CONCEPTUL DE CONTROL FINANCIAR ÎN ABORDAREA

DIN TEORIA ȘI PRACTICA DIN ROMÂNIA

Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................3
Conceptul de control financiar...............................................................................................................3
Controlul...........................................................................................................................................4
Controlul...........................................................................................................................................4
Activitatea de control.........................................................................................................................4
Sistemul de control financiar...........................................................................................................4
Magementul......................................................................................................................................5
Sfera de manifestare a controlului financiar...........................................................................................5
Controlul in literatura de specialitate românească..............................................................................7
Controlul bugetar..............................................................................................................................10
Controlul tehnic....................................................................................................................................11
Controlul economic..............................................................................................................................12
Obiectul şi sfera de activitate a controlului financiar............................................................................14
Concluzie cu referire la conceptul de control financiar........................................................................17
Concluzii..............................................................................................................................................18
Concluzie cu referire la sfera de cuprindere a controlului fiscal...........................................................18
Concluzie cu privire la conceptul de control fiscal...............................................................................19
Conceptul de control financiar vs control fiscal...................................................................................20
Bibliografie..........................................................................................................................................21

Introducere

Conceptul de control financiar

Din punct de vedere conceptual controlul financiar reprezinta verificarea modului de

indeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficientelor din activitatea
economico financiara.1

1
Control financiar, Mircea Boulescu si Marcel Ghita , editura Eficient BUCURESTI 1997 p.16
Caracteristica esentiala a economiei de piata este egalitate intre agentii economici
independenti si autonomi. Libera initiativa , care este motorul si dimensiunea economiei pe
piata, actioneaza in contextul generalizarii treptate a relatiilor specifice economiei de piata
intre toti agentii economici si se manifesta pentru satisfacerea anumitor interese economice .2

Controlul este o functie a conducerii care asigura cunoasterea si perfectionarea modului de

gestionare a patrimoniului si de orientare, organizare si desfasurare a activitatii de productie si
desfacere.

Controlul financiar cuprinde in sfera sa relatiie, fenomenele si procesele financiare, procesul

de administrare si gestionare a patrimoniului rezultatele activitatii economico sociale, toate
fenomenele, unitatile si locurile unde se gospodaresc valori materiale si banesti si se fac
cheltuieli.

Obictivul Controlului financiar il formeaza actele si operatiunile emise sau infaptuite de

agentii economici, institutiile publice precum si de alti participanti la viata economico
financiara a statului ,profesionistilor domeniului revenindu-le sarcina sa urmareasca daca
actele operatiunilor examinate indeplinesc conditiile de legalitate, operativitate, eficienta,
economicitate si realitate.3

Controlul

Reprezinta o activitate specifica umana care consta in verificarea si analiza permanenta

periodica sau inopenata a muncii si a rezultatelor muncii dintr-un domeniu sau sector, in
scopul preintimpinarii si lichidarii eventualelor neajunsuri.

Controlul

Asigura cunoasterea temeica si detaliata a realitatilor economico-financiare, dar nu se

limiteaza la aceasta, trebuie facuta judecata de valori sau de confirmare interpretind starile
de lucru sau realitatile constatate printr-o raportare continua a acestora la obiectivele de
atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfasurare prestabillite. In felul acesta
controlul face posibila determinarea abaterilor inregistrate, stabilind semnificatia si
implicatiile lor cauzele care le-au generat si masurele ce se impun pentru perfectionarea
activitatiilor viitoare.
2
Control financiar si expertiza contabila, Mircea Boulescu si Marcel Ghită

3
Drept financiar și fiscal vol.1 editura Oscar PRINT Bucuresti 1997 D.d. Șaguna , op. Cit. , p.304
Activitatea de control
Presupune 3 esentiale :

1) Constatarea situatiei ideale – care ar trebuie sa existe sau e de dorit sa existe, lucrul
care se realizeaza pe baza programelor de activitate, normelor/normativelor
sarcinilor concrete, devizilor, modelelor, previziunilor, etc.
2) Determinarea situatiei faptica/reale- existenta la un moment dat sau rezultat direct
sau indirect de catre organul de control.
3) Confruntare celor 2 situatii reale si ideale- stabileste abaterile si diferentele dintre
ele, si formuleaza concluziile care se disprind din actiunea de control.
Finalizarea oricarui control se realizeaza prin stabilirea starilor de lucru neconforme si
perfectionarea activitatii viitoare.

Sistemul de control financiar

Poate fi considerat ca instrument indispersabil magementului pentru supraveghere regulate a

activitatii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun privind fiecare functie in
parte, dar si ansamblul firmei.

Magementul

Efortul de a organiza activitatea de conducere in raport cu legitatile pietei in vederea

cunoastereii si perfectionarii modului de gestionare a potentialului agentilor economici, si de
a preveni aparitia riscului, deficientilor si lipsurilor in activitatea acesteia. Controlul este la
nivel micro si macro- economic o functie eficienta si necesara a managementului armonizind
interesele individuale cu cele ale colectivitatii si ale societarii intr-un tot unitar.4

Sfera de manifestare a controlului financiar

Controlul in general presupune control de toate felurile si in toate domeniile.

In functie de obiectul de activitate, controlul imbraca diferite aspecte astfel:

- poate fi control tehnic-tehnologic daca se refera la desfasurarea activitatii

tehnologice;
- poate fi control al calitatii;
4
http://docshare02.docshare.tips/files/30362/303622668.pdf
 - control economic;
- control financiar – are ca sfera de cuprindere numai activitatile de natura financiara.

Sfera de cuprindere a activitatii financiare se suprapune cu sfera financiara care este

determinata in principal de funcţia de repartiţie sub cele 2 aspecte ale ei: mobilizare si
redistribuire a resurselor. Deasemeni si funcţia de control al finanţelor se suprapune sferei de
cuprindere a controlului Orice activitate de natura economico-financiara urmareste sa
realizeze un anume scop ca de exemplu sa obtina un maxim de profit din activitatea
economica, sa desfasoare activitati de natura sociala (invatamant, sanatate) la un standard cat
mai ridicat sau sa gospodăreasca intr-un mod cat se poate de natural resursele materiale si
financiare pe care le deţine.
Pentru atingerea acestor scopuri, managerul entitatii este obligat sa urmareasca
derularea proceselor economico-financiare sau sociale pe tot parcursul lor. Acest lucru se
poate realiza numai cu ajutorul controlului, de aceea este recunoscut faptul ca intre procesele
de management si control exista o legatura obiectiva si necesara. Aceasta trebuie inteleasa in
sensul ca fara sa controlezi nu poti sa iti atingi obiectivul propus.

Dpdv al obiectivelor pentru care este organizat controlul, putem identifica următoarele
categorii de scopuri ale controlului, si anume:
2. Controlul care serveşte interesele proprii ale entitatilor – control intern
3. Controlul care serveşte interesele statului – control extern
4. Controlul care serveşte interesele tertilor (bănci, parteneri de contracte, etc)

Importanta controlului in procesul de conducere consta in posibilitatile pe care acesta

le ofera conducerii pentru:
- prevederea abaterilor de la scopul propus;
- informaţii reale si operative in ideea de a corecta abateri;
- masuri pentru ca entitatea sa isi atinga scopul.

Deoarece controlul reprezintă o funcţie obiectiva si necesara a procesului de

management, importanta lui poate fi privita ca având de asemenea caracter obiectiv. Controlul
in general si controlul financiar in mod special nu au un scop in sine. El se organizează si se
exercita numai acolo unde corespunde importantei lui pentru conducere.

Aşadar am putea defini sfera de cuprindere a controlului financiar ca fiind totalul

activitatilor care se refera la mobilizarea si redistribuirea de resurse atât in domeniul public
cat si in cel privat.
Activitatea care se desfasoara in domeniul mobilizarii de resurse pentru stat se
realizeaza utilizand ca si pârghii impozitele, taxele si contribuţiile. Ea este recunoscuta peste
tot in lume sub denumirea de activitate fiscala de unde rezulta ca activitatea de control pe care
statul o organizeaza in legatura cu perceperea, calcularea, evidentierea si virarea obligatiilor
catre stat poarta denumirea de control fiscal.

Controlul financiar al statului sau al entitatii referitor la utilizarea resurselor mobilizate

se numeste control financiar in esenta lui. Astfel putem spune ca intre controlul fiscal si
controlul financiar exista o relatie de la parte la intreg, controlul fiscal avand caracteristicile
lui proprii, acestea fiind:

- verificarea corectitudinii declaratiilor privind impozitele si taxele;

- urmărirea modului de calcul si virarea la termen si in cuantumul legal al obligatiilor
catre stat;
- descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor si taxelor si luarea masurilor
legale de recuperare a acestora, urmarind diminuarea fenomenului de evaziune fiscala.
- propuneri pentru luarea de masuri de perfectionare a sistemului legislativ fiscal precum
si de adaptare a metodelor si tehnicilor de control fiscal la imperativele fiecarei etape de
politica fiscala.
Obiective suplimentare pentru controlul financiar:

- controlul modului de utilizare a resurselor publice sau private alocate pentru anumite
destinaţii;
- controlul modului de gestionare a patrimoniului public si privat, urmărind păstrarea
integritatii acesteia;
- controlul modului de utilizare a resurselor de credite precum si situaţia garanţiilor pentru
creditele acordate;
- modul de constituire si utilizare a diferitelor fonduri cu destinaţie speciala, precum si a
fondurilor diferitelor organisme autonome de asigurări.
Controlul in literatura de specialitate românească

În literatura de specialitate românească, controlul în general şi controlul financiar sunt

abordate diferit. Au existat preocupări în diferite perioade de timp, dar cel mai mult s-a scris
despre acest subiect în ultimii 15–20 de ani. Perioada în care s-a scris îşi pune, în opinia
noastră, amprenta asupra modului de definire a conceptelor, dar, în esenţă, putem desprinde
idei constant obiective şi cu valabilitate teoretică şi practică în prezent.

Autori precum Constantin Tulai (2003) , Radu Ciurileanu (1980) şi Iulian Văcărel (1981 şi
2002) definesc controlul financiar ca fiind, în esenţă, o manifestare a funcţiei de control a
finanţelor.

Controlul financiar este „o formă de manifestate a funcției de control a finanțelor, reprezintă

un ansamblu organizatoric integrat ce acționează sistematic și unitar în vederea prevenirii
abaterilor și neajunsurilor.”

În 2002, Iulian Văcărel şi colaboratorii arătau că activitatea de control financiar „constituie o

manifestare a funcției de control a finanțelor publice. Această din urmă funcție se referă la
modul de constituire a fondurilor în economie, la repartizarea acestora pe beneficiari și la
eficiența cu care unitățile economice cu capital de stat și instituțiile publice utilizează
resursele de care dispun, indiferent dacă acestea sunt proprii sau împrumutate.”

Există abordări care plasează controlul financiar în zona pârghiilor în mana statului pentru a
asigura o bună gospodărire a resurselor, ca de exemplu:

,,Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în

vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor, creșterii eficienței, apărării patrimoniului,
cunoașterii modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii
răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiune. Ca proces complex și
permanent, controlul financiar contribuie la buna folosire a mijloacelor materiale și financiare,
la conducerea cât mai eficientă a activității economico-sociale. În acest scop, controlul
financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică,
imobilizarea de mijloace economice de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale,
financiare și de muncă.”
Controlul financiar are rolul de a „semnala unele carenţe legislative care favorizează
evaziunea fiscală sau îngreunează încasarea la buget a veniturilor fiscale pentru a furniza
fundamente pentru îmbunătăţiri legislative.”

Asemănător privesc lucrurile şi Luminiţa Ionescu (2001) şi Ionel Bostan (2010) în ce priveşte
rolul controlului financiar:

Controlul financiar contribuie la creşterea eficienţei atât a propriei activităţi, cât şi a

instituţiilor controlate, apelând la metodele şi tehnicile sale proprii. Dacă se aplică diferenţiat,
aceste metode pot aduce performanţe mai bune.

O definiţie a controlului financiar se referă la faptul că el este o „funcţie a managementului

firmei, el reprezentând ansamblul proceselor prin care performanţa firmei este măsurată şi
comparată cu scopurile şi standardele iniţiale în vederea eliminării deficienţelor găsite şi
adoptării abaterilor pozitive” . În acelaşi mod vede controlul financiar şi Ioan Bogdan (1995),
în sensul că acesta este o funcţie a managementului firmei. 5

O separare a formelor de control în funcţie de obiectul acestuia relevă ideea separării

controlului financiar de celelalte forme de control. „Controlul se prezintă sub diferite forme,
care sunt determinate de domeniul în care se exercită, de sfera de cuprindere a sectorului ce va
fi luat în analiză şi de obiectivele specifice ale acestuia, cum sunt: controlul economic,
controlul financiar, controlul calităţii produselor, controlul sanitar, controlul juridic şi altele,
dar toate au un singur scop, acela al determinării stării unor fenomene, procese sau activităţi la
un moment dat, faţă de un sistemdeterminat de criterii.” 6

O altă categorie de abordări teoretice se referă la faptul că activitatea de control financiar are
legătură sau se suprapune cu activitatea financiară. Dacă înţelegem activitatea financiară ca
fiind aceea legată de mobilizarea de resurse, precum şi de redistribuire a lor, atunci ideile unor
autori privind sfera de cuprindere a controlului financiar pot fi sintetizate şi cuprinse într o
astfel de categorie. Iată câteva exemple:

Controlul financiar acționează în sfera relațiilor financiare, fiscale și de credit, urmărind cu

prioritate constituirea și utilizarea fondurilor la toate nivelurile economiei naționale și
asigurarea unei eficiențe maxime. La nivelul unităților patrimoniale, controlul financiar
urmărește, între altele: elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli și execuția acestora;

5
Ioan Gheorghe Tara- Control financiar -Curs
6
Ioan Bogdan , Strategii de control, Editura Nemira, București 1995 p. 34-36
rentabilizarea tuturor activităților, a produselor și a sectoarelor; sporirea acumulărilor bănești
și asigurarea capacității de plată; creșterea resurselor proprii de finanțare; integritatea
patrimoniului, prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor suferite; lichidarea
cheltuielilor supradimensionate și stoparea cazurilor de risipă; respectarea disciplinei
financiare și fiscale.”

INTOSAI defineste controlul de performanță ca fiind” un control al economicitații

eficientei si eficacității ” cu car entitatea auditata isi utilizeaza resursele in indeplinirea
responsabilitatilor.7

Controlul financiar cuprinde în sfera sa „relaţiile, fenomenele şi procesele financiare, procesul

de administrare şi gestionare a patrimoniului, rezultatele activităţii economico-sociale,
unităţile şi locurile unde se gospodăresc valorile materiale şi băneşti şi se fac cheltuieli.”

Controlul financiar este „modalitatea de realizare în practică a funcţiei de control a finanţelor,

având ca sferă de cuprindere relaţiile de natură bănească ce apar în procesul mobilizării de
venituri şi redistribuirii de resurse din sectorul public şi privat.”

Alte opinii converg înspre a conferi controlului financiar rolul de apărător al legalităţii, de a
descoperi şi remedia abaterile de la lege sau de la programele stabilite. Exemplificăm:

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezintă „verificarea modului de

îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, a abaterilor, a lipsurilor, a deficiențelor din
activitatea economico-financiară.”

Ioan Oprean, referindu-se la rolul constatator al controlului financiar, susţine această idee a
faptului că prin controlul financiar se urmăreşte descoperirea abaterilor şi corectarea lor:
„...controlul îşi propune, în primul rând, să stabilească şi să analizeze abaterile, pe cauze şi
responsabilităţile, şi să impună măsurile necesare pentru eliminarea acestor abateri, pentru
aducerea fenomenelor controlate în limita parametrilor prestabiliţi.”

Controlul bugetar
Reprezintă activitatea de monitorizare a gestiunii prin compararea permanent a rezultatelor
de gestiune cu prevederile bugetare în scopul detectării, analizei abaterilor favorabile și
nefavorabile și transmiterii informațiilor managementului în vederea adoptării deciziilor.

7
Standardele de Audit elaborate de INTOSAI, 1992 si revizuite in 1995
 Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a
cărei necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe
destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În
acest context necesitatea controlului bugetar derivă atât din considerente de ordin politic cât şi
din cele de ordin financiar.

Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral
veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite.

Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului
şi a tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor
statului pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei
puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de
natură politică, jurisdicţională şi administrativă.

Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor

de buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului
prin examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului, prin
controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul
şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice.

Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul

stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul
administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca
organ de control de bază dintr-un stat.

Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale

Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei
instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare
asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.8

În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi:

 Preventiv;
 Concomitent;
 Post-operativ.
Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri
derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.

Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni
similare în viitor.

8
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/21.pdf
 Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a
prejudiciilor aduse statului.

Controlul tehnic
 Are in vedere cu prioritate aspectele tehnologice ale proceselor de productie si de circulatie,
proprietatile fizice si chimice ale bunurilor si caracteristicile mijloacelor ce participa la
desfasurarea unei activitati. El se exercita in imprejurari cum sunt: receptionarea materialelor,
utilajelor sau marfurilor aprovizionate; obtinerea unor produse sau semifabricate din productie
proprie; terminarea unor operatiuni, procese, lucrari sau unor faze ale acestora, urmarirea pe
parcurs a desfasurarii proceselor tehnologice, asistenta tehnica de specialitate.

Aspectele tehnice sau profesionale au nenumarate legaturi, directe si indirecte, cu activitatea

economica si financiara a unitatilor patrimoniale, astfel incat controlul lor imbraca adesea un
caracter combinat sau mixt, de factura tehnico-economica, intelegand prin aceasta ca el
urmareste concomitent si influentele sau implicatiile economico-financiare ale fenomenelor
tehnice verificate.

Controlul economic
 Urmareste in principal activitatea de productie si cea gestionara a agentilor economici, modul
de gospodarire si utilizare a resurselor materiale si umane, realizarea integrala si la timp a
obiectivelor propuse. Intra sub incidenta acestui control modul de utilizare  a bazei tehnice,
organizarea muncii si productivitatea acesteia, nivelul si structura costurilor, specializarea
unitatilor sau subunitatilor economice, respectarea angajamentelor economice si a disciplinei
contractuale. La nivelul macroeconomic un asemenea control poate viza indeplinirea
programelor nationale de dezvoltare economico-sociala.9

În ce privește controlul financiar exercitat asupra modului de organizzare de formare și

utilizare a resurselor publice, practica internațională a instituțiilor supreme de control
financiar, a consacrat 2 tipuri de control10

9
https://www.qdidactic.com/bani-cariera/finante/bazele-teoretice-ale-controlului-economic-financiar-376.php

10
Florea Mitroi, Auditul de performanță-concept și perspective, Societatea Adevarul Sa, 1999
Se constată că există autori care separă, definind cu o rigurozitate corespunzatoare, termenii în
cauză, conceptul de control financiar de acela de control fiscal. Astfel:

Controlul fiscal reprezintă ansamblul activităților destinate a asigura respectarea obligațiilor

de declarare și calculare corectă, precum și de plată la termenele legale ale impozitelor, ale
taxelor și ale altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale și
fondurilor speciale, denumite, în general, obligații fiscale. Drept urmare, controlul fiscal este
legat de stat prin stabilirea și încasarea impozitelor și a taxelor, fiind deci legat de sistemul
fiscal, deoarece totalitatea impozitelor și a taxelor provenite de la persoane fizice și juridice
care alimentează bugetele publice formează sistemul fiscal.

Controlul fiscal se realizează prin intermediul organismelor specializate din cadrul

Ministerului Finanţelor Publice. El vizează îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă
de bugetele publice de către toţi agenţii economici, sinceritatea declaraţiilor contribuabililor şi
exactitatea şi realitatea înregistrărilor financiar contabile.

În opinia noastră, separarea între cele două concepte are bază reala şi ea trebuie facută.
Respectând raportul activitate fiscală – activitate financiară, deducem că o parte componentă a
controlului financiar o reprezintă controlul fiscal. În mod concret, controlul fiscal presupune:

- verificarea corectitudinii declaraţiilor privind impozitele şi taxele;

- urmărirea modului de calcul şi virare în termen şi în cuantumul legal al obligaţiilor

către stat;

- descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor şi a taxelor şi luarea

măsurilor legale de recuperare a - acestora urmărind diminuarea fenomenului de evaziune
fiscală;

- propuneri pentru luarea de măsuri de perfecţionare a sistemului legislativ fiscal,

precum şi de adaptare a metodelor şi a tehnicilor de control fiscal la imperativele fiecărei
etape de politică fiscală.

B. Puncte de vedere ale reglementatorilor referitoare la conceptul de control financiar

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte controlul ca fiind o analiză permanentă sau
periodică a unei activităţi, a unei situaţii, pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de
îmbunătăţire. Referindu-ne la activitatea de control financiar, am putea deduce că ea
reprezintă acelaşi lucru, în limba română, dar cu aplicare la activitatea de tip financiar.

Constituţia României, referindu-se la atribuţiile Curţii de Conturi, stabileşte, la articolul 140,

că această instituţie exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de
întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Rezultă de aici că
activitatea de control financiar a acestei instituţii se referă la obiective ce ţin de activităţi de
tip financiar.

Controlul fiscal este definit de cadrul legal în vigoare ca având trăsăturile lui specifice astfel:
„Controlul fiscal se realizează prin intermediul organismelor specializate din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice. El vizează îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă
de bugetele publice de către toţi agenţii economici, sinceritatea declaraţiilor contribuabililor şi
exactitatea şi realitatea înregistrărilor financiar contabile.”

Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni care nu
respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/ sau, după caz, de încadrare în limitele şi
destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia
patrimoniul public şi/ sau fondurile publice.

Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în principal:

- angajamentele legale şi angajamentele bugetare;

- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;

- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare a

creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

- ordonanţarea cheltuielilor;

- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de

încasare;

- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al

unităţilor administrativ-teritoriale;

- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului

privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. 11

Obiectul şi sfera de activitate a controlului financiar

Obiectul şi sfera de cuprindere a unei activităţi, în particular a controlului financiar, derivă din
importanţa şi rolul pe care aceasta o are pentru activitatea practică, precum şi de interesele
existente în legatură cu organizarea şi desfasurarea ei. În plan ştiinţific, sfera de manifestare şi
obiectul de studiu al unei discipline se referă la metodologia de cercetare, limitele înauntrul
cărora se desfăşoară cercetarea, precum şi la activitatea, domeniul care este cercetat.

Pornind de la interesele pe care controlul le reprezintă, precum și având în vedere legătura lui
obiectivă cu procesul de management, se poate concluziona că obiectul de activitate al
controlului constă în:

- Descoperirea abaterilor de la situația ideală, de la scopurile propuse, respectiv de a

evidenția în ce constă situația reală, abaterea de la scopurile/ programele propuse în legatură
cu o anumită activitate sau proces economico-financiar.

• Ex. 1: situația ideală într-o entitate, din punctul de vedere al controlului statului, ar fi
ca toate impozitele, taxele și contribuțiile să fie calculate, evidențiate și virate legal și corect.
Situația reală care ar putea fi observată ar putea consta în nevirarea la termen a impozitelor și
a taxelor, calcularea lor greșită, neînregistrarea în evidența contabilă a obligațiilor.

• Ex. 2: situația ideală în ceea ce privește respectarea tehnologiei de fabricație a unui

produs este ca produsul să se realizeze cu respectarea întocmai a parametrilor de fabricație.
Controlul tehnic al entității ar putea constata în situația reală abateri de la tehnologia de
fabricație.12

Obiectul controlului, aşa cum rezultă din cele două exemple, este să pună în evidență faptul că
există diferențe între situația ideală și cea reală și să evalueze aceste diferențe. Să asigure
informațiile necesare pentru sistemul de management astfel încât acesta să poată corecta
abaterile.

Controlul relevă, deci, erorile, lipsurile, deficienţele, asigurând informaţiile necesare pentru
luarea deciziilor necesare pentru ca acestea să fie eliminate sau prevenite în viitor.

11
https://www.learningnetwork.ro/en/course/managementul-costurilor-si-controlul-bugetar/2572

12
Ioan Gheorghe Tara- Control financiar -Curs
Controlul, privit ca un sistem unitar, are ca sferă de manifestare relaţiile, fenomenele şi
procesele de natură socio-economică. În desfăşurarea tuturor acestor procese se găseşte
controlul dat fiind că el se manifestă ca o funcţie obiectivă a procesului de management.

Pornind de la obiectul şi sfera de manifestare a controlului în general, privit ca un tot unitar şi

ca un sistem integrat, putem defini obiectul şi sfera de manifestare specifice controlului
financiar ca o parte componentă a sistemului.

Aşa cum am arătat în primul capitol, primele forme ale controlului financiar s-au manifestat
odată cu apariţia finanţelor, iar aceasta este strâns legată de momentul formării primelor
formaţiuni statale, respectiv de necesitatea efectuării unor cheltuieli care privesc întreaga
comunitate, adică a unor cheltuieli publice.

Din practica derulării proceselor economico-sociale, de-a lungul evoluţiei societăţii

omeneşti civilizate, se poate desprinde faptul că, luând în considerare obiectul asupra căruia
se desfăşoară controlul, există numeroase aspecte sau forme pe care le îmbracă, şi anume:
controlul tehnic-tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul calităţii
produselor, controlul comercial, controlul protecţiei muncii, controlul juridic, controlul sanitar
etc. 13

Rezultă deci, că o parte a controlului activităţii economico-sociale, privit din

perspectiva sferei de cuprindere, o reprezintă alături de alte forme de control şi controlul
financiar.

În conformitate cu opinii majoritar acceptate, atât în plan intern, cât şi internaţional,

redate anterior, referitoare la conceptul de control financiar, ca o componentă a sistemului
general de control al activităţii economico-sociale, acesta este o formă de manifestare a
funcţiei de control a finanţelor, reprezintă un ansamblu organizatoric integrat ce acţionează
sistematic şi unitar în vederea prevenirii abaterilor şi a neajunsurilor, o formă de sprijin a
sistemului de management în domeniul de manifestare a finanţelor.

Tot ca opinie majoritară, în ambele planuri, intern şi internaţional, desprindem faptul

că activitatea de control financiar mai este definită ca fiind o funcţie a managementului firmei
şi-n această calitate, el reprezintă ansamblul proceselor prin care performanţele firmei, ale
subsistemelor şi ale componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi

13
Nicolae Hoanță, Evaziune Fiscală, Editura Tribuna Econimică 1997, p.346
standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi a integrării
abaterilor pozitive.

Trebuie reţinut, de asemenea, ca în sfera de manifestare a controlului financiar, potrivit

opiniilor redate mai sus, intră activităţile de control din domeniul public şi privat cu referire la
activităţile de tip financiar incluzând aici formarea şi utilizarea resurselor din domeniul
finanţelor publice, al asigurărilor, bancar şi al pieţii de capital.

Concluzie cu referire la conceptul de control financiar

Doctrina economico-financiară a statornicit că una din funcţiile finanţelor o reprezintă
funcţia de control. Pentru a delimita sfera de cuprindere a controlului financiar este necesar să
pornim de la sfera de manifestare a finanţelor. Aceasta, deoarece funcţia de control a
finanţelor se realizează, în practică, atât cu ocazia manifestării funcţiei de repartiţie, respectiv
în procesul mobilizării veniturilor şi al alocării resurselor, cât şi în procesul derulării tuturor
operaţiilor băneşti financiare. În prima ipostază, avem de-a face cu un control funcţional, pur
financiar, legat exclusiv de operaţiile financiare. În activitatea practică însă controlul nu se
limitează la cel funcţional, ci el îmbracă forma unui control bănesc extins asupra tuturor
operaţiilor băneşti, financiare şi nonfinanciare, având un cadru organizatoric specific. În
opinia noastră, funcţia de control a finanţelor se manifestă atât sub forma „controlului
funcţional”, cât şi ca o formă organizatorică distinctă. Este necesar datorită interacţiunii dintre
operaţiile băneşti financiare şi nonfinanciare şi este posibil pentru că un astfel de control se
exercită prin intermediul banilor.

Sfera de manifestare a finanţelor determină, prin urmare, sfera de manifestare a

controlului financiar. Sfera finanţelor se referă la câmpul de manifestare a activităţilor
financiare.

Privite în ansamblul lor „finanţele” reprezintă operaţii sau relaţii băneşti de mobilizare
şi repartizare a resurselor destinate acţiunilor publice şi afacerilor.

Putem vorbi despre finanţe publice şi finanţe private, în funcţie de obiectivul urmărit.

Pe lângă acestea, în cazul finanţelor moderne şi al acelora „în sens larg”, apar
elemente noi, cum sunt: creditul, piaţa financiară, asigurările şi protecţia socială, asigurările
de bunuri şi persoane, finanţele internaţionale. Prin toate aceste componente ale finanţelor se
formează şi se repartizează fonduri, fie la dispoziţia statului, fie pe baze mixte sau private.
Funcţia de control a finanţelor este prezentă în derularea tuturor acestor procese financiare,
indiferent de domeniul în care acestea au loc – domeniu public, mixt sau privat.

Dacă controlul se desfăşoară dincolo de sfera relaţiilor financiare, în domeniul

relaţiilor băneşti nonfinanciare, acesta mai poate reprezenta o manifestare a funcţiei de control
a finanţelor şi, prin urmare, el mai este control financiar în măsura în care relaţiile
nonfinanciare interferează cu relaţiile financiare. Dacă nu, controlul ia forma controlului
economic, tehnic, al calităţii produselor etc. şi reprezintă o funcţie a conducerii acestor
procese.

Sintetizând, conceptul de control financiar poate fi definit astfel:

 activitate de verificare, supraveghere, interpretare a valabilităţii unor operaţii

financiare şi documente primare, evidenţe tehnico-operative şi contabile;

 analiza permanentă sau periodică a unei activităţi sau situaţii financiare pentru a
urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire şi de eliminare a abaterilor;

 formă de control a activităţii economico-sociale din punct de vedere financiar;

 modalitatea de realizare în practică a funcţiei de control a finanţelor, având ca sferă de

cuprindere relaţiile de natură bănească ce apar în procesul mobilizării de venituri şi al
redistribuirii de resurse din sectorul public şi privat.

Concluzii

Concluzie cu referire la sfera de cuprindere a controlului fiscal

În activitatea practică de control financiar, dar şi în unele publicaţii de specialitate, se
utilizează noţiunea de „control financiar”, „control fiscal” sau chiar „control financiar-fiscal”.

Pornind de la obiectul şi sfera de cuprindere a controlului financiar, precum şi de la ideea

acceptată de majoritatea specialiştilor în domeniul finanţelor referitoare la faptul că finanţele
au două funcţii importante, şi anume funcţia de repartiţie şi funcţia de control, este necesar să
facem distincţie între cele două activităţi: activitatea de control financiar şi aceea de control
fiscal.
Fiscul este „instituţia care colectează impozitul pe venit” , iar administraţia fiscală reprezintă,
de asemenea, „o instituţie a statului investită cu dreptul de a stabili, încasa şi urmări plata
impozitelor şi a taxelor datorate statului de către contribuabili.”

În literatura de specialitate este recunoscută unanim legătura dintre fisc–fiscalitate şi

impozite şi taxe. Indiferent de unghiul din care este privită fiscalitatea, ea se referă
întotdeauna la impozite şi taxe. Sursa citată mai sus defineşte fiscalitatea ca fiind ansamblul
reglementărilor privind perceperea impozitelor sub toate formele, directe sau indirecte.
Această semnificaţie este dată fiscalităţii şi în literatura de specialitate occidentală, mai ales în
cea franceză, unde fiscalitatea reprezintă „ansamblul legilor şi regulilor cu privire la
impozite.”

Pornind de la această legătură a fiscalităţii cu impozitele şi taxele, credem că putem defini

activitatea fiscală ca reprezentând o componenţă a activităţii financiare referitoare la stabilirea
şi perceperea impozitelor şi a altor venituri ale statului. Activitatea financiară este, la rândul
ei, strâns legată de sfera de manifestare a finanţelor şi se referă la mobilizarea şi repartizarea
resurselor necesare sectorului public sau privat. Aceste două activităţi, de mobilizare şi
repartizare, sunt ipostaze ale funcţiei de repartiţie a finanţelor.

Apare evident că, problema stabilirii şi a perceperii impozitelor şi a taxelor cuvenite statului,
reprezentând activitatea fiscală, poate fi cantonată în sfera relaţiilor de mobilizare a resurselor.
De aceea, activitatea fiscală este o parte componentă a activităţii financiare. Pe lângă
mobilizarea resurselor, care se leagă în principal de impozite şi taxe şi deci de activitatea
fiscală, activitatea financiară cuprinde şi relaţiile de natură financiară care intervin în procesul
repartizării fondurilor mobilizate.

Din acest punct de vedere , precum şi pentru a asigura o anumită rigurozitate în definirea
termenilor, considerăm că nu putem lua în considerare opinii din literatura şi practica
internaţională, redate mai sus, conform cărora fiscalitatea, politica fiscală şi controlul fiscal ar
trebui să se refere atât la formarea veniturilor, cât şi la efectuarea cheltuielilor şi, respectiv, la
gestionarea deficitului/ excedentului.
Concluzie cu privire la conceptul de control fiscal
Normele legale în vigoare, în speţă legea referitoare la controlul fiscal, definesc controlul
fiscal ca fiind ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii declaraţiilor, precum
şi verificarea corectitudinii şi a exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de
către contribuabili.

Pornind de la conceptul de control în general şi având în vedere elementele specifice

fiscalităţii, putem defini controlul fiscal ca fiind activitatea de verificare, supraveghere şi
analiză a modului de realizare a obiectivelor referitoare la stabilirea, perceperea şi virarea
către stat a obligaţiilor legale reprezentând impozite, taxe şi alte contribuţii.

Respectând raportul activitate fiscală–activitate financiară, prezentat mai sus, deducem

că o parte componentă a controlului financiar o reprezintă controlul fiscal.

Într-o reprezentare grafică, controlul financiar și raportul lui cu controlul fiscal ar putea arăta
astfel:

Conceptul de control financiar vs control fiscal

În mod concret, controlul fiscal presupune:

 verificarea corectitudinii declaraţiilor privind impozitele şi taxele;

 urmărirea modului de calcul şi virare în termen şi în cuantumul legal a obligaţiilor

către stat;

 descoperirea cazurilor de sustragere de la plata impozitelor şi a taxelor şi luarea

măsurilor legale de recuperare a acestora urmărind diminuarea fenomenului de evaziune
fiscală;

 propuneri pentru luarea de măsuri de perfecţionare a sistemului legislativ fiscal,

precum şi de adaptare a metodelor şi a tehnicilor de control fiscal la imperativele fiecărei
etape de politică fiscală.

Controlul financiar cuprinde, la rândul lui, pe lângă activităţile specifice controlului

fiscal enumerate, şi alte obiective concrete derivând din funcţia de repartiţie şi din aceea de
control a finanţelor, şi anume:
• controlul modului de utilizare a resurselor publice sau private alocate pentru anumite
destinaţii

• modul de constituire şi utilizare a diferitelor fonduri cu destinaţie specială, inclusiv a

fondurilor de tezaur, precum şi a fondurilor diferitelor organisme autonome de asigurări.

Controlul financiar, în ansamblul său, deci inclusiv cel fiscal, are ca scop descoperirea
abaterilor, a deficienţelor, a lipsurilor prin compararea situaţiei iniţiale, a obiectivelor stabilite,
cu realitatea efectivă după derularea proceselor economice şi financiare, şi luarea sau
propunerea de măsuri pentru eliminarea acestora.

Concluzionând, vom spune că relaţia dintre controlul fiscal şi controlul financiar trebuie
concepută ca o relaţie de la parte la întreg, cu trăsături specifice definitorii pentru fiecare.14

Bibliografie

1. Control financiar, Mircea Boulescu si Marcel Ghita , editura Eficient BUCURESTI 1997 p.16

2. Control financiar si expertiza contabila, Mircea Boulescu si Marcel Ghită

3. Drept financiar și fiscal vol.1 editura Oscar PRINT Bucuresti 1997 D.d. Șaguna , op. Cit. , p.304

4. Ioan Gheorghe Tara- Control financiar –Curs

5. Ioan Bogdan , Strategii de control, Editura Nemira, București 1995 p. 34-36â

6. Florea Mitroi, Auditul de performanță-concept și perspective, Societatea Adevarul Sa, 1999

7. Standardele de Audit elaborate de INTOSAI, 1992 si revizuite in 1995

14
Ioan Gheorghe Tara- Control financiar -Curs
8. Nicolae Hoanță, Evaziune Fiscală, Editura Tribuna Econimică 1997, p.346

9. http://docshare02.docshare.tips/files/30362/303622668.pdf

10. https://www.qdidactic.com/bani-cariera/finante/bazele-teoretice-ale-controlului-economic-financiar-
376.php

11. http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/21.pdf

12. https://www.learningnetwork.ro/en/course/managementul-costurilor-si-controlul-bugetar/2572