EXPLORAREA FICATULUI

Indicaţii:

- detectarea unei suferinţe hepatice acute, subacute, cronice

- diagnostic diferenţiat al afecţiunilor
- monitorizarea evoluţiei afecţiunilor

Pentru o sistematizare coerentă a indicaţiei utilizării diferitelor combinaţii de teste ale funcţiei
hepatice, s-au definit, pentru utilizare clinică, patru sindroame fiziopatologice:

1. sindromul de hepatocitoliză (s. hepatolezional)

2. sindromul hepatopriv (s. de insuficienţă hepatică)
3. sindromul excreto-biliar (s. de stază biliară)
4. sindromul de iritaţie mezenchimală (s. hepatoinflamator)

1. Sindromul de hepatocitoliză

Cuprinde mai multe etape începând cu tulburări ale permeabilităţii membranei hepatocitare de
diverse grade (reversibile) şi terminând cu stadiul final de citonecroză hepatică (ireversibil).

Aceste modificări duc la eliberarea în plasmă a unor constituenţi celulari, care în mod normal sunt
prezenţi în cantitate foarte mică:

- transaminazele (TGP, TGO)

- aldolazele
- ornitil carbamil transferaza (OCT)
- lactat dehidrogenaza (LDH)
- sideremia

Transaminazele:

Tip test: sangvin – 5-10ml, în vacutainer cu capac roşu

Metodă: spectrofotometrie

Alanilaminotransferaza (glutamic-piruvat transferaza serică TGP, ALT) – localizare predominant

hepatică; creşterea nivelului seric, este rezultatul lezării parenchimului hepatic. Această enzimă are o
specificitate mai mare decât TGO (AST).

Valori Normale: ♀: <31 UI/L ♂: <41 UI/L

Interpretare:

Valori crescute:

1
 - în hepatitele acute virale, mai ales în prima săptămână de evoluţie (necroza hepatică extinsă)
- hepatita toxică (intoxicatii cu tetraclorură de carbon)
- hepatita virală acută fulminantă (>4000 U/l)
- obstrucţia biliară extrahepatică
- stări septice
- traumatisme hepatice
- metastaze hepatice
- rabdomioliza
- hepatopatii cronice (hepatita cronică activă, ciroza)
- hepatita alcoolică
- mononucleoza infectioasă

Valori scăzute:

- azotemie
- dializa renală cronică
- malnutriţie
- alcoolism cronic

Aspartat aminotransferaza (glutamicoxaloacetic transaminaza serică TGO, AST) – enzimă ce

catalizează transferul grupării amino de la aspartat grupului cetonic al cetoglutaratului, cu formare de
acid oxalacetic. Se întâlneşte în mai multe ţesuturi: miocard, ficat, muşchi scheletici, rinichi, pancreas,
ţesut

cerebral, splină.

Valori Normale: ♀: <38 UI/L ♂: <31 UI/L

Interpretare:

Valori crescute:

(valori de 10 – 100 ori mai mari decât VN)

- afecţiunile însoţite de necroza hepatică extinsă

- hepatita virală
- hepatita toxică
- intoxicaţii cu tetraclorură de carbon
(valori ale AST de 1000 - 9000 UI/L)

- ficat de şoc cu necroză centrolobulară

- sepsis
- hepatită virală acută fulminantă (rar >4000 U/l)
- obstrucţia biliară extrahepatică
- traumatisme hepatice
- metastaze hepatice
- rabdomioliza
- formele uşoare de hepatită acută virală
- hepatopatii cronice (hepatita cronică activă, ciroza)

2
 - hepatita alcoolică,
- mononucleoza infecţioasă
Valori scăzute:

- azotemie
- dializa renală cronică
- deficit cronic de piridoxal fosfat

Aldolazele - enzime implicate în glicoliza anaerobă

Valori Normale: 2.1 – 8.5 U/L

Interpretare:

Valori crescute:

- hepatite, hepatopatii de diferite etiologii

- determinări secundare hepatice ale diverselor carcinoame
- pancreatita hemoragică, gangrena, delirium tremens, discrazii sangvine, neoplazii (tumori
prostatice, leucemii cronice), poliomielita, miastenia gravis, scleroza multiplă, ciroza
portală, icterul obstructiv
Valori scăzute:

- distrofie musculară tardivă

- intoleranţă ereditară la fructoză
- atrofii musculare

Ornitil carbamil transferaza (OCT) - enzimă mitocondrială ce catalizează conversia ornitinei şi a

carbamil fosfatului în citrulină (aminoacid produs în timpul detoxiferii organismului de amoniac) cu
producere de uree.

Valori Normale: <15U/L

Interpretare:

Valori crescute:

cu atât mai mari cu cât leziunile hepatice sunt mai extinse

- hepatita acută în faza preicterică şi icterică (precede creşterea transaminazelor)

- necroza hepatocelulară
- valori moderat crescute în hepatita cronică şi ciroze
Lactat dehidrogenaza (LDH) – enzima care catalizează conversia intracelulară a piruvatului în lactat

Pentru ficat au oarecare specificitate izoenzimele LDH 4 şi 5.

Valori Normale: 100-190 U/L (37°C)

Interpretare:

3
 Valori crescute:

- ciroză
- alcoolism
- hepatita acută virală
Sideremia - fierul este un constituent normal al celulei hepatice. Creşterea nivelului seric indică
citoliză hepatică.

Valori Normale : 70-120µg/dL

Interpretare:

Valori crescute:

- hepatita epidemică (creştere precoce şi constantă – 200-300 µg/dL)

- valori moderate : hemocromatoză, unele ciroze hepatice, anemii megaloblastice
- valori nemodificate : cancerul hepatic primitiv, icter obstructiv
Obs. : sideremia permite diagnosticul diferenţial înte icterul obstructiv şi cel parenchimatos: în icter
obstructiv valorile sideremiei sunt normale iar în icterul hepatocelular sideremia este importantă.

2. Sindromul hepatopriv – reflectă afectarea principalelor funcţii ale ficatului (atingere reversibilă sau
ireversibilă a parenchimului hepatic)

Teste directe:

- dozarea fosfatazei alcaline

- dozarea pseudocolinesterazei
Teste indirecte:

- explorarea funcţiei ficatului în metabolismul (vezi subcapitolele respective):

1. glucidic
2. lipidic
3. protidic
4. hidro-mineral

Dozarea fosfatazei alcaline:

Valori Normale: 30-120U/L

Rol : scindarea grupării fosfat terminale a esterilor ofganici (acţionează la PH=10)

Valori crescute:

- obstrucţie biliară intra sau extra hepatică, ciroză hepatică, hepatocarcinom, metastaze
hepatice
- hiperparatiroidism
- infarct intestinal
- sarcoidoză
Valori scăzute:

4
 - hipotiroidie
- anemie pernicioasă
- hipofosfatemie
- malnutriţie
- sindromul lapte-alcaline

Dozarea pseudocolinesterazei:

Valori Normale: 8-18U/L

Rol: hidrolizează acetilcolina şi alţi esteri ai colinei modulând astfel impulsurile nervoase la
nivelul sinapselor şi joncţiunii neuromusculare.

Valori crescute:

- diabet zaharat
- hiperlipemie
- sindrom nefrotic
Valori scăzute:

- afecţiuni hepatocelulare
- malnutriţie
- deficit congenital de pseudocolinesterază
- intoxicaţii u insecticide organofosforice

3. Sindromul excreto-biliar

- determinarea bilirubinei serice

- enzimele „de colestază”:

- fosfataza alcalină (FA – vezi mai sus)

- gamaglutamiltranspeptidaza (GGT)

- 5-nucleotidaza

- leucinaminopeptidaza (LAP)

Bilirubina serică (directă şi indirectă):

Valori Normale:

Bilirbina directă (BD): 0,1-0,3mg/dL (1,7-5,1µmol/L)

Bilirubina indirectă (BI): 0,2-0,8mg/dL (3,4-12 µmol/L)

Bilirubina totală (BT): 0,3-1mg/dL (5,1-17 µmol/L)

5
Constituie rezultatul degradării enzimatice a hemului rezultat în urma lizei eritrocitelor îmbătrânite.

Interpretare :

Valori crescute :

BD (conjugată)

- colestază intra sau extrahepatică (calcul biliar obstructiv, metastaze hepatice, tumori ale
căilor biliare extrahepatice şi ale capului pancreasului)
- sindrom Dubin-Johnson
- sindrom Rotor

BI (neconjugată)

- icterul nou născutului

- icter hemolitic (anemie hemolitică, siclemie, talasemie majoră)
- sindrom Crigler-Najjar
- sindrom Gilbert

Gamaglutamiltranspeptidaza (GGT) – Dintre enzimele de colestază este cea mai sensibilă.

Tip test: sangvin

Metoda: spectrofotometrică

Valori Normale : 8-38 U/L

Interpretare :

Valori crescute :

- obstrucţii biliare, colangită, colecistită, hepatită

- tumori primare şi secundare hepatice (test sensibil)
- icter
- alte afecţiuni: infarct miocardic, pancreatită, cancer pancreatic, mononucleoză infecţioasă,
etc.
- alcoolism (diagnostic şi monitorizare)

Valori scăzute:

6
 - hipotiroidie

Nucleotidaza – enzimă specifică ficatului

Tip test: sangvin

Metodă: spectrofotometrie

Valori Normale : 0-1,6 U/L (37°C)

Interpretare :

Valori crescute :

- obstrucţie biliară, colestază intra şi extrahepatică, hepatită, ciroză, tumori hepatice,

substanţe hepatotoxice (CCl4- tetraclorură de carbon)

Leucinaminopeptidaza (LAP)

Tip test: sangvin

Metodă: spectrofotometrie

Valori Normale : ♂ 80-200U/mL ♀ 75-185U/mL

Interpretare :

Valori crescute :

- hepatită, ciroză hepatică, tumori hepatice primare şi secundare, medicamente hepatotoxice,

colestaza intra şi extrahepatică

4. Sindromul de iritaţie mezenchimală

- evidenţiază indirect activitatea metabolică a mezenchimului hepatic activat de diverse

agresiuni.

7
 - mezenchimul hepatic prin activitatea sa asigură echilibrul fiziologic al fracţiunilor globulinice
şi

a raportului dintre albumine şi globuline. Alterarea acestui echilibru, generează disproteinemiile

puse în evidenţă prin: electroforeză, imunelectroforeză, VSH.

a. Electroforeza proteinelor plasmatice (ELF):

Se adresează mai ales raportului cantitativ al diferitelor fracţiuni proteice.

Globulinele – VN: 16-21% (1,1 – 1,4g, din proteinele totale), constituie un grup heterogen ce
se prezintă pe electroforeză, printr-un vârf cu baza largă, în constituţia lor intră imunoglobulinele
(anticorpi).

Creşterea globulinelor reflectă cu destulă fidelitate activarea mezenchimului hepatic existând o

directă proporţionalitate a creşterii lor cu gradul de inflamaţie mezenchimală.

Hipergamaglobulinemia acompaniază întotdeauna hepatopatiile cronice (hepatite cronice

persistente şi agresive, ciroze). Pe electroforeză apare sub forma unei curbe înalte, lărgite, ce se
continuă cu un pod până în zona beta (fuziune beta-gama). Acest aspect mai este regăsit în cazuri rare
la pacienţi cu hepatite acute severe, în atrofia galbenă subacută şi hepatitele toxice.

Când în cursul unei ciroze hepatice survine o creştere progresivă a α2 globulinelor, cu o scădere
marcată a albuminelor, ridică suspiciunea de hepatocarcinom.

Betaglobulinele – VN: 0,9-1,2g/dl, cresc în icterul obstructiv cronic, hepatită şi ciroză.

b. Imunelecroforeza

Alfaglobulinele – α1 globulinele cresc în toate leziunile hepatice difuze iar α2 globulinele scad.

Creşterea β şi γ globulinelor indică cronicizarea leziunilor hepatice.

În cursul evoluţiei hepatitelor cronice evolutive, se remarcă scădrerea albuminelor şi siderofirinei.

Creşterea IgG şi IgM – mai ales în hepatitele cronice agresive şi ciroza biliară primitivă.

Creşterea IgA – în ciroza etilică.

c. VSH

- în hepatite este desori normală (datorită creşterii pigmenţilor biliari, care încetinesc VSH)

8
- în ciroza hepatică VSH este accelerată în funcţie de modificarea raportului proteinelor plasmatice