Cooperarea internaţională a organelor de drept în prevenirea şi combaterea criminalităţii

transnaţionale / I. Dumitrescu. - Legea şi viaţa, 2009, nr.10, pag.23

***
În contextul marilor schimbări politice şi sociale contemporane, al dezechilibrelor
internaţionale şi al proceselor tensionate, determinate de acestea, noile forme de criminalitate au
luat o amploare deosebită, mai ales în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă.
Organizaţiile criminale cresc ca număr şi dimensiune, îşi diversifică activitatea, îşi
construiesc structuri flexibile care se pot translata rapid în plan geografic şi în diferite sectoare
economice. Structurile rigide ale mafiei siciliene, ale Cartelului din Medellin şi ale Cosei Nostra
americane pierd teren în faţa mult mai flexibilelor Comorra Napolitană şi ale mafiei ruse.
Elementele - cheie ale succesului unei organizaţii criminale mafiote sînt flexibilitatea
organizaţională, dinamismul financiar şi instinctul comercial: "modelul arhaic (al mafiei n.a.) s-a
transformat în prezent într-un holding modern" [1]. Elementul definitoriu al organizaţiilor
mafiote îl prezenta, pînă în al doilea război mondial, controlul, deţinerea puterii într-un anumit
teritoriu, pe cînd, în prezent, acesta a devenit maximizarea profitului, ceea ce apropie mai mult
aceste organizaţii de ideea de holding, de afacere. Această schimbare marchează trecerea spre
exercitarea puterii, în mare măsură, prin mecanisme economice.
O dată cu liberalizarea şi democratizarea lumii, în sensul cel mai larg al conceptelor,
grupările criminale manifestă o atracţie tot mai vădită către marele zone şi centre bancare şi de
afaceri, unde ei au posibilităţi sporite de penetrare către porturi, aeroporturi, prin care se
tranzitează un mare volum de mărfuri şi unde se află importante instituţii financiar-bancare, şi se
concentrează sisteme moderne de telecomunicaţii.
Dezvoltarea tehnologică şi aplicarea rapidă a descoperirilor tehnologice de top constituie
una dintre caracteristicile revoluţionare ale lumii contemporane. Sistemele tot mai complexe de
informare, de transmitere a datelor şi de tehnologii moderne reprezintă condiţii sine-qua-non ale
existenţei la nivelul impus de societatea contemporană. Dar fenomenul acesta a adus în prim plan
o dinamică asemănătoare nivelului crimei organizate, dacă nu chiar mai rapidă. În acest sens,
experţii revistei "International Crime Threat Assessment" opinează că, "din multe puncte de
vedere, grupările crimei organizate se mişcă mai repede decît organismele de aplicare a legii.
Tendinţa este ca grupările crimei organizate să descopere posibilităţile de acţiune ale
organismelor legale, să se ferească de acestea şi să descopere noi canale care să le faciliteze
activitatea criminală. Or aceasta înseamnă nu numai planuri noi, dar şi mijloace tehnice moderne
de punere a acestora în aplicare" [2].
Folosind computerul, grupările criminale transfrontaliere au posibilităţi fără precedent în
obţinerea, procesarea, transmiterea şi protecţia informaţiilor proprii, dar şi de obstrucţionare a
acţiunilor organismelor de aplicare a legii. În acelaşi timp, grupările criminale au posibilităţi de
apelare la formele interactive ale funcţionalităţilor celor mai sofisticate reţele de computere. În
iniţierea şi desăvîrşirea acţiunilor, criminalii şi teroriştii au în aşa fel posibilitatea de a exploata
comunicarea anonimă pe chat şi prin alte forme de comunicare incognito pe suport electronic. Să
amintim numai că teroriştii care au pus la cale actul criminal din 11 septembrie 2001 au apelat la
comunicare prin computer pentru transmiterea mesajelor dintre ei şi obţinerea biletelor de avion.
Noua atmosferă internaţională îşi găseşte expresia şi în mai marea libertate de mişcare a
persoanelor, dar şi a bunurilor. Extinderea interconexiunilor rutelor aeriene, o mai uşoară
obţinere a libertăţii de emigrare, a vizelor a însemnat, simultan, noi facilităţi pentru activităţile
criminale.
În trecut, limitarea posibilităţilor de călătorie şi un mai riguros control la punctele de
trecere a frontierei făcea mai dificilă activitatea grupărilor infracţionale internaţionale.
Analistul Jennifer L. Hesterman este chiar de părerea că "în prezent infractorii au mai
multe opţiuni pentru traseele acţiunilor lor, putînd alege itinerariile cu cel mai mic risc. În fapt,
controalele la graniţe în interiorul unui bloc economic, precum este Uniunea Europeană, sînt
practic inexistente" [3]. În plus, ei pot călători în regiuni sau ţări de unde nu pot fi extrădaţi, îşi
stabilesc bazele în ţări unde aplicarea legii este ineficace, iar organismele sînt corupte. De
asemenea, în aceste zone, dominate de relaţii de tip mafiot, spălarea de bani şi conturile secrete
din bănci, izvorîte din activităţi obscure, sînt practic scăpate de sub rigoarea legii.
De remarcat este şi faptul că lumea criminalităţii organizate dezvoltă o industrie şi o
economie paralele economiei legale, unde se vehiculează sume astronomice. Includem aici
procurarea de documente false (paşapoarte, alte documente de călătorie, acte doveditoare şi de
însoţire a transporturilor de mărfuri etc.), spălarea de bani, alte activităţi aducătoare de profituri.
Instrumentele de reacţie a statului la acest flagel sînt ineficace: convenţiile internaţionale
referitoare la combaterea traficului de droguri, a spălării banilor etc., declaraţiile unilaterale şi
neconvingătoare denunţînd organizaţiile criminale şi activităţile desfăşurate de acestea sînt, din
păcate, la acest moment principalele instrumente de combatere a acestui fenomen şi se constituie
într-un alibi perfect pentru pasivitatea autorităţilor. [4]
Frontierele naţionale au devenit un aliat al organizaţiilor criminale, deoarece limitează
eficacitatea organismelor judiciare naţionale: foarte uşor o organizaţie criminală îşi poate
delocaliza activitatea dintr-un stat în afara acestuia, profitînd de faptul că jurisdicţia organelor
judiciare este limitată şi se manifestă în interiorul unui stat. Spre exemplu, obţinerea de către un
magistrat străin a unei autorizaţii în Luxemburg pentru verificarea conturilor bancare sau a unor
operaţiuni bancare suspecte presupune o perioadă de timp mare şi formalităţi complicate, care
limitează eficienţa controlului.
În faţa situaţiei create, îngrijorarea comunităţii internaţionale a devenit tot mai mare, după
cum se arată în Preambulul Rezoluţiei A/55/383 a Adunării Generale a ONU, prin Convenţia
împotriva crimei organizate transnaţionale, ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sînt
[5]:
"Profund preocupate de implicaţiile economice şi sociale negative pe care le are crima
organizată şi convinse de urgenţa întăririi cooperării în prevenirea şi combaterea mai hotărîtă a
unor asemenea activităţi, atît la nivel naţional, cît şi internaţional",
"Ţinînd seama, cu profundă preocupare, de dezvoltarea legăturilor dintre crima
organizată transnaţională şi grupările teroriste internaţionale, avînd în vedere Carta Naţiunilor
Unite şi rezoluţiile relevante ale Adunaţii Generale",
"Hotărîte să nu acorde refugiu acelora care sînt implicaţi în activităţi de crimă organizată
sau sînt cercetaţi pentru asemenea activităţi, oriunde s-ar afla aceştia",
"Puternic convinse că prin Convenţia ONU împotriva Crimei Organizate Transnaţionale
se va constitui un instrument efectiv şi necesar în cadrul cooperării internaţionale legale de
combatere a tuturor formelor crimei organizate, între care şi spălare de bani, corupţia, traficul
ilicit [...]"
"...8. Solicită tuturor Statelor şi organizaţiilor economice regionale să semneze şi să
ratifice Convenţia ONU împotriva Crimei Organizate Transnaţionale şi protocoalele sale
adiţionale cît mai curînd posibil, în vederea accelerării punerii în aplicare a Convenţiei şi a
protocoalelor sale adiţionale" [6].
Forumul mondial menţionează în mod clar că:
"Adoptarea Convenţiei ONU împotriva Crimei Organizate Transnaţionale este completată
şi prin alte documente, precum Protocolul pentru Prevenirea, Suprimarea şi Pedepsirea
Traficului de Persoane, în special Copii şi femei, Protocolul privind lupta împotriva
Contrabandei cu Migranţi pe pămînt, pe mare sau pe calea aerului" [7].
Încă de Ia începutul sec. al XX-lea s-au dezvoltat condiţii structurale şi motivaţii
operaţionale, menite să determine dezvoltarea cooperării poliţieneşti Ia nivel internaţional.
Structural - în sensul că activitatea poliţienească se poate desfăşura în interiorul cadrului creat de
jurisdicţiile naţionale, motivaţiile operaţionale, referindu-se la suportul de conştiinţă al oamenilor
legii, dincolo de "directivele politice guvernamentale" [8]. În fapt, cînd condiţiile structurale ale
autonomiei instituţionale sînt pe deplin întrunite, instituţiile poliţieneşti pot să colaboreze Ia nivel
internaţional, dincolo de graniţele naţionale conduse de un singur precept: combaterea
infracţionalităţii internaţionale.
Aşa cum observă majoritatea analiştilor, tranziţia sec. al XIX-lea către o societate modernă
a impus formarea unor organisme de poliţie specializate, instituţionalizate, tot mai independente
de sfera politică, fie sub egida organizaţiilor internaţionale universale, fie autonome ca: ONU,
UE, Interpol, Europol, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, SECI (Iniţiativa de
Cooperare Sud-Est), ICE (Iniţiativa Central - Europeană), BSEC (Organizaţia de Cooperare
Economică a Mării Negre) etc.
Crima şi criminalitatea mi au culoare politică şi nici graniţe. Iată de ce, pe cale de
consecinţă, aceleaşi percepte trebuie să guverneze existenţa poliţiei şi cooperării poliţieneşti.
În acelaşi context, Mathieu Deflem este de părere că "în această tranziţie dinamică a
cooperării poliţieneşti există două condiţii absolut necesare:
În primul rînd, prezenţa unor oportunităţi structurale care să creeze organismelor
poliţieneşti posibilitatea cooperării, dincolo de graniţele naţionale. Or aceasta nu se poate face pe
deplin, fără independenţa organelor poliţieneşti de factorul politic.
În al doilea rînd, prezenţa motivaţiilor operaţionale, însuşite ca bază comună de acţiune
pentru orice organism poliţienesc care se înscrie în cooperarea poliţienească" [9].
Astfel, prin intermediul organizaţiilor internaţionale în domeniul poliţienesc sau care
prevăd cooperarea poliţienească, enunţul lui Max Webber "Poliţistul este trimisul lui Dumnezeu
pe pămînt. Pentru Poliţist dreptatea este mai presus de orice şi oricine şi pentru aceasta nu trebuie
să precupeţească nimic" [10] devine realitate.

Referinţe bibliografice
1. Atonia Gialanella, judecător la Tribunalul din Napoli.
2. International Crime Threat Assessment. Global Context of International Crime, Implications of Changing
World, Chapter I.Clinton Foundation, 2005.
3. Jennifer L. Hesterman. Transnational Crime and the Criminal-Terrorist Nexus. Synergies and Corporate
Trends. The Walker Papers, May 2005, xiii.
4. Maillard Jean. Une Monde sans Loi. Editions Stock, 1998.
5. Mathieu Deflem. International Cooperation - History of. Encyclopaedia of Criminology, New York,
Routledge, 2005, p.112.
6. Mathieu Deflem. Policing World Society: Historical Foundations of International Police Cooperation.
Oxford University Press, Oxford, United Kingdom, 2002, p.45.
7. Max Webber. Class, Status and Power, Wirtschaft und Gellschaft. Part III, cap.6. pp.650-668.
8. United Nations Convention against Transnational Organised Crime, Resolution adopted by General
Assembly, Fifty-fifth session, 62nd plenary meeting, 15 November 2000, Distr.: General Assembly 8 January 2001.
9. United Nations Convention against Transnational Organised Crime, Resolution adopted by General
Assembly, Fifty-fifth session, 62nd plenary meeting, 15 November 2000, Preamble.
10. Idem, Paragraful 2.