Facultatea Drept și de Științe Administrative

Referat
Tutorele capacități sau incapacități

Prof. dr. Iftime Elena

Studentă:Dimitrenco Valeria
Specializarea:Administrație publică
Anul I

Suceava
2021
 Cuprins

Capitolul 1 Ocrotirea minorului prin tutelă......................................3

1.1 Cazurile de instituire........................................................................3

1.2 Persoana care poate fi numită tutore................................................3

Capitolul 2 Drepturile şi obligaţiile tutorelui.....................................4

2.1 Drepturile şi obligaţiile tutorelui privitor la persoana copilului.......4
2.2 Drepturile şi obligaţiile tutorelui privitoare la bunurile minorului...5
Capitolul 4 Răspunderea tutorelui ……………………………….....5

Concluzie..............................................................................................6

Bibliografia…………………………………………………………....6
 Capitolul 1 Ocrotirea minorului prin tutelă
1.1 Cazurile de instituire
Tutela minorului este o instituţie juridică prin care se asigură, de către persoana numită tutore,
protecţia persoanei şi a patrimoniului copilului care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea
părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora. Potrivit
art. 110 Codul familiei, Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi,
necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a
interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi
judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în
interesul minorului instituirea unei tutele.
Prin instituirea tutelei se urmăreşte să se asigure copilului protecţie alternativă similară cu cea
care se realizează prin părinţi, astfel încât să se creeze un climat familial adecvat formării şi dezvoltării
personalităţii copilului.
Deasemenea conform art.111 Persoanele Au obligaţia ca, de îndată ce află de existenţa unui
minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute la art. 110, să înştiinţeze instanţa de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte
minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul public,
cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor
părinteşti;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.

1.2 Persoana care poate fi numită tutore

Dispoziţiile art. 112 alin. 1 din lege arată că pot fi tutori persoanele fizice sau soţul şi soţia
împreună care au domiciliul în România şi nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate
prevăzute de lege.
La numirea tutorelui (curatorului) se iau în considerare calităţile morale şi alte calităţi personale,
posibilităţile candidatului de a-şi îndeplini obligaţiile de tutore (curator), relaţiile lui şi ale membrilor
familiei lui cu copilul. Numirea tutorelui la copilul care a atins vîrsta de 10 ani se face numai cu
acordul copilului.
 Capitolul 2 Drepturile şi obligaţiile tutorelui.
La fel ca şi conţinutul ocrotirii minorului prin părinţi, cel al ocrotirii lui prin tutelă este format
dintr-o latură personală, alcătuită din drepturi şi obligaţii pe care tutorele le are cu privire la persoana
minorului, şi o latură patrimonială compusă din drepturile şi obligaţiile pe care tutorele le exercită şi le
îndeplineşte privitor la bunurile copilului.
2.1 Drepturile şi obligaţiile tutorelui privitor la persoana copilului
Tutela îndeplineşte funcţiile ocrotirii părinteşti, dar aceasta nu determină faptul că drepturile şi
obligaţiile tutorelui privitoare la persoana minorului sunt la fel cu cele ale părinţilor adevărați, fiind
doar asemănătoare cu acestea, întrucât în cazul instituirii tutelei nu are loc un transfer al drepturilor şi
obligaţiilor părinteşti către tutore aşa cum se întâmplă în cazul adopţiei. De aici deducem faptul că
ocrotirea persoanei minorului prin tutelă are un conţinut mai restrâns decât cel al ocrotirii părinteşti pe
latură personală.
Astfel drepturile şi obligaţiile tutorelui privitor la persoana copilului sunt următoarele:
 Tutorele are dreptul şi este obligat să se ocupe de educaţia copilului aflat sub tutela sa, să
aibă grijă de sănătatea şi dezvoltarea fizică, psihică, spirituală şi morală a copilului;
(art.123 din Codul familiei)
 Să determine de sine stătător procedeele şi mijloacele de educaţie a copilului aflat sub
tutelă, luînd în considerare eventualele recomandări ale autorităţii tutelare teritoriale;
 Tutorele, ţinînd cont de opinia copilului, poate alege instituţia de învăţămînt şi forma de
studii pe care le va urma copilul, fiind obligat să asigure frecventarea de către copil a
şcolii pînă la sfîrşitul anului de învăţămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani;
 Tutorele este în drept să ceară de la orice persoană, inclusiv rudele apropiate, înapoierea
copilului pe care acestea îl reţin fără temei legal sau fără o hotărîre corespunzătoare a
instanţei judecătoreşti;
 Tutorele nu este în drept să împiedice contactele copilului cu rudele lui, cu excepţia
cazurilor în care contactele respective contravin intereselor acestuia;
 Drepturile şi obligaţiile tutorelui privind reprezentarea intereselor copilului aflat sub
tutela sa sînt stabilite de legislaţia civilă;
 Tutorele este obligat să locuiască împreună cu copilul aflat sub tutela sa, până la vârsta
de 18 ani.
 Tutorele este obligat să comunice autorităţii tutelare în a cărei evidenţă se află copilul
informaţiile privind starea sănătăţii, îngrijirea şi educaţia copilului, precum şi schimbarea
domiciliului.
 2.2 Drepturile şi obligaţiile tutorelui privitoare la bunurile minorului
Privitor la bunurile minorului, tutorele are aceleaşi obligaţii ca şi părinţii ai acestuia. Aceste
obligaţii sunt reglementate distinct în raport de vârsta minorului. Astfel, până la data la care minorul
împlineşte vârsta de 14 ani art. 124 alin. 1 din Codul familiei arată că tutorele are obligaţia de a
administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, iar după împlinirea acestei vârste
alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile, însă
numai cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al
treilea.
Conform art.129 din Codul familiei, tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donații şi
nici să garanteze obligaţia altuia.Tutorele nu poate, fără prealabila încuviințare a autorităţii tutelare, să
facă valabil înstrăinarea ori angajarea bunurilor minorului, renunțarea la drepturile patrimoniale ale
acestuia, precum şi să încheie orice alte acte care depășesc dreptul de a administra.Actele făcute cu
încălcarea dispoziţiilor de mai sus sunt anulabile. Cu toate acestea, tutorele poate instrăina, fără
prealabilă încuviințare a autorităţii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricaciunii, precum şi bunurile
devenite nefolositoare pentru minor, dacă valoarea acestora din urmă nu depăşeşte suma de două sute
cincizeci lei (Codul familiei, art. 105,124,128,130,133).

Capitolul 4 Răspunderea tutorelui

Răspunderea tutorelui poate îmbrăca următoarele forme: civilă (patrimonială sau
nepatrimonială), contravențională sau penală.
Răspunderea civilă patrimonială intervine atunci când tutorele prin acțiunile sau inacțiunile sale
cauzează minorului un prejudiciu. Este vorba, în primul rând, de o răspundere pentru fapta proprie a
tutorelui.
Totodată, art. 130 alin. 4 Cod Civil reglementează că atunci când tutorele a încheiat un act juridic
cu nerespectarea avizului consiliului de familie, el va putea răspunde dacă actul este păgubitor pentru
minor.
Pe lângă răspunderea civilă patrimonială, tutorele mai răspunde și nepatrimonial. Această
răspundere se concretizează prin îndepărtarea acestuia de la tutela, potrivit art. 158 Cod Civil.
Răspunderea contravențională întervine atunci când neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a
atribuțiilor tutorelui constituie contravenție. Această formă a răspunderii se poate angaja în condițiile
Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Răspunderea penală a tutorelui poate fi antrenată dacă acesta săvârșește infracțiunea de gestiune
frauduloasă, rele tratamente aplicate minorului, punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a
se apăra etc. De asemenea, pe lângă pedeapsa principală a închisorii sau amenzii prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită, tutorele poate fi condamnat și la pedeapsa complementară a interzicerii
dreptului de fi tutore sau curator
 Concluzie
Oricărui copil i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
Copiii beneficiază de protecţie fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie,
opinii politice sau de altă natură, de cetăţenie, apartenenţa etnică sau originea socială, de statutul
obţinut prin naştere, de situaţia materială, de gradul şi tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de
creştere şi educaţie a copiilor, a părinţilor lor ori a altor reprezentanţi legali ai acestora, de locul aflării
lor (familie, instituţie educaţională, serviciu social, instituţie medicală, comunitate etc.).
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copilului se asigură de părinţi sau persoanele care îi
înlocuiesc, iar în cazurile prevăzute de lege – de autoritatea tutelară locală/teritorială sau de alte organe
abilitate. Părinţii poartă răspundere, prevăzută de legislaţie, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a obligaţiilor de îngrijire şi educaţie a copilului.
În cazul încălcării drepturilor şi intereselor legitime ale copilului, inclusiv prin neîndeplinirea sau
îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi (a unuia dintre ei) a obligaţiilor de întreţinere, educaţie
şi instruire, sau în cazul abuzului de drepturile părinteşti, copilul poate să se adreseze de sine stătător
autorităţii tutelare locale/teritoriale pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, iar de la
vîrsta de 14 ani – instanţei judecătoreşti. Copiii sunt mai vulnerabili decît adulții în fața dificultăților
vieții, iar dezvoltarea lor într-un mediu sănătos este esențială pentru viitorul unei societăți.

Bibliografie
CODUL FAMILIEI
CODUL CIVIL
T. Bodoaşcă, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
Ocrotirea minorului prin tutelă, drepturile și obligațiile tutorelui , Gheorghe Gavrilescu,
Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu,Curs
Formele răspunderii tutorelui minorului, Biroul Teritorial Iaşi
Surse de internet:
https://legeaz.net/dictionar-juridic/
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/formele-raspunderii-tutorelui-minorului-cine-poate-depune-
plangere--274260.html
http://www.parajurist.md/assets/site/files/Tutela.pdf