La bolnavii cu lupus eritematos sistemic şi la
cosanguinii lor s-a constatat că receptorii C3b de
pe hematii sunt în număr scăzut, fapt care explică persistenţa
în sânge a complexelor imune circulante; tot la ei există
deficienţe ale unor fracţiuni
ale complementului (C2 şi
C4), iar antigenele DR2 şi DR3 sunt mai
frecvente.
ANTECEDENTE PERSONALE

Infecţiile de focar cu
streptococ
beta
-
hemolitic de grup A
(angine, sinuzite, abcese dentare, etc) preced
cu 1
–
5 săptămâni debutul unui puseu de
reumatism articular acut.
Infecţiile de focar cu streptococ
beta-hemolitic de grup A
(angine, sinuzite, abcese dentare, etc) preced
cu 1 – 5 săptămâni debutul unui puseu de

Debutul sistemic al
poliartritei reumatoide
juvenile
apare după un interval de latenţă de la o
angină sau o vaccinare
.

Infecţiile
cu enterobacterii (Enterobacter, Klebsiella,
Shigella, Salmonella), cu Brucella şi Yersinia pot fi implicate în
patogeneza spondilartropatiilor
seronegative
, prin anticorpii dezvoltaţi faţă de mai
multe antigene bacteriene, care acţionează încrucişat cu
structuri proprii organismului, din articulaţii.

Spondilita anchilozantă poate fi precedată de colonizarea
asimptomatică a intestinului cu bacteriile menţionate mai sus.
Debutul sistemic al poliartritei reumatoide
juvenile apare după un interval de latenţă de la o
angină sau o vaccinare.
Infecţiile cu enterobacterii (Enterobacter, Klebsiella,
Shigella, Salmonella), cu Brucella şi Yersinia pot fi implicate în
patogeneza spondilartropatiilor
seronegative, prin anticorpii dezvoltaţi faţă de mai
multe antigene bacteriene, care acţionează încrucişat cu
structuri proprii organismului, din articulaţii.
Spondilita anchilozantă poate fi precedată de colonizarea
asimptomatică a intestinului cu bacteriile menţionate mai sus.

Infecţiile genitale
cu Chlamidia trachomatis şi
Mycoplasma, ca şi
infecţiile intestinale
cu
Campylobacter, Salmonella, Shigella sau Yersinia pot
fi implicate în apariţia
sindromului Reiter
.

La 7
–
10 zile
după o infecţie intestinală
cu
Yersinia enterocolitica, Shigella, Salmonella poate
apare o
artropatie reactivă
(proces
inflamator sinovial aseptic).
Infecţiile genitale cu Chlamidia trachomatis şi
Mycoplasma, ca şi infecţiile intestinale cu
Campylobacter, Salmonella, Shigella sau Yersinia pot
fi implicate în apariţia sindromului Reiter.
La 7 –10 zile după o infecţie intestinală cu
Yersinia enterocolitica, Shigella, Salmonella poate
apare o artropatie reactivă (proces
inflamator sinovial aseptic).

În prezenţa unui deficit imunologic şi/sau a unei anomalii
articulare locale, se pot produce
artrite
infecţioase
, prin diseminare hematogenă de la un
focar infecţios şi sau prin însămânţare directă intraarticulară.

Bolnavii cu
rectocolită hemoragică şi boală
Crohn
, mai ales în formele cu interesare colonică, pot
prezenta
artrite „enteropatice”.

Prezenţa bolilor însoţite de un turnover crescut al acizilor
nucleici (mielom multiplu, policitemie, psoriazis, sindroame
mielo
-
şi limfoproliferative), mai ales în timpul curelor
chimioterapice, favorizează
hiperuricemia şi
guta.
În prezenţa unui deficit imunologic şi/sau a unei anomalii
articulare locale, se pot produce artrite
infecţioase, prin diseminare hematogenă de la un
focar infecţios şi sau prin însămânţare directă intraarticulară.
Bolnavii cu rectocolită hemoragică şi boală
Crohn, mai ales în formele cu interesare colonică, pot
prezenta artrite „enteropatice”.
Prezenţa bolilor însoţite de un turnover crescut al acizilor
nucleici (mielom multiplu, policitemie, psoriazis, sindroame
mielo- şi limfoproliferative), mai ales în timpul curelor
chimioterapice, favorizează hiperuricemia şi
guta.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ

Expunerea la frig şi la umezeală
agravează durerea în majoritatea artropatiilor.

Efortul fizic
accentuează durerile artrozice.

Supraaglomerarea
locuinţelor şi a claselor
de
preşcolari şi de şcolari şi prezenţa purtătorilor de streptococ
beta
-
hemolitic de grup A sau a bolnavilor, nerespectarea
regulilor de igienă şi nutriţia deficitară favorizează apariţia
anginelor streptococice, urmate la unii bolnavi de episoade de
Expunerea la frig şi la umezeală
agravează durerea în majoritatea artropatiilor.
Efortul fizic accentuează durerile artrozice.
Supraaglomerarea
locuinţelor şi a claselor de
preşcolari şi de şcolari şi prezenţa purtătorilor de streptococ
beta-hemolitic de grup A sau a bolnavilor, nerespectarea
regulilor de igienă şi nutriţia deficitară favorizează apariţia
anginelor streptococice, urmate la unii bolnavi de episoade de

Expunerea la
radiaţii ultraviolete lupus
eritematos
sistemic
.

Dieta hiperproteică, consumul de alcool sau excesul alimentar
gută
.

Consumul de d
-
penicilamină, hidralazină, procainamidă
lupus eritematos sistemic,
mai
ales la subiecţi care sunt acetilatori lenţi (activitatea N
-
acetil
-
transferazei hepatice mică), anomalie aflată sub control
genetic. Utilizarea de anticoncepţionale, penicilină, săruri de
aur, sulfonamide poate agrava evoluţia lupusului eritematos
sistemic.
Expunerea la radiaţii ultraviolete lupus
eritematos sistemic.
Dieta hiperproteică, consumul de alcool sau excesul alimentar
gută.
Consumul de d-penicilamină, hidralazină, procainamidă
lupus eritematos sistemic, mai
ales la subiecţi care sunt acetilatori lenţi (activitatea N-acetil-
transferazei hepatice mică), anomalie aflată sub control
genetic. Utilizarea de anticoncepţionale, penicilină, săruri de
aur, sulfonamide poate agrava evoluţia lupusului eritematos
sistemic.
SIMPTOME ÎN BOLILE
APARATULUI LOCOMOTOR
SIMPTOME ÎN BOLILE
APARATULUI LOCOMOTOR
DUREREA
DUREREA

În
entorsă
apare durere posttraumatic, care se
accentuează la palpare, intensă, uneori cu caracter
sincopal, şi interesează o articulaţie; se accentuează la
mobilizare, implică existenţa unui deficit motor şi
adoptarea unei poziţii antalgice.

În
luxaţii
durerea este vie, chiar atroce, însoţită de
deficit motor complet şi uneori de parestezii sau
anestezie (prin compresii de nervi).

În cazul
durerea este intensă, localizată
la sediul fracturii, se accentuează la orice încercare de
mobilizare sau la palpare; diminuă în repaus.
În entorsă apare durere posttraumatic, care se
accentuează la palpare, intensă, uneori cu caracter
sincopal, şi interesează o articulaţie; se accentuează la
mobilizare, implică existenţa unui deficit motor şi
adoptarea unei poziţii antalgice.
În luxaţii durerea este vie, chiar atroce, însoţită de
deficit motor complet şi uneori de parestezii sau
anestezie (prin compresii de nervi).
În cazul fracturilor durerea este intensă, localizată
la sediul fracturii, se accentuează la orice încercare de
mobilizare sau la palpare; diminuă în repaus.
DUREREA
DUREREA

Bolnavii cu
acuză dureri lombare
însoţite de deficit motor lombar şi de contractura
musculaturii lombo
-
sacrate.

Când durerea iradiază pe faţa posterioară a
membrului inferior, de
-
a lungul nervului sciatic,
vorbim de
. În această
suferinţă pot exista tulburări de sensibilitate şi
de motilitate la membrul afectat; reflexul
achilian şi, uneori, cel patelar poate fi abolit;
semnul Lasègue este pozitiv
(flexia pasivă pe
abdomen a membrului inferior cu genunchiul
întins produce dureri vii şi este limitată).
Bolnavii cu lumbago acuză dureri lombare
însoţite de deficit motor lombar şi de contractura
musculaturii lombo-sacrate.
Când durerea iradiază pe faţa posterioară a
membrului inferior, de-a lungul nervului sciatic,
vorbim de lombosciatică. În această
suferinţă pot exista tulburări de sensibilitate şi
de motilitate la membrul afectat; reflexul
achilian şi, uneori, cel patelar poate fi abolit;
semnul Lasègue este pozitiv (flexia pasivă pe
abdomen a membrului inferior cu genunchiul
întins produce dureri vii şi este limitată).
DUREREA
DUREREA

În
durerea are caracter
saltant
şi
interesează articulaţiile mari. Fiecare articulaţie
este afectată timp de 3
–
5 zile.

În
există dureri la
articulaţii simetrice
, însoţite
de
redoare articulară matinală
,
astenie.
În reumatismul articular
acut durerea are caracter saltant şi
interesează articulaţiile mari. Fiecare articulaţie
este afectată timp de 3 – 5 zile.
În poliartrita reumatoidă
există dureri la articulaţii simetrice, însoţite
de redoare articulară matinală, mialgii,
astenie.
DUREREA
DUREREA

Durerea din
afectează, de obicei, un
număr mic de articulaţii, asimetric,
apare la
mobilizarea articulară
, dispare în repaus în stadii
incipiente, dar ulterior persistă şi în repaus. E însoţită
de
redoare
în primele minute de la începutul
mişcării. Cel mai des sunt afectate articulaţiile
interfalangiene ale mâinilor (mai ales cele distale),
cele ale coloanei vertebrale (mai ales din segmentul
lombar şi cervical), genunchii şi articulaţiile coxo
-
femurale.
Durerea din artroză afectează, de obicei, un
număr mic de articulaţii, asimetric, apare la
mobilizarea articulară, dispare în repaus în stadii
incipiente, dar ulterior persistă şi în repaus. E însoţită
de redoare în primele minute de la începutul
mişcării. Cel mai des sunt afectate articulaţiile
interfalangiene ale mâinilor (mai ales cele distale),
cele ale coloanei vertebrale (mai ales din segmentul
lombar şi cervical), genunchii şi articulaţiile coxo-
femurale.
DUREREA
DUREREA

Bolnavii cu
pot avea artralgii, atrite şi

Durerea din
, precedată de parestezii şi
senzaţie de arsură, este vie şi afectează
articulaţiile expuse la temperaturi scăzute şi la
traumatisme. De aceea,
debutează cel mai
frecvent la articulaţia metatarso
-
falangiană a halucelui
. Pot fi afectate, relativ
frecvent, şi articulaţiile tibio
-
tarsiene, genunchii,
articulaţiile pumnului, ale mâinii, ale cotului.
Bolnavii cu lupus eritematos sistemic
pot avea artralgii, atrite şi mialgii.
Durerea din gută, precedată de parestezii şi
senzaţie de arsură, este vie şi afectează
articulaţiile expuse la temperaturi scăzute şi la
traumatisme. De aceea, debutează cel mai
frecvent la articulaţia metatarso-
falangiană a halucelui. Pot fi afectate, relativ
frecvent, şi articulaţiile tibio-tarsiene, genunchii,
articulaţiile pumnului, ale mâinii, ale cotului.
DUREREA
DUREREA

Atunci când durerea e localizată
în porţiunea
supero
-
internă a regiunii gluteale
, unilateral sau
mai intensă de o parte, care iradiază pe faţa
posterioară a coapsei, până în spaţiul popliteu, apare
sau e agravată de repaus şi diminuă în timpul efortului
pledează pentru o
sacroileită
, cu care debutează cel
mai frecvent
. În această afecţiune
durerea poate afecta şi coloana vertebrală lombară,
cervicală, cutia toracică, articulaţii periferice sau unele
inserţii capsulo
-
ligamentare şi tendinoase (de exemplu
–
talalgiile).
Atunci când durerea e localizată în porţiunea
supero-internă a regiunii gluteale, unilateral sau
mai intensă de o parte, care iradiază pe faţa
posterioară a coapsei, până în spaţiul popliteu, apare
sau e agravată de repaus şi diminuă în timpul efortului
pledează pentru o sacroileită, cu care debutează cel
mai frecvent spondilita
anchiozantă. În această afecţiune
durerea poate afecta şi coloana vertebrală lombară,
cervicală, cutia toracică, articulaţii periferice sau unele
inserţii capsulo-ligamentare şi tendinoase (de exemplu
– talalgiile).
DUREREA
DUREREA

Dureri osoase spontane
pot exista în
(se intensifică la percuţia
tibiei) sau în
(la început sub
formă de lombalgie cronică, ulterior se pot
extinde).
există frecvent după efort fizic, în
viroze, după traumatisme, în trichineloză,
mioglobinopatii, în caz de deshidratări,
polimialgie reumatică, polimiozită, dermato
-
miozită, periarterită nodoasă, etc.
Dureri osoase spontane pot exista în
leucemiile acute (se intensifică la percuţia
tibiei) sau în osteoporoză (la început sub
formă de lombalgie cronică, ulterior se pot
extinde).
Mialgii există frecvent după efort fizic, în
viroze, după traumatisme, în trichineloză,
mioglobinopatii, în caz de deshidratări,
polimialgie reumatică, polimiozită, dermato-
miozită, periarterită nodoasă, etc.
ISTORICUL BOLII
ISTORICUL BOLII
DEBUT BRUSC AU:
DEBUT BRUSC AU:
de
cele mai multe ori posttraumatic.

Tot brusc debutează şi
criza de lumbago şi
reumatismul articular acut.
debutează de obicei
brusc
,
mai frecvent noaptea, durează ore
–
zile, după care nu
rămân sechele articulare, dar dacă factorii care au
contribuit la declanşarea lui persistă
poate recidiva
şi, în
absenţa tratamentului, continuă să se depună cristale de
uraţi în ţesuturi, aşa încât după circa 10 ani apar
tofi
gutoşi
, expresie a
cronicizării
bolii. Odată cu apariţia lor
şi cu cea a nefropatiei urice se răresc atacurile de gută şi
scade intensitatea lor.
entorsele, luxaţiile şi fracturile, de
cele mai multe ori posttraumatic.
Tot brusc debutează şi criza de lumbago şi
reumatismul articular acut.
Atacul de gută debutează de obicei brusc,
mai frecvent noaptea, durează ore – zile, după care nu
rămân sechele articulare, dar dacă factorii care au
contribuit la declanşarea lui persistă poate recidiva şi, în
absenţa tratamentului, continuă să se depună cristale de
uraţi în ţesuturi, aşa încât după circa 10 ani apar tofi
gutoşi, expresie a cronicizării bolii. Odată cu apariţia lor
şi cu cea a nefropatiei urice se răresc atacurile de gută şi
scade intensitatea lor.
DEBUT INSIDIOS AU:
DEBUT INSIDIOS AU:

afectarea articulară din
afectarea articulară din poliartrita
reumatoidă, spondilita
anchilozantă şi
artroza.
EVOLUŢIE
EVOLUŢIE

Reumatismul articular acut
se vindecă fără
sechele în circa 3 luni
. Dacă există şi cardită
reumatismală boala este mai severă şi evoluţia
mai lungă.

Spondilita anchilozantă
are
evoluţie de lungă
durată
şi
(cu exacerbări şi
remisiuni). Debutul la vârste mici, existenţa
manifestărilor extraarticulare şi rezistenţa la
tratament agravează evoluţia.

Poliartrita reumatoidă
are
evoluţie
îndelungată
, care, în absenţa tratamentului,
duce la fibroză articulară şi anchiloză.
Reumatismul articular acut se vindecă fără
sechele în circa 3 luni. Dacă există şi cardită
reumatismală boala este mai severă şi evoluţia
mai lungă.
Spondilita anchilozantă are evoluţie de lungă
durată şi ondulantă (cu exacerbări şi
remisiuni). Debutul la vârste mici, existenţa
manifestărilor extraarticulare şi rezistenţa la
tratament agravează evoluţia.
Poliartrita reumatoidă are evoluţie
îndelungată, care, în absenţa tratamentului,
duce la fibroză articulară şi anchiloză.
EVOLUŢIE
EVOLUŢIE

Tot îndelungată este şi evoluţia bolnavilor cu
lupus eritematos sistemic
. Peste 35% dintre ei
supravieţuiesc peste 10 ani de la stabilirea
diagnosticului. Prognosticul lor depinde de
prezenţa şi de severitatea leziunilor viscerale.

Există forme de
polimiozită
sau de
dermatomiozită
asociate cu un neoplasm, fapt
care face ca prognosticul să fie rezervat, ca şi
apariţia infecţiilor intercurente sau a
intervenţiilor chirurgicale.
Tot îndelungată este şi evoluţia bolnavilor cu
lupus eritematos sistemic. Peste 35% dintre ei
supravieţuiesc peste 10 ani de la stabilirea
diagnosticului. Prognosticul lor depinde de
prezenţa şi de severitatea leziunilor viscerale.
Există forme de polimiozită sau de
dermatomiozită asociate cu un neoplasm, fapt
care face ca prognosticul să fie rezervat, ca şi
apariţia infecţiilor intercurente sau a
intervenţiilor chirurgicale.
EVOLUŢIE
EVOLUŢIE

Evoluţia
artrozelor
este
de lungă durată
,
iar tratamentul poate contribui la
întârzierea progresiei bolii şi la evitarea
apariţiei fibrozelor capsulare şi a limitării
importante a mişcărilor articulare.
Evoluţia artrozelor este de lungă durată,
iar tratamentul poate contribui la
întârzierea progresiei bolii şi la evitarea
apariţiei fibrozelor capsulare şi a limitării
importante a mişcărilor articulare.
EXAMENUL OBIECTIV
EXAMENUL OBIECTIV
INSPECŢIA
INSPECŢIA
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Fiecare
articulaţie
afectată
trebuie
examinată
comparativ
cu
cea
simetrică
.

T
rebuie
examinate
şi
celelalte
articulaţii
,
pentru
a
pune
în
evidenţă
o
posibilă
poliartrită
.

S
e
vor
examina
tegumentele
,
părţile
moi
periarticulare
,
bursele
,
tendoanele
,
inclusiv
zonele
lor
de
inserţie
,
aponevrozele
,
muşchii
.

S
e
examinează
posibilitatea
şi
amplitudinea
mişcărilor
articulare
active
şi
apoi
a
celor
pasive
,
efectuate
cu
blândeţe
,
prin
intervenţia
examinatorului
.
Fiecare articulaţie afectată trebuie examinată
comparativ cu cea simetrică.
Trebuie examinate şi celelalte articulaţii, pentru a
pune în evidenţă o posibilă poliartrită.
Se vor examina tegumentele, părţile moi
periarticulare, bursele, tendoanele, inclusiv
zonele lor de inserţie, aponevrozele, muşchii.
Se examinează posibilitatea şi amplitudinea
mişcărilor articulare active şi apoi a celor
pasive, efectuate cu blândeţe, prin intervenţia
examinatorului.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Se studiază
flexia şi extensia
(la majoritatea
articulaţiilor),
adducţia şi abducţia
(membrelor),
rotaţia
(antebraţelor),
circumducţia
(articulaţiilor coxo
-
femurale,
scapulo
-
humerale şi ale pumnului),
supinaţia
şi pronaţia
(articulaţiei radio
-
ulnare).

La nivelul coloanei vertebrale se examinează, în
plus,
prezenţa şi aspectul curburilor
fiziologice
(accentuate sau cu tendinţă la
rectitudine) (cel mai bine în ortostatism).
Se studiază flexia şi extensia (la majoritatea
articulaţiilor), adducţia şi abducţia
(membrelor), rotaţia (antebraţelor),
circumducţia (articulaţiilor coxo-femurale,
scapulo-humerale şi ale pumnului), supinaţia
şi pronaţia (articulaţiei radio-ulnare).
La nivelul coloanei vertebrale se examinează, în
plus, prezenţa şi aspectul curburilor
fiziologice (accentuate sau cu tendinţă la
rectitudine) (cel mai bine în ortostatism).
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Se notează eventuala
cifoză, lordoză,
scolioză sau un posibil gibus
.

Cu această ocazie se poate semnala
prezenţa
torticolisului
, care constă în
înclinarea şi rotaţia capului într
-
o parte, cu
deviaţia de aceeaşi parte a coloanei
vertebrale cervicale, în timp ce bărbia este
întoarsă contralateral.
Se notează eventuala cifoză, lordoză,
scolioză sau un posibil gibus.
Cu această ocazie se poate semnala
prezenţa torticolisului, care constă în
înclinarea şi rotaţia capului într-o parte, cu
deviaţia de aceeaşi parte a coloanei
vertebrale cervicale, în timp ce bărbia este
întoarsă contralateral.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Tumefieri articulare, însoţite uneori de
hidartroză, echimoze şi mişcări anormale sunt
constatate în
.

În
există o
deformare evidentă a
regiunii
comparativ cu cea a articulaţiei
simetrice, iar membrul afectat este
imobilizat
într
-
o poziţie vicioasă, forţată
; există şi o
modificare a lungimii sale. Bolnavul nu poate
efectua mişcări active. Dacă au existat leziuni
vasculare se poate constata paloare sau cianoză,
iar în dinamică pot apare echimoze
periarticulare.
Tumefieri articulare, însoţite uneori de
hidartroză, echimoze şi mişcări anormale sunt
constatate în entorse.
În luxaţii există o deformare evidentă a
regiunii comparativ cu cea a articulaţiei
simetrice, iar membrul afectat este imobilizat
într-o poziţie vicioasă, forţată; există şi o
modificare a lungimii sale. Bolnavul nu poate
efectua mişcări active. Dacă au existat leziuni
vasculare se poate constata paloare sau cianoză,
iar în dinamică pot apare echimoze
periarticulare.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Bolnavii cu
pot prezenta, pe lângă
deficit motor şi deformarea regiunii
,
crepitaţii osoase
la tentativa de
mobilizare prin palpare a segmentului interesat,
mobilitate anormală în focar (exceptând cele
angrenate sau incomplete), continuitate anatomică
întreruptă şi lipsa transmiterii mişcărilor spre
segmentele distale ale membrului afectat. În orele
următoare pot apare flictene iar în zilele următoare
echimoze.
Bolnavii cu fracturi pot prezenta, pe lângă
deficit motor şi deformarea regiunii,
crepitaţii osoase la tentativa de
mobilizare prin palpare a segmentului interesat,
mobilitate anormală în focar (exceptând cele
angrenate sau incomplete), continuitate anatomică
întreruptă şi lipsa transmiterii mişcărilor spre
segmentele distale ale membrului afectat. În orele
următoare pot apare flictene iar în zilele următoare
echimoze.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

În
ţesuturile periarticulare prezintă
semne celsiene
: rubor, calor, tumor şi
dolor. Sunt afectate,
migrator
, mai
frecvent articulaţiile tibio
-
tarsiene,
genunchii, coatele şi pumnii. Pot fi însoţite
de
eritem inelar şi noduli subcutanaţi
situaţi periarticular.
În reumatismul articular
acut ţesuturile periarticulare prezintă
semne celsiene: rubor, calor, tumor şi
dolor. Sunt afectate, migrator, mai
frecvent articulaţiile tibio-tarsiene,
genunchii, coatele şi pumnii. Pot fi însoţite
de eritem inelar şi noduli subcutanaţi
situaţi periarticular.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Articulaţiile cel mai frecvent afectate în
sunt cele ale mâinii, radiocarpiene, genunchii şi cele ale
picioarelor.
Tumefierea articulaţiei interfalangiene
proximale
conferă degetelor aspect
fuziform
.
Degetele
pot fi deviate ulnar
şi pot fi
deformate în gât de lebădă
(cu hiperextensia falangei a doua şi fixarea în flexie a falangei
distale) sau
în „butonieră”
(cu fixarea falangei a doua în
flexie şi a celei distale în hiperextensie).
Policele
poate fi
„în
baionetă”
(cu hiperextensia articulaţiei metacarpofalangiene
şi flexia celei interfalangiene) sau
„în Z”
(cu fixarea
articulaţiei metacarpofalangiene în flexie şi a celei
interfalangiene în hiperextensie).
Articulaţiile cel mai frecvent afectate în
poliartrita reumatoidă
sunt cele ale mâinii, radiocarpiene, genunchii şi cele ale
picioarelor. Tumefierea articulaţiei interfalangiene
proximale conferă degetelor aspect fuziform. Degetele
pot fi deviate ulnar şi pot fi deformate în gât de lebădă
(cu hiperextensia falangei a doua şi fixarea în flexie a falangei
distale) sau în „butonieră” (cu fixarea falangei a doua în
flexie şi a celei distale în hiperextensie). Policele poate fi „în
baionetă” (cu hiperextensia articulaţiei metacarpofalangiene
şi flexia celei interfalangiene) sau „în Z” (cu fixarea
articulaţiei metacarpofalangiene în flexie şi a celei
interfalangiene în hiperextensie).
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Se mai pot constata:
.

Deşi deficitul motor poate fi important, aparent
paradoxal, bolnavii execută frecvent activităţi
de mare fineţe (exemplu: croşetare de mileuri).
Se mai pot constata: atrofia muşchilor
interosoşi, mână „în spate de cămilă”,
subluxaţii, anchiloze şi scăderea
capacităţii de prehensiune digito-
plamare.
Deşi deficitul motor poate fi important, aparent
paradoxal, bolnavii execută frecvent activităţi
de mare fineţe (exemplu: croşetare de mileuri).
INSPECŢIA
INSPECŢIA

În
pot exista tumefieri articulare,
deformări, subluxaţii. Datorită hiperostozei
epifizare (care produce osteofite marginale), la
nivelul feţei dorsale a articulaţiilor
interfalangiene distale se pot observa uneori
noduli Heberden
(frecvent
dureroşi, cu parestezii şi care produc dificultate
la mobilizarea articulară) , iar interfalangian
proximal
–
noduli Bouchard
.
În artroze pot exista tumefieri articulare,
deformări, subluxaţii. Datorită hiperostozei
epifizare (care produce osteofite marginale), la
nivelul feţei dorsale a articulaţiilor
interfalangiene distale se pot observa uneori
noduli Heberden (frecvent
dureroşi, cu parestezii şi care produc dificultate
la mobilizarea articulară) , iar interfalangian
proximal – noduli Bouchard.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Circa 90% dintre bolnavii de
au
afectare a articulaţiilor
mici
;
tumefierea
articulară este simetrică
, e
complet
reversibilă
, nu se soldează cu deformări
sau anchiloze şi
se produce prin spasm
şi tenosinovită
. Jumătate din ei au
redoare articulară matinală.
Circa 90% dintre bolnavii de lupus
eritematos sistemic au
afectare a articulaţiilor mici; tumefierea
articulară este simetrică, e complet
reversibilă, nu se soldează cu deformări
sau anchiloze şi se produce prin spasm
şi tenosinovită. Jumătate din ei au
redoare articulară matinală.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

În stadiile avansate ale
coloana vertebrală este
cifotică, rigidă, imobilă şi dispare lordoza
lombară, iar expansiunea cutiei toracice scade
.
Poziţia bolnavului este
„de schior”.
Posibilitatea de flexie a coloanei lombare se
reduce
, fapt obiectivat de manevra Schober şi de
testul indice
–
sol. Pot fi tumefiate şi articulaţii
periferice mari, fie la debut, fie în evoluţie.
În stadiile avansate ale spondilitei
anchilozante coloana vertebrală este
cifotică, rigidă, imobilă şi dispare lordoza
lombară, iar expansiunea cutiei toracice scade.
Poziţia bolnavului este „de schior”.
Posibilitatea de flexie a coloanei lombare se
reduce, fapt obiectivat de manevra Schober şi de
testul indice – sol. Pot fi tumefiate şi articulaţii
periferice mari, fie la debut, fie în evoluţie.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

În
afectarea articulară se
însoţeşte de
plăci eritemato
-
scuamoase cu
semnul Auspitz prezent
(sângerare la încercarea de
a îndepărta scuamele prin grataj).

În
atacul de
articulaţia afectată este
caldă, tumefiată şi intens eritematoasă
, uneori
însoţită de limfangită. La bolnavii cu
gută cronică
există frecvent
tofi gutoşi
, expresie a
reacţiei inflamatorii declanşate de depunerea de
cristale de uraţi de sodiu. Ei afectează pavilionul
urechii, degetele, genunchii, mâinile, picioarele,
antebraţul, etc.
În artrita psoriazică afectarea articulară se
însoţeşte de plăci eritemato-scuamoase cu
semnul Auspitz prezent (sângerare la încercarea de
a îndepărta scuamele prin grataj).
În atacul de gută articulaţia afectată este
caldă, tumefiată şi intens eritematoasă, uneori
însoţită de limfangită. La bolnavii cu gută cronică
există frecvent tofi gutoşi, expresie a
reacţiei inflamatorii declanşate de depunerea de
cristale de uraţi de sodiu. Ei afectează pavilionul
urechii, degetele, genunchii, mâinile, picioarele,
antebraţul, etc.
2
4
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Inspecţia e importantă şi în diagnosticul
(cu faciesul caracteristic), care
poate evolua, în afară de scleroză tegumentară,
cu artralgii sau chiar cu artrite ce pot evolua
spre fibroză, cu reducerea mobilităţii articulare,
şi cu inflamaţii ale tecilor sinoviale. O formă
clinică de sclerodermie este
sindromul
CREST
: calcinoză cutanată, fenomen Raynaud,
disfuncţie esofagiană, sclerodactilie şi
teleangiectazii.
Inspecţia e importantă şi în diagnosticul
sclerodermiei (cu faciesul caracteristic), care
poate evolua, în afară de scleroză tegumentară,
cu artralgii sau chiar cu artrite ce pot evolua
spre fibroză, cu reducerea mobilităţii articulare,
şi cu inflamaţii ale tecilor sinoviale. O formă
clinică de sclerodermie este sindromul
CREST: calcinoză cutanată, fenomen Raynaud,
disfuncţie esofagiană, sclerodactilie şi
teleangiectazii.
INSPECŢIA
INSPECŢIA

Cifoza
(chiar gibusul) rezultat al distrucţiei
osoase, urmată de prăbuşirea anterioară a
corpurilor vertebrelor, este prezentă în fazele
avansate de
.

La inspecţia degetelor se poate constata
prezenţa
(în anemii feriprive,
acromegalie sau mixedem) sau a
(prezente în anumite afecţiuni
bronhopulmonare, cardiace, digestive sau
hematologice).
Cifoza (chiar gibusul) rezultat al distrucţiei
osoase, urmată de prăbuşirea anterioară a
corpurilor vertebrelor, este prezentă în fazele
avansate de tuberculoză vertebrală.
La inspecţia degetelor se poate constata
prezenţa coilonichiei (în anemii feriprive,
acromegalie sau mixedem) sau a degetelor
hipocratice (prezente în anumite afecţiuni
bronhopulmonare, cardiace, digestive sau
hematologice).
INSPECŢIA
INSPECŢIA
este
, care se poate
asocia cu periartrita scapulo
-
humerală, diabetul
zaharat, etilismul cronic, epilepsia, ciroza hepatică,
cervicartroza sau trumatismele locale. Ea poate fi şi
ereditară.

Se vor remarca eventuale
:
coreiforme (coreea minor sau major
–
Huntington),
atetozice (leziunile nucleilor bazali), ticuri, mioclonii
(epilepsie, encefalită), fasciculaţii (neuropatii
periferice) sau contracţii musculare (crampe)
prelungite ale unui grup de muşchi solicitat timp
îndelungat sau datorită ischemiei.
Îngroşarea şi retracţia aponevrozei palmare
mijlocii este boala Dupuytren, care se poate
asocia cu periartrita scapulo-humerală, diabetul
zaharat, etilismul cronic, epilepsia, ciroza hepatică,
cervicartroza sau trumatismele locale. Ea poate fi şi
ereditară.
Se vor remarca eventuale mişcări anormale:
coreiforme (coreea minor sau major – Huntington),
atetozice (leziunile nucleilor bazali), ticuri, mioclonii
(epilepsie, encefalită), fasciculaţii (neuropatii
periferice) sau contracţii musculare (crampe)
prelungite ale unui grup de muşchi solicitat timp
îndelungat sau datorită ischemiei.
PALPAREA
PALPAREA
PALPAREA
PALPAREA

Palparea articulaţiilor, efectuată cu blândeţe,
poate evidenţia prezenţa
căldurii locale, a
fluctuenţei, a sensibilităţii, a
cracmentelor
. Palpând articulaţia afectată
comparativ cu cea simetrică se constată mai
uşor existenţa
tumefierii
sau a unei
eventuale
deformări regionale
, în timp ce
membrul e
imobilizat într
-
o poziţie
vicioasă
, fapt sugestiv pentru o
luxaţie
.
Palparea articulaţiilor, efectuată cu blândeţe,
poate evidenţia prezenţa căldurii locale, a
fluctuenţei, a sensibilităţii, a
cracmentelor. Palpând articulaţia afectată
comparativ cu cea simetrică se constată mai
uşor existenţa tumefierii sau a unei
eventuale deformări regionale, în timp ce
membrul e imobilizat într-o poziţie
vicioasă, fapt sugestiv pentru o luxaţie.
PALPAREA
PALPAREA

În cazul
fracturilor
, palpând deasupra
liniei de fractură se pot percepe
crepitaţii
.

Palparea şi percuţia proceselor
spinoase ale vertebrelor şi palparea
punctelor Valleix
poate evidenţia
prezenţa de puncte sensibile, indicând
sediul afectării vertebrale.
În cazul fracturilor, palpând deasupra
liniei de fractură se pot percepe
crepitaţii.
Palparea şi percuţia proceselor
spinoase ale vertebrelor şi palparea
punctelor Valleix poate evidenţia
prezenţa de puncte sensibile, indicând
sediul afectării vertebrale.
PALPAREA
PALPAREA

Prezenţa lichidului în cavitatea articulară
(
) conferă senzaţia de
fluctuenţă
la palparea spaţiului articular. În
cazul hidartrozei genunchiului se poate
evidenţia
comprimând cu cele
două mâini fundurile de sac articulare şi
apăsând brusc rotula cu indexul mâinii drepte;
ea coboară dând senzaţia de aisberg care
pluteşte pe apă şi loveşte planul osos
retrojacent.
Prezenţa lichidului în cavitatea articulară
(hidartroză) conferă senzaţia de
fluctuenţă la palparea spaţiului articular. În
cazul hidartrozei genunchiului se poate
evidenţia şocul rotulian comprimând cu cele
două mâini fundurile de sac articulare şi
apăsând brusc rotula cu indexul mâinii drepte;
ea coboară dând senzaţia de aisberg care
pluteşte pe apă şi loveşte planul osos
retrojacent.
PALPAREA
PALPAREA
este un caz particular
de hidartroză, în care există
sânge
în spaţiul
articular. E prezentă frecvent la bolnavi de
Hemofilie sau la cei cu tumori articulare
.
Apare
posttraumatic
, chiar şi după
traumatisme minore, şi uneori este prima
manifestare clinică ce atrage atenţia asupra
diagnosticului necunoscut până atunci.
Hemartroza este un caz particular
de hidartroză, în care există sânge în spaţiul
articular. E prezentă frecvent la bolnavi de
Hemofilie sau la cei cu tumori articulare.
Apare posttraumatic, chiar şi după
traumatisme minore, şi uneori este prima
manifestare clinică ce atrage atenţia asupra
diagnosticului necunoscut până atunci.
PALPAREA
PALPAREA

Circa un sfert dintre bolnavii de
pot avea
noduli reumatoizi
fermi, aderenţi, situaţi subcutanat occipital,
retrosacrat, la cot, de
-
a lungul tendoanelor, a
burselor seroase sau pe suprafeţe de extensie.

La palparea mişcărilor articulaţiilor afectate de
se pot decela
cracmente
.
Circa un sfert dintre bolnavii de poliartrită
reumatoidă pot avea noduli reumatoizi
fermi, aderenţi, situaţi subcutanat occipital,
retrosacrat, la cot, de-a lungul tendoanelor, a
burselor seroase sau pe suprafeţe de extensie.
La palparea mişcărilor articulaţiilor afectate de
artroză se pot decela cracmente.
PALPAREA
PALPAREA

Inspecţia, dar mai ales palparea grupelor
musculare poate pune în evidenţă prezenţa
. Pot exista şi
(hematoame
musculare, efracţii musculare sau tendinoase,
inflamaţii locale
–
miozite).
e întâlnită în miopatii şi
în leziunile de neuron motor periferic.
există în miotonii, în
leziunile neuronului motor central şi în cele ale
căilor extrapiramidale.
Inspecţia, dar mai ales palparea grupelor
musculare poate pune în evidenţă prezenţa
atrofiilor, hipertrofiilor, contracturilor sau
a tumorilor musculare. Pot exista şi for-
maţiuni pseudotumorale (hematoame
musculare, efracţii musculare sau tendinoase,
inflamaţii locale – miozite).
Hipotonia musculară e întâlnită în miopatii şi
în leziunile de neuron motor periferic.
Hipertonie musculară există în miotonii, în
leziunile neuronului motor central şi în cele ale
căilor extrapiramidale.
PALPAREA
PALPAREA

Bolnavul este rugat
să strângă mâinile
examinatorului
(pentru testarea contracţiei
izometrice) şi
să ridice o greutate
(pentru a
testa contracţia izotonică).
Scăderea sau
abolirea forţei musculare
sunt întâlnite
în pareze şi, respectiv, în paralizii, produse de
leziuni ale neuronului motor central sau periferic,
dar prezente şi în miastenia gravis, polimiozită,
distrofii musculare progresive, hipo
-
sau
hiperpotasemii, diverse afecţiuni metabolice,
unele forme de hipertiroidism, etc.
Bolnavul este rugat să strângă mâinile
examinatorului (pentru testarea contracţiei
izometrice) şi să ridice o greutate (pentru a
testa contracţia izotonică). Scăderea sau
abolirea forţei musculare sunt întâlnite
în pareze şi, respectiv, în paralizii, produse de
leziuni ale neuronului motor central sau periferic,
dar prezente şi în miastenia gravis, polimiozită,
distrofii musculare progresive, hipo- sau
hiperpotasemii, diverse afecţiuni metabolice,
unele forme de hipertiroidism, etc.
EXAMENUL RADIOLOGIC CLASIC

În caz de
examenul radiologic
infirmă prezenţa de fracturi
şi poate
constata, cel mult, existenţa de mici smulgeri
osoase.

În
l
evidenţiază
poziţia anormală a
suprafeţelor articulare
care şi
-
au pierdut
raporturile anatomice normale şi care
deformează articulaţia
.

În caz de
semnalează
pierderea
parţială sau totală a continuităţii osoase
.
În caz de entorsă examenul radiologic
infirmă prezenţa de fracturi şi poate
constata, cel mult, existenţa de mici smulgeri
osoase.
În luxaţii evidenţiază poziţia anormală a
suprafeţelor articulare care şi-au pierdut
raporturile anatomice normale şi care
deformează articulaţia.
În caz de fracturi semnalează pierderea
parţială sau totală a continuităţii osoase.
arată prezenţa
tumefierii părţilor moi
periarticulare,
osteoporoză
,
spaţiu articular
îngustat
,
geode sau pseudochiste
(expresie a
eroziunilor marginale
situate în dreptul inserţiei
sinovialei pe cartilaj),
deformări şi deviaţii
articulare
(expresie a dislocărilor şi a subluxaţiilor) şi,
în stadii avansate,
anchiloze articulare
. Pe lângă
afectarea frecventă a articulaţiilor genunchilor,
mâinilor şi picioarelor la nivelul coloanei vertebrale se
poate produce (cel mai des)
subluxaţie atlanto
-
axoidiană.
În poliartrita reumatoidă
arată prezenţa tumefierii părţilor moi
periarticulare, osteoporoză, spaţiu articular
îngustat, geode sau pseudochiste (expresie a
eroziunilor marginale situate în dreptul inserţiei
sinovialei pe cartilaj), deformări şi deviaţii
articulare (expresie a dislocărilor şi a subluxaţiilor) şi,
în stadii avansate, anchiloze articulare. Pe lângă
afectarea frecventă a articulaţiilor genunchilor,
mâinilor şi picioarelor la nivelul coloanei vertebrale se
poate produce (cel mai des) subluxaţie atlanto-
axoidiană.

Sacroileita bilaterală e caracteristică în
.
În dinamică, după
pseudolărgirea spaţiului
articular
se constată
scleroza periarticulară
(expresie a osteocondensării), apoi spaţiul
articular
dispare progresiv
, pe măsură ce se
produc punţi osoase între cele două oase.
Sacroileita bilaterală e caracteristică în
spondilita anchilozantă.
În dinamică, după pseudolărgirea spaţiului
articular se constată scleroza periarticulară
(expresie a osteocondensării), apoi spaţiul
articular dispare progresiv, pe măsură ce se
produc punţi osoase între cele două oase.

La nivelul coloanei vertebrale există modificări
caracteristice:
prin calcificarea inelului
fibros
se formează
vertebrele devin pătrate
, iar coloana
lombară îşi pierde lordoza şi
devine rectilinie
;
în stadii avansate,
ligamentele
interspinoase calcificate
,
articulaţiile
interapofizare anchilozate
şi
sindesmofitele
conferă coloanei vertebrale
aspectul de
La nivelul coloanei vertebrale există modificări
caracteristice: prin calcificarea inelului
fibros se formează sindesmofitul,
vertebrele devin pătrate, iar coloana
lombară îşi pierde lordoza şi devine rectilinie;
în stadii avansate, ligamentele
interspinoase calcificate, articulaţiile
interapofizare anchilozate şi
sindesmofitele conferă coloanei vertebrale
aspectul de „bambus”.

În
spondilartropatiile seronegative
,
inclusiv în
Sindromul Reiter
(artrită +
conjunctivită + uretrită şi/sau cervicită),
pot exista
spiculi osoşi
, expresie a
calcifierii inserţiilor ligamentare
(exemplu: pinteni calcaneeni).

În
guta cronică
pot exista
geode
intraosoase şi
imagini lacunare
.
În spondilartropatiile seronegative,
inclusiv în Sindromul Reiter (artrită +
conjunctivită + uretrită şi/sau cervicită),
pot exista spiculi osoşi, expresie a
calcifierii inserţiilor ligamentare
(exemplu: pinteni calcaneeni).
În guta cronică pot exista geode
intraosoase şi imagini lacunare.

În
artroze
se constată prezenţa
osteosclerozei subcon
-
drale
, a
marginale şi
îngustarea spaţiului interarticular
.
În artroze se constată prezenţa
osteosclerozei subcon-
drale, a osteofitelor marginale şi
îngustarea spaţiului interarticular.
ALTE METODE IMAGISTICE

Scintigrafia osoasă cu Techneţiu
(hipercaptare în
articulaţiile inflamate).

Computertomografia
poate evidenţia leziuni în stadii
incipiente şi măsoară densitatea osului trabecular.

Ecografia
poate fi utilă la diagnosticarea tumorilor
osoase, când ţesutul osos poate fi penetrat de
ultrasunete. Tot ea serveşte la studiul dinamicii
consolidării fracturilor, al contracţiilor şi al leziunilor
musculare, la examinarea structurii tendoanelor şi la
evidenţierea chistelor.

Termografia
stabileşte existenţa de valori termice
ridicate în articulaţiile afectate de un proces inflamator.
Scintigrafia osoasă cu Techneţiu (hipercaptare în
articulaţiile inflamate).
Computertomografia poate evidenţia leziuni în stadii
incipiente şi măsoară densitatea osului trabecular.
Ecografia poate fi utilă la diagnosticarea tumorilor
osoase, când ţesutul osos poate fi penetrat de
ultrasunete. Tot ea serveşte la studiul dinamicii
consolidării fracturilor, al contracţiilor şi al leziunilor
musculare, la examinarea structurii tendoanelor şi la
evidenţierea chistelor.
Termografia stabileşte existenţa de valori termice
ridicate în articulaţiile afectate de un proces inflamator.

Rezonanţa magnetică nucleară
oferă
imagini precise. Ea contribuie la diagnosticul
infecţiilor osteo
-
articulare, al necrozelor osoase,
la examinarea elementelor componente ale
articulaţiei; permite controlul postoperator,
depistează prezenţa de hemoragii, de
compresiuni şi tumori medulare; contribuie la
diagnosticul herniilor de disc şi la urmărirea
evoluţiei pacienţilor operaţi.

Osteodensitometria
prin absorbţie uni
-
sau
bifotonică oferă informaţii privind
structura
osoasă şi contribuie la diagnosticul
osteoporozei
.
Rezonanţa magnetică nucleară oferă
imagini precise. Ea contribuie la diagnosticul
infecţiilor osteo-articulare, al necrozelor osoase,
la examinarea elementelor componente ale
articulaţiei; permite controlul postoperator,
depistează prezenţa de hemoragii, de
compresiuni şi tumori medulare; contribuie la
diagnosticul herniilor de disc şi la urmărirea
evoluţiei pacienţilor operaţi.
Osteodensitometria prin absorbţie uni- sau
bifotonică oferă informaţii privind structura
osoasă şi contribuie la diagnosticul
osteoporozei.
ARTROSCOPIA
ARTROSCOPIA

Permite
examinarea vizuală a
suprafeţelor articulare, cartilajului,
meniscului, sinovialei,
vascularizaţiei şi a eventualilor
corpi străini
.

Permite efectuarea de
biopsii ghidate
.
Permite examinarea vizuală a
suprafeţelor articulare, cartilajului,
meniscului, sinovialei,
vascularizaţiei şi a eventualilor
corpi străini.
Permite efectuarea de biopsii ghidate.
ELECTROMIOGRAFIA
ELECTROMIOGRAFIA

Poate
diferenţia
un sindrom radicular de
o leziune tronculară a unui nerv periferic.

Contribuie la
diagnosticul herniilor
de disc lombare, al umărului
dureros şi al polimiozitelor
(traseul
este polimorf şi variază mult între
examinări succesive).
Poate diferenţia un sindrom radicular de
o leziune tronculară a unui nerv periferic.
Contribuie la diagnosticul herniilor
de disc lombare, al umărului
dureros şi al polimiozitelor (traseul
este polimorf şi variază mult între
examinări succesive).
EXAMINĂRI BIOLOGICE

În toate
artropatiile inflamatorii acute
sunt prezente
acută
(creşterea vitezei
de sedimentare a hematiilor, a proteinei C
reactive, a fibrinogenului, a α1
-
şi α2
-
globulinelor), iar în
inflamaţiile cronice
în locul proteinelor de fază acută
cresc
γ
-
globulinele
.
În toate artropatiile inflamatorii acute
sunt prezente semne de
inflamaţie acută (creşterea vitezei
de sedimentare a hematiilor, a proteinei C
reactive, a fibrinogenului, a α1- şi α2-
globulinelor), iar în inflamaţiile cronice
în locul proteinelor de fază acută cresc
γ-globulinele.
există în
reumatismul articular acut, poliartrita
reumatoidă, dermatomiozită, vasculite,
artrita gutoasă, artrite septice şi în timpul
tratamentelor cu corticosteroizi sau ACTH.
Leucocitoză există în
reumatismul articular acut, poliartrita
reumatoidă, dermatomiozită, vasculite,
artrita gutoasă, artrite septice şi în timpul
tratamentelor cu corticosteroizi sau ACTH.
există frecvent în perioada
de activitate a lupusului eritematos sistemic, în
sindromul Felty
(poliartrită reumatoidă +
splenomegalie + neutropenie +/
-
anemie,
trombocitopenie, adenopatie),
sindromul Sharp
(boala mixtă a ţesutului conjunctiv, care constă într
-
o
combinaţie de manifestări clinice întâlnite în lupus
eritematos sistemic, sclerodermie şi polimiozită),
artrite reactive din unele infecţii virusale şi în caz de
tratamente cu citostatice, salazopirină, săruri de aur,
D
-
penicilamină, etc.
Neutropenie există frecvent în perioada
de activitate a lupusului eritematos sistemic, în
sindromul Felty (poliartrită reumatoidă +
splenomegalie + neutropenie +/- anemie,
trombocitopenie, adenopatie), sindromul Sharp
(boala mixtă a ţesutului conjunctiv, care constă într-o
combinaţie de manifestări clinice întâlnite în lupus
eritematos sistemic, sclerodermie şi polimiozită),
artrite reactive din unele infecţii virusale şi în caz de
tratamente cu citostatice, salazopirină, săruri de aur,
D-penicilamină, etc.

La bolnavi cu
se fac
determinări
bacteriologice
pentru evidenţierea infecţiei de focar
cu streptococ β
-
hemolitic (de cele mai multe ori
exudat faringian) şi se dozează
titrul de anticorpi
antistreptolizină O
–
ASLO
. În lichidul articular
există numeroase
polimorfonucleare
. În cazul
existenţei carditei reumatismale
intervalul PR de pe
electrocardiogramă poate fi alungit
şi se pot
constata variate tulburări de ritm cardiac.
Ecocardiografic şi electrocardiografic se pot aduce
argumente pentru existenţa unei posibile
pericardite
.
La bolnavi cu reumatism
articular acut se fac determinări
bacteriologice pentru evidenţierea infecţiei de focar
cu streptococ β-hemolitic (de cele mai multe ori
exudat faringian) şi se dozează titrul de anticorpi
antistreptolizină O – ASLO. În lichidul articular
există numeroase polimorfonucleare. În cazul
existenţei carditei reumatismale intervalul PR de pe
electrocardiogramă poate fi alungit şi se pot
constata variate tulburări de ritm cardiac.
Ecocardiografic şi electrocardiografic se pot aduce
argumente pentru existenţa unei posibile pericardite.

În
este
întâlnit un titru crescut de
factor reumatoid
(autoanticorpi de obicei de tip Ig M faţă de regiunile
hipervariabile ale lanţurilor k ale Ig G
-
molecule
insuficient glicozilate), evidenţiabil prin
reacţia
Waaler
-
Rose sau testul latex
. În lichidul articular
nivelul complementului şi cel al glucozei sunt
scăzute
; el conţine numeroase
polimorfonucleare,
inclusiv
ragocite
(care conţin granule
–
fagozomi
–
cu
complexe imune), peste 20%.
În poliartrita reumatoidă este
întâlnit un titru crescut de factor reumatoid
(autoanticorpi de obicei de tip Ig M faţă de regiunile
hipervariabile ale lanţurilor k ale Ig G - molecule
insuficient glicozilate), evidenţiabil prin reacţia
Waaler-Rose sau testul latex. În lichidul articular
nivelul complementului şi cel al glucozei sunt
scăzute; el conţine numeroase polimorfonucleare,
inclusiv ragocite (care conţin granule – fagozomi – cu
complexe imune), peste 20%.

Pe lângă probele biologice ale sindromului
inflamator şi pe lângă manifestările clinice, rol
important în susţinerea diagnosticului de
îl are prezenţa
antigenului HLA B27
.
Examenul bacteriologic al scaunului şi al secreţiei
uretrale evidenţiază agenţi infecţioşi implicaţi în
patogeneza sindromului Reiter.
Pe lângă probele biologice ale sindromului
inflamator şi pe lângă manifestările clinice, rol
important în susţinerea diagnosticului de
spondilită anchilozantă şi
sindrom Reiter îl are prezenţa
antigenului HLA B27.
Examenul bacteriologic al scaunului şi al secreţiei
uretrale evidenţiază agenţi infecţioşi implicaţi în
patogeneza sindromului Reiter.

În
se pot constata: leucopenie,
trombocitopenie, scăderea complementului, creşterea
complexelor imune circulante, creşterea γ
-
globulinelor,
prezenţa de anticorpi anti
-
factori de coagulare,
antifosfolipidici (anticoagulant lupic), prezenţa de
(polimorfonuclear neutrofil care a
fagocitat şi denaturat nucleul unui alt leucocit, motiv
pentru care propriul său nucleu se află la periferie),
anticorpi anti
-
nucleari
,
anti
-
AND dublu
catenar
,
anti
-
histone
(în lupusul medicamentos),
etc.
În lupusul eritematos
sistemic se pot constata: leucopenie,
trombocitopenie, scăderea complementului, creşterea
complexelor imune circulante, creşterea γ-globulinelor,
prezenţa de anticorpi anti-factori de coagulare,
antifosfolipidici (anticoagulant lupic), prezenţa de
celule lupice (polimorfonuclear neutrofil care a
fagocitat şi denaturat nucleul unui alt leucocit, motiv
pentru care propriul său nucleu se află la periferie),
anticorpi anti-nucleari, anti- AND dublu
catenar, anti-histone (în lupusul medicamentos),
etc.

În
, din cauza necrozei
miofibrilelor, cresc: creatin
-
fosfokinaza (mai
ales izoenzima 3), dehidrogenaza lactică,
transaminazele (mai ales ASAT) şi aldolaza.

În ser există o creştere a mioglobinei şi testele
de inflamaţie sunt pozitive.

Se pot decela anticorpi antimusculari: anti Jo1,
anti Mi2, anti PL7, anti PL12.
În polimiozită, din cauza necrozei
miofibrilelor, cresc: creatin-fosfokinaza (mai
ales izoenzima 3), dehidrogenaza lactică,
transaminazele (mai ales ASAT) şi aldolaza.
În ser există o creştere a mioglobinei şi testele
de inflamaţie sunt pozitive.
Se pot decela anticorpi antimusculari: anti Jo1,
anti Mi2, anti PL7, anti PL12.

În
există de
multe ori hiperuricemie, hiperuricurie, iar
în lichidul sinovial sunt numeroase
leucocite, mai ales polimorfonucleare care
conţin cristale de urat de sodiu, prezente
şi în lichidul articular.
În artrita gutoasă există de
multe ori hiperuricemie, hiperuricurie, iar
în lichidul sinovial sunt numeroase
leucocite, mai ales polimorfonucleare care
conţin cristale de urat de sodiu, prezente
şi în lichidul articular.

În
lichidul sinovial este
exudat, cu număr crescut de leucocite şi cu scăderea
glucozei. Examenul lui bacteriologic, inclusiv cu
coloraţii speciale şi medii speciale de cultură (în cazul
artritei tuberculoase sau fungice), permite izolarea
agentului patogen responsabil de inflamaţia articulară,
ajuns acolo pe cale sanguină, prin propagare de la un
focar infecţios din vecinătate sau prin inoculare cu
ocazia artrocentezei sau a unei puncţii articulare
efectuate cu instrumentar nesteril.
În artritele septice lichidul sinovial este
exudat, cu număr crescut de leucocite şi cu scăderea
glucozei. Examenul lui bacteriologic, inclusiv cu
coloraţii speciale şi medii speciale de cultură (în cazul
artritei tuberculoase sau fungice), permite izolarea
agentului patogen responsabil de inflamaţia articulară,
ajuns acolo pe cale sanguină, prin propagare de la un
focar infecţios din vecinătate sau prin inoculare cu
ocazia artrocentezei sau a unei puncţii articulare
efectuate cu instrumentar nesteril.

Pentru diagnosticul
sunt utile determinarea
calcemiei, calciuriei, fosforemiei, fosfatazei
alcaline serice, proteinograma serică,
tiroxina, parathormonul, creatininemia.
Pentru diagnosticul osteoporozei
secundare sunt utile determinarea
calcemiei, calciuriei, fosforemiei, fosfatazei
alcaline serice, proteinograma serică,
tiroxina, parathormonul, creatininemia.
EXAMINĂRI HISTOPATOLOGICE

La
biopsia musculară
a bolnavilor cu
se pot constata:
necroză fibrilară, infiltrat inflamator
mononuclear, fibre musculare în curs de
regenerare, fibroză interstiţială.
La biopsia musculară a bolnavilor cu
polimiozită se pot constata:
necroză fibrilară, infiltrat inflamator
mononuclear, fibre musculare în curs de
regenerare, fibroză interstiţială.

La biopsia efectuată din segmentele
tegumentare sau musculare afectate din
există
leziuni vasculare în diferite stadii de evoluţie,
care conţin infiltrat inflamator iniţial cu
polimorfonucleare, ulterior predominent cu
mononucleare, fragmentarea sau dispariţia
laminei elastice interne, necroză fibrinoidă,
tromboze şi fibroza peretelui arterial.
La biopsia efectuată din segmentele
tegumentare sau musculare afectate din
periarterita nodoasă există
leziuni vasculare în diferite stadii de evoluţie,
care conţin infiltrat inflamator iniţial cu
polimorfonucleare, ulterior predominent cu
mononucleare, fragmentarea sau dispariţia
laminei elastice interne, necroză fibrinoidă,
tromboze şi fibroza peretelui arterial.

Biopsia sinovialei
articulare se efectuează
când există suspiciunea de monoartrită
bacilară, din sarcoidoză sau fungică. În
şi în
se pot
evidenţia
granuloame
în sinoviala articulară şi
în ţesutul muscular (în prima). Uneori, în
se constată prezenţa
de
depuneri de amiloid
în sinoviala articula
-
ţiilor afectate (prezent şi în biopsia rectală sau
gingivală).
Biopsia sinovialei articulare se efectuează
când există suspiciunea de monoartrită
bacilară, din sarcoidoză sau fungică. În
sarcoidoză şi în tuberculoză se pot
evidenţia granuloame în sinoviala articulară şi
în ţesutul muscular (în prima). Uneori, în
mielomul multiplu se constată prezenţa
de depuneri de amiloid în sinoviala articula-
ţiilor afectate (prezent şi în biopsia rectală sau
gingivală).
contribuie la diagnosticul sindroamelor
mieloproliferative cronice şi al leucemiilor
acute (care pot evolua cu artropatii
gutoase, artralgii şi artrite), al mielomului
multiplu (care evoluează cu dureri osoase,
leziuni osteolitice şi, mai rar, osteoporoză
difuză) şi al sindroamelor limfoproliferative
cronice (în care pot exista mialgii, artralgii,
dureri osoase).
Biopsia osteo-medulară
contribuie la diagnosticul sindroamelor
mieloproliferative cronice şi al leucemiilor
acute (care pot evolua cu artropatii
gutoase, artralgii şi artrite), al mielomului
multiplu (care evoluează cu dureri osoase,
leziuni osteolitice şi, mai rar, osteoporoză
difuză) şi al sindroamelor limfoproliferative
cronice (în care pot exista mialgii, artralgii,
dureri osoase).

În cazul
,
biopsia mucoasei
porţiunilor afectate ale
tubului digestiv permite diagnosticul de
rectocolită hemoragică sau boală
Crohn
, care afectează mai ales genunchii
şi articulaţiile tibio
-
tarsiene.
În cazul artritelor enteropatice,
biopsia mucoasei porţiunilor afectate ale
tubului digestiv permite diagnosticul de
rectocolită hemoragică sau boală
Crohn, care afectează mai ales genunchii
şi articulaţiile tibio-tarsiene.
TEMĂ DE LUCRU
TEMĂ DE LUCRU
Descrieţi mâna din poliartrita
reumatoidă !
Descrieţi mâna din poliartrita
reumatoidă !
IMAGINEA CURSULUI
IMAGINEA CURSULUI

Locomotor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Locomotor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

APARATUL LOCOMOTOR

S-ar putea să vă placă și