În peisajul lumii de azi, când civilizaţia de consum determină o mentalitate

pragmatică inclusiv în rândul tinerilor, preocupaţi doar de achiziţii în plan material,

s-ar părea că zodia lecturii se încheie, iar cititorul devine o rara avis, a cărei
existenţă va fi consemnată peste vremuri nu în cărţi - fiindcă ce rost ar mai avea
cărţile în absenţa cititorilor? - ci în spaţiile virtuale ale memoriei cibernetice, ca o
specie extrem de curioasă cu obiceiuri desuete, un om citește atât de naiv, încât să-
şi imagineze paradisul „sub forma unei biblioteci”.
Viața nu e un roman. Ea însă “ are tangențe cu mai multe romane”, spune
deoarece mulți dintre noi trăiesc situații similare cu cele ale personajelor operelor
artistice. Viața e un roman cu ecou pentru cei care vor și pot înțelege că atât viața,
cât și moartea, indiferent în ce timpuri, nu au preț, așa cum nu au preț nici
sentimentele, nici lacrimile, nici fericirea. E un roman scris cu finețe, cu
înțelegerea perfectă a personajelor și a tipului în care trăiesc. Sunt acea persoana la
care cuvintele vin, întotdeauna, cu substanța, profunzime, claritate, înțelepciune,
cuvintele mă îndreaptă în același loc descoperit: răscrucea de gânduri. Altfel spus,
mereu urmărim poveştile cu sufletul la gură datorită personajului principal. Însă
personajul principal ne pune răbdarea greu la încercare. E şi destul de tălâmb pe
alocuri şi necugetat. Şi, mai ales, impulsiv. Dar de asta îl iubim. Pentru că avem
nevoie să credem că dacă un personaj atât de „antierou” este în stare să o ducă la
capăt, şi noi suntem în stare de mai mult. Îţi dă aripi şi, da, personajul principal îşi
merită aprecierea.Personajul principal participă. Se implică. Trăieşte! Refuză să
renunţe chiar şi în faţa celor mai puternici antagonişti. Îl admirăm cu ochi sclipitori
şi cu inima în gât până la ultima filă. Respirăm gâtuit şi ne trezim citind în poziţii
ciudate doar pentru că mintea e într-o altă dimensiune despre care corpul n-are
habar. Şi toate acestea se întâmplă pentru că, la nivel subconştient, înţelegem că
personajul principal suntem noi.
Cărţile, fie ele de dezvoltare personală, de ficţiune, memorii sau aparţinând
oricărui gen, ne pot inspira, ne pot deschide mintea, ne pot face fericiţi şi, uneori,
ne ajută să ne pavăm drumul spre succes şi să ne creştem prosperitatea.
Experienţele noi, trăite prin intermediul lecturii, pot constitui elemente de
motivare, precum şi o resursă de sfaturi preţioase pe care le putem adapta la cartea
vieţii noastre.