Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA BABEȘ - BOLYAI, CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI


SPECIALIZAREA: CONSILIERE ȘCOLARĂ
ȘI ASISTENȚĂ PSIHOPEDAGOGICĂ

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘI ELABORĂRII LUCRĂRILOR ÎN ȘTIINȚELE


EDUCAȚIEI

MASTERAND: DOJA ANCA LOREDANA


AN: I
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
Tema nr. 1
Analizaţi critic, din perspectiva cercetării pedagogice – prezentând argumente pro sau contra, o
abordare/ idee/ studiu din literatura de specialitate (structurare liberă)

PEDAGOGIA WALDORF

Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf

În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în


educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii
şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului
principal, ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele
două ore, în trei părţi:
*  o partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului
*  o partea cognitivă care se adresează intelectului şi
*  o partea de povestire care se adresează simţirii.
Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată
şi nu numai componenta sa intelectuală.
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a
celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor
teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.
Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi
10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie
etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci.
Învăţarea în epoci
Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de
exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fără pauză, timp de 2–
4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar şi
materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de
eficientă.
Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste
câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu
trebuie să îngrijoreze.
În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru
că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu
literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la reîntâlnirea
cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.
Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi
sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor
rezolvarea lor.
Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular
limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste
materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de
bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi
artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.
O şcoală fără manuale
Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă
de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o
legătură directă în comunicarea cu elevii.
Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât
mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul
poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi
informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul
predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.
Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de autodidact
sunt calităţi evidente pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.
Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice
Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire
asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie
echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi cu
preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei educaţii
complete.
Un argument în plus pentru acest principiu: de regulă,
educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa,
individualismul, antipatia şi concurenţa iar, dimpotrivă,
educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia,
apropierea, lucrul în echipă şi colaborarea.
Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un
om echilibrat, dornic să-şi controleze singur viaţa, fără a se lăsa
manipulat din exterior.
Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile adresate
intelectului. Iată două exemple: o în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care
ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; o la începutul fiecărei
zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate
vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive).
Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră.
Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate în
arte, iar elevul trăieşte, în procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care
astfel o cunoaşte şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti,
dezvoltându-şi abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală.
Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a
Activitatea de îndrumare a clasei este realizată, de regulă,
de către o personalitate, care îşi asumă corelarea şi coordonarea
evoluţiei şcolare a elevilor pe parcursul unei trepte şcolare.
Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare
în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenţa unei
aceleiaşi persoane în aceasta funcţie coordonatoare.
În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită „învăţătorul
clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse în epoci, de-a
lungul celor opt ani de studiu până la liceu.
Disciplinele predate în epocă sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinară
este un deziderat esenţial al acestei pedagogii. Cu toţii cunoaştem faptul că, la această vârstă, elevii
percep evenimentele, acţiunile din realitate iar predarea trebuie să ţină cont de acest fapt şi să
menţină trează această capacitate de observare, bazată pe interesul firesc al elevului.
Experimente, excursii, observaţii minuţioase sunt modalităţi fundamentale de organizare a
învăţământului până la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe care se
aşează munca de observare din clasele gimnaziale.
De aceea este esenţial ca una şi aceeaşi persoană să însoţească elevul pe parcursul acestor
opt ani, când îşi formează instrumentele de cunoaştere.
Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă doar
despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural, această
despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de imitat, ci
îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi în faţa
elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse şi de a-şi exersa formele proprii, prin
acceptare sau combatere sănătoasă.
Datorită formelor legislative şi de pregătire existente, această formă de organizare nu este
oficial acceptată în România, dar este încurajată de unele inspectorate şi de cercetători în pedagogie
şi de psihologi.

Conducerea colegială
Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să
accepte ca fundament pedagogico-organizatoric
discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor
pedagogice, în consiliul profesoral.
Acesta este de fapt directorul şcolii. Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe
măsură ce au loc, consiliul profesoral se întruneşte săptămânal. Aici profesorii spun ce predau, cum
predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de elevi sau
elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de atenţia
întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată. Aici sunt dezbătute teme pedagogice
generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci pe toţi
„membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt.
Imaginea copilului rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării fiecărei teme, fie ea
şi administrativă. Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli are
dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi; se cer
organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate acestea sunt discutate într-un
cerc mai restrâns, în consiliul de administraţie.
La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii respective,
care îşi asumă de bună-voie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toţi colegii, unul
este ales ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu funcţia obişnuită a
directorului, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur şi nici nu are toate
responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi profesori sau învăţători. Purtarea
responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea implicării în „familie”.
Materii şi activităţi specifice
Prezentarea completă a tuturor materiilor Waldorf ar
necesita un spaţiu prea mare şi de aceea ne propunem doar o
prezentare succintă, care să ofere o imagine de ansamblu
asupra stilului de predare şi a metodelor folosite.

Tema nr. 2

Prezentaţi o cercetare pedagogică, realizată pe o temă la alegere, explicitând următoarele elemente:


Tema lucrării ştiinţifice (3 rânduri)

„Importanţa educaţiei parentale în procesul de socializare al preşcolarilor”


Tema cercetării - formulată în termeni operaţionali (3 rânduri)
„Să conștientizeze importanța educației parentale în procesul de socializare al preșcolarilor”
Structura lucrării (cuprinsul lucrării – cel puţin titlurile capitolelor) (1 pagină)

CAPITOLUL I: ROLUL EDUCAŢIEI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREŞCOLAR


I.1.Educaţia: A.O relaţie specific umană
B. Parte componentă a existenţei socio-umane
C. Acţiune social umană specifică
I. 2.Educaţia parentală: A. Definirea conceptului
B.,,Meseria ’’de părinte
CAPITOLUL II: FAMILIA.SOCIALIZAREA ŞI EDUCAREA COPILULUI ÎN FAMILIE
II.1. A. Familia-definire
B. Funcţiile universale ale familiei
C. Calitatea vieții de familie
D. Tipuri de familii
II.2.Familia în istorie
II.3.Familia şi mediul
II.4.Socializarea copilului în familie
II.5. Stiluri educative parentale
II.6. Climatul familial şi dezvoltarea psihică a copilului

CAPITOLUL III:PARTENERIATUL FAMILIE-GRĂDINIŢĂ


III.1. Educaţia permanentă – prioritate a politicilor educaţionale în formarea
Părinţilor
III.2. Fundamente teoretice privind educaţia părinţilor
III.3. Parteneriatul educaţional – condiţie a integrării sociale a copilului
III.4. Colaborarea familie-grădiniţă
III.5. Colaborarea familie-societate
III.6. Ce înseamnă,, Implicarea familiei în educaţie?”

CAPITOLUL IV: FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII


IV.1. Ipoteza cercetării
IV. 2. Obiectivele cercetării
IV. 3. Tipul cercetării
IV. 4. Locul de desfăşurare
IV. 5. Eşantionul de subiecţi
IV. 6. Metodele şi instrumentele cercetării
IV. 7. Analiza prelucrarea şi inerpretarea datelor obţinute în etapa constatativă
IV.8. Concluziile cercetării constatative
IV.9. Intervenţia
IV.10. Etapele intervenţiei
IV.11. Etapa postexperimentală
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Explicitarea relevanţei temei ( ½ pagini)
Lucrarea de faţă are rolul de a sublinia şi de a susţine cu argumente importanţa educaţiei
parentale, rolul familiei în socializarea copilului, în pregatirea lui pentru a se adapta cu uşurinţă în
contexte diferite de viată. „Cei 7 ani de acasă” sunt hotărâtori în
procesul de adaptare şi integrare la viaţa şcolară şi implicit în viaţa socială marcată de
influenţele mediului socio-economic. Familia este instituţia primordială unde copilul dobândeşte
cea dintâi şcoală a vieţii.
Din dorinţa de a conştientiza şi înţelege rolul multiplu al părinţilor în educarea copiiilor lor mi-am
ales această temă, care îmi oferă o posibilitate de a privi în ansamblu integrarea copilului preşcolar,
socializarea primară a acestuia şi formarea lui prin intermediul susţinerii părinteşti.
Copilul, un izvor nesecat de inocenţă, puritate şi nevinovăţie doreşte a fi ţinut în braţele
familiei, grădiniţei şi apoi a şcolii. Aceste braţe pot să-i îndrepte paşii spre fericire şi de asemenea
aşa cum spunea Mamie Gene Cole pot să-i dea o educaţie sănătoasă, pentru a fi o ,, binecuvântare
pentru lume”.
Socializarea preşcolarilor este un proces progresiv. Cu vârsta, posibilităţile de cooperare
ale copiilor cresc. Din experienţele sociale diferite ale copiilor pot rezulta diferenţe semnificative.
Grădiniţa împreună cu familia joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte procesul de socializare al
copiilor.

Prezentarea sintetică a stadiului atins în cercetarea din domeniu ( ½ pagini)


Tipul cercetării (1-2 rânduri)
Cercetare constatativă
Întrebarea/ întrebările de cercetare (10 rânduri)
Care sunt diferitele ocazii de implicare a părinţilor în activităţile educative ale preşcolarilor?
Care sunt principalele modalităţi de socializare a preşcolarilor?
Care sunt indiciile pentru instruirea părinţilor în vederea creşterii eficienţei activităţii lor în ceea ce
priveşte integrarea copilului în grădiniţă?
Este absolut necesară colaborarea familiei cu grădinița?
Acţiunea educativă are un rol important asupra dezvoltări sociale a copilului?
Suntem priviți de copil ca o sursă de siguranță, de satisfacții și de conoștințe?
Scopul/ scopurile cercetării ( 6 rânduri)
Ajutarea părinţilor în găsirea celor mai bune metode şi procedee în vederea socializării copiilor,
cunoaşterii dorinţelor acestora şi de ce nu crearea unui climat cooperant, stimulator dezvoltării
armonioase a copilului.
În cadrul activităţii de grup ,, Împreună pentru o educaţie mai bună” îmi propun să utilizez
următoarele tehnici : - discuţii libere ale membrilor grupului,
- metode de relaxare şi reducere a stresului,
- interviul individual şi de grup,
- observaţia.
În cadrul activităţii distractive ,,Cine sunt eu?” îmi propun să utilizez următoarele tehnici
şi procedee:- vizionarea unor softuri educaţionale distractive,
- jocul,
- imitarea unor plante, animale, personaje din poveşti cunoscute,
- descrierea etc.
Obiectivele cercetării (10 rânduri)
- Evidenţierea diferitelor ocazii de implicare a părinţilor în activităţile educative ale preşcolarilor;
- Identificarea principalelor modalităţi de socializare a preşcolarilor;
- Instruirea părinţilor în vederea creşterii eficienţei activităţii lor în ceea ce priveşte integrarea
copilului în grădiniţă.
Ipoteza/ipotezele cercetării (6 rânduri)
Ipoteza de la care am pornit a fost aceea că există un raport strâns între capacitatea de
socializare primară a preşcolarului şi educaţia primită în familie.
Rezultatul integrării copilului în gădiniţă în urma socializări lui cu grupul este strâns
infuenţat de suportul moral venit din partea familiei.

Variabilele cercetării (2 rânduri)


Variabila independentă: educația parentală
Variabila dependentă: - nivel de socializare, interrelaţional şi de autocunoaştere
- nivel al abilităţilor de comunicare
Coordonatele majore ale cercetării (inclusiv locul de desfăşurare, perioada, calendarul) (1/4 pagini)
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu program prelungit, numărul 1, Năsăud, judeţul Bistriţa
Năsăud.
Perioada: primul semestru al anului școlar 2019-2020.
Calendarul: 21 septembrie – Anunțarea părinților în legătură cu ideea cercetării
20 octombrie - Aplicarea unor chestionare părinților
2 noiembrie – 1 februarie – Desfășurarea propriu-zisă a cercetării constatative
2 februarie – 4 februarie – Analiza și interpretarea datelor
5 februarie – Comunicarea datelor către părinți
Eşantionul de participanţi (1/4 pagini)
În ceea ce priveşte eşantionarea populaţiei studiate, cercetarea constatativă a vizat trei
categorii principale de subiecţi:
- copii din învăţământul preşcolar, grupa mare (30);
- părinţi ai copiilor preşcolari (20);
- cadre didactice din învăţământul preşcolar (5).
Eşantionul de conţinut (1/2 pagini)
Eșantionul de conținut va fi reprezentat de chestionare pentru părinți, chestionare pentru
părinți, respectiv chestionar pentru cadrele didactice.
Acest chestionar are o finalitate ştiinţifică, şi anume cunoaşterea modului în care părinţii copiilor
înscrişi la Grădiniţa cu Program Prelungit, numărul 1, Năsăud apreciază asigurarea calităţii în
această grădiniţă.
Vă rugăm să răspundeţi la toate întrebările după cum este cazul în opinia dumneavoastră, chiar
dacă uneori va fi necesar un efort în gândire.
Vă asigur că la acest chestionar nu există răspunsuri bune sau rele. Răspunsurile sunt confidenţiale.
De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depind acţiunile ulterioare ce vor fi întreprinse în
vederea asigurării calităţii educație în grădiniţă.
Program de intervenție: „Împreună pentru o educație mai bună!”
Activitate distractivă: ,,Cine sunt eu?” desfăşurată sub forma unui bal-mascat , fiind implicaţi atât
copiii, educatoarele cât şi părinţii.

Metodologia cercetării
Corelaţia variabile măsurate – metode de cercetare – intrumente de cercetare, inclusiv tabelar
Prezentarea instrumentelor cercetării: originale, consacrate, instrumente adaptate, traduse, traduse şi
adaptate (1 ½ pagini)
Investigaţia a fost structurată sub forma anchetei.
Instrumentul principal de lucru l-a reprezentat chestionarul, dar ca şi metode
complementare au fost utilizate:
- Interviul (reacţii, opinii, sugestii);
- Analiza documentelor curriculare (fişe psihopedagogice de cunoaştere a copilului, orarul grupei
etc);
- Analiza produselor activităţii.
În cazul copiilor, chestionarul administrat (anexa 1) a cuprins 5 itemi, majoritatea fiind
întrebări închise, presupunând alegerea unei variante de răspuns.
Chestionarul aplicat părinţilor conţine 8 itemi (anexa 2), la fel, majoritatea întrebărilor
închise, dar au fost şi câteva întrebări unde părinţii au avut posibilitatea de a răspunde fără a fi
influenţaţi de vreun răspuns. Întrebările au avut ca scop cunoaşterea modului în care părinţi copiilor
înscrişi la grădiniţa cu program prelungit, numărul 1, Năsăud apreciază asigurarea calităţii în
această grădiniţă și colaborarea eficientă dintre grădiniță și familie.
În ceea ce priveşte cadrele didactice, chestionarul conţine 6 itemi (anexa 3), cu întrebări
deschise şi s-a efectuat sub forma interviului, acestea răspunzând direct întrebărilor.
Descrierea etapelor cercetării - prezentare relativ detaliată a intervenţiei pedagogice (2 pagini)
1.Etapa constatativă.
În urma prezentării detaliate a rezultatelor cercetării constatative, oferind o ilustrare a
opiniilor celor trei categorii de subiecţi: copii, părinţi şi cadre didactice am remarcat faptul că
socializarea se realizeză în grădiniţă cel mai adesea cu educatoarea dar şi cu colegii de grupă dacă
vorbim de socializare prin intermediul jocului.
Apoi, un alt lucru pe care l-am observat este faptul că nu toţi părinţii colaborează cu
grădiniţa, ceea ce produce o ruptură imensă asupra copilului, asupra dezvoltării lui. Părinţii trebuie
să folosească toate mijloacele pe care societatea de astăzi le oferă, pentru a se deprinde de
obiceiurile, mentalităţile şi prejudecăţile învechite, pentru a înlesni ştiinţei să pătrundă în viaţa de
familie şi a-i oferi tot ceea ce este mai bun copilului.
Consider că, soluţia ideală ar fi îmbunăţăţirea climatului educativ familial prin
intermediul unui parteneriat educaţional pentru a beneficia de resurse educative accesibile prin
interacţiune şi comunicare coerentă.
2.Intervenţia

Din analiza informaţiilor obţinute ca urmare a aplicării chestionarului se relevă necesitatea


unui program de intervenţie ,, Împreună pentru o educaţie mai bună” şi a unei activităţii
distractive ,,Cine sunt eu?” desfăşurată sub forma unui bal-mascat , fiind implicaţi atât copiii,
educatoarele cât şi părinţii.
Scopul intervenţiei
Ajutarea părinţilor în găsirea celor mai bune metode şi procedee în vederea socializării copiilor,
cunoaşterii dorinţelor acestora şi de ce nu crearea unui climat cooperant, stimulator dezvoltării
armonioase a copilului.
În cadrul activităţii de grup ,, Împreună pentru o educaţie mai bună” îmi propun să utilizez
următoarele tehnici : - discuţii libere ale membrilor grupului,
- metode de relaxare şi reducere a stresului,
- interviul individual şi de grup,
- observaţia.
În cadrul activităţii distractive ,,Cine sunt eu?” îmi propun să utilizez următoarele tehnici
şi procedee:- vizionarea unor softuri educaţionale distractive,
- jocul,
- imitarea unor plante, animale, personaje din poveşti cunoscute,
- descrierea etc.
Obiectivele intervenţiei
1. Formarea unei conduite deschise şi de suport a părinţilor pentru socializarea copiilor atât în
familie cât şi în grădiniţă.
2. Încurajarea socializării, fără reţinere.
3. Însuşirea unor strategii de acţiune adecvate pentru înlăturarea situaţiilor neplăcute, stresante.
4. Învăţarea unor conduite sociale, a unor deprinderi de comportament constructiv.
5. Implicarea părinţilor în activităţile copiilor desfăşurate în familie sau la grădiniţă.
Etapele intervenţiei
1. Selectarea membrilor grupului- Grupul ţintă
2. Planificarea activităţii de grup
3. Reguli de organizare a activităţii cu grupul de părinţi
4. Realizarea activităţii de grup:- scopul grupului;
- obiectivele grupului;
- materiale necesare;
- temele propuse şi discutarea lor;
- desfăşurarea activităţii distractive.
5.Evaluarea

3.Etapa post-experimentală

Plecând de la fapul că planul de cercetare realizat corespunde unei cercetării constatative,


nu-mi rămâne decât să anticipez ceea va rezulta în urma intervenţiei şi a celor cinci şedinţe.
Copiii şi părinţii şi-au îmbunătăţit relaţiile interpesonale, dar şi cele de grup prin
intermediul unei socializări la nivel de grup.
Părinţii au aflat lucruri noi despre modul de relaţionare cu copilul, despre capacitatea de
luare a celor mai bune decizii în favoarea copilului, despre interesele şi nevoile copilului şi nu în
ultimul rând au putut conştientiza rolul părinţilor în procesul de socializare al preşcolarilor.
Tot părinţii au fost cei care au observat rolul implicării părinţilor în activităţile grădiniţei,
fiind siguri şi susţinând faptul că o colaborare eficientă între familie şi grădiniţă duce la rezultate
măreţe (ipoteză confirmată).

Prezentarea datelor cercetării (aşteptate sau obţinute) (2 pagini)


Menționez faptul că, pentru a cuantifica rezultatele, se utilizează în acest caz calificativele:
(Foarte bine = 10 puncte; Bine = 8 puncte; Suficient = 6 puncte; Insuficient = 4 puncte).
Rezultate obținute în urma etapei de control sunt prezentate atât sub formă tabelară cât și sub formă
statistică :

Foarte bine Bine Suficient Insuficient


(10 puncte) (8 puncte) (6 puncte) ( 4 puncte)
Eşantionul 10 8 8 4
experimental
Eşantionul de 10 7 9 4
control
Tabelul 2. Rezultatele obținute în urma pretestului

Figura 3. Rezultatele comparative în pretest


Figura 4.
Rezultatele obținute în urma pre-testului – grupul experimental

Figura 5.
Rezultatele obținute în urma pre-testului – grupul de control

După cum se poate observa, pre-testul (ANEXA 1) vizează recapitularea și consolidarea


cunoștințelor referitoare la concepte deținute de preșcolarii grupei mijlocii,la modul lor de
exprimare, precum și la capacitatea lor de a creea. Este un bun prilej pentru a determina preșcolarii
să-și însușească noi concepte și semnificația acestora și pentru a-i motiva pentru activitatea
următoare.
III.5.2. Etapa desfășurării experimentului pedagogic formativ
După administrarea pre-testului, preșcolarii au avut parte de desfățurarea diferențiată a
activităților, respectiv în Grădinița 1 nu s-au desfășurat jocuri de creație, iar Grădinița 2 a avut
parte de predarea zilnică bazată pe jocuri de creație. Activitatea de predare se va
desfășura în același timp pentru a nu influența
rezultatele, moment concretizat în etapa experimentală. 1.Grupa
de control(Grădinița 1): va avea parte de predare tradiționale, nedesfășurându-se în cadrul
activităților jocuri de creație.
La finalul activității, preșcolarii vor primii fișa de evaluare (ANEXA 1) care reprezintă în
cercetarea de față post-testul, iar rezultatele vor fi înregistrate.
2.Grupa experimentală(Grădinița 2): va fi inițiată o activitate interactivă, centrată pe elev și
pe nevoile acestuia.
Așadar, pe parcursul desfășurării experimentului se vor desfășura jocuri de creație în cadrul
a diferite activități.
Vor fi respectate etapele de realizare a joului de creație după cum urmează:
1.Alegerea temei de joc (educatoarea împreună cu preșcolarii);
2.Gruparea partenerilor și elaborarea mentală a planului jocului (educatoaarea poate simula o
discuție la telefon, poate aminti o întâmplare în concordanță cu tema jocului);
3.Acțiunea jocului: jocul va fi desfășurat de către copii, fiecare personaj va avea la alegere un
simbol care să-l reprezinte, având posibilitateade a-și creea siguri replicile;
4.Analiza jocului – o primă analiză se face atunci când educatoarea constată că jocul începe să-și
piardă din farmec, când intervine monotonia, saturația față de tema respectivă.
Jocul de creație este o activitate liberă în desfășurare spre deosebire de de alte activități, nu
se ține seama de un anumit scenariu, pentru ca activitatea să ofere copiilor frâu liber imaginației.
III.5.3 Post-testul
Etapa reflecției a fost marcată de aplicarea testului de evaluare (post-testul)
(ANEXA 1) , același pe care l-au rezolvat și preșcolarii din grupa de control.
Rezultatele au fost înregistrate și comparate, subliniind câteva aspecte.

Analiza calitativă şi cantitativă a rezultatelor (5 pagini)


În cadrul subiecţilor reprezentaţi de copii rezultatele au fost următoarele:
Analizând primul rezultat obţinut în cadrul subiecţilor reprezentaţi de către copii mi-am dat seama
de faptul că, jumătate dintre ei preferă să discute cu educatoarea toate problemele intervenite şi să le
rezolve împreună. Cealaltă jumătate este reprezentată de cei 16,6% care discută adesea cu
prietenul sau colegul cel mai bun, rezolvând împreună problema şi 33,3% care preferă să discute cu
părinţii atunci când se iveşte o problemă.
În ceea ce priveşte frecventarea grădiniţei de către preşcolari am fost surprinsă plăcut să
constat că mai mult de jumătate şi anume 85% preferă să meargă la grădiniţă în fiecare zi, pentru ei
grădiniţa este o rutină, locul de activitate zilnică şi doar 15% dintre copii preferă să meargă doar
uneori la grădiniţă, atunci când sunt nevoiţi şi nu au altă alternativă sau atunci cănd simt ei nevoia.

Referitor la persoana care îl însoţeşte adesea pe copil la grădiniţă s-a constatat că cei
mai mulţi copii preferă prezenţa mamei, 50%; 10% vin însoţiţi de către tată şi doar 5% sunt însoţiţi
de bunici, fraţi mai mari sau alte rude.
Următorul item a presupus interogarea copiilor în ceea ce priveşte socializarea lor prin joc. Astfel,
cei mai mulţi copiii, 69% preferă să se joace cu prietenii de la grădiniţă, de care sunt foarte
apropiaţi şi pot discuta orice. O parte dintre preşcolari 18% se simt mai în siguranţă în familie şi
preferă să se joace cu fraţii. Am descoperit şi copiii, 3% care doresc doar compania părinţilor, nu
socializează decât rareori cu colegii de grupă sau educatoarea datorită faptului că nu frecventează
grădiniţa.
În ceea ce priveşte ataşamentul copiilor faţă de colectivul grădiniţei am remarcat că cei
mai mulţi sunt atraşi şi se simt ataşaţi de colegi 66,7% întrucât se simt minunat în compania lor,
comunică permanent cu aceştia ca într-o adevărată familie şi de cele mai multe ori se ajută reciproc
în îndeplinirea sarcinilor oferite de educatoare. Există copii care se simt mult mai atraşi de
educatoare 33,3% deoarece aceasta le-a oferit întotdeauna cele mai bune sfaturi, i-a primit cu
căldură şi iubire în sânul grădiniţei, i-a ocrotit şi împreună au descoperit lucruri noi.

În cadrul subiecţilor reprezentaţi de părinţi rezultatele au fost următoarele:


Analizând primul rezultat, în ceea ce priveşte opinia părinţilor cu privire la calitatea
învăţământului am obţinut:
- Eficienţă- 8 părinţi (38%)
- Cadre didactice bine pregătite - 3 părinţi (14%)
- Dotări corespunzătoare - 2 părinţi (10%)
- Activităţi desfăşurate conform cerinţelor actuale - 7 părinţi (33%)
- Echilibru – un părinte (5%)
Analizând rezultatele obţinute în urma interogării părinţilor în ceea ce priveşte criteriile
urmate în înscrierea copilului în această grădiniţă am ajuns la concluzia că cei mai mulţi părinţi au
optat pentru condiţii optime de dezvoltare şi învăţare, 7 părinţi (35%), apoi profesionalismul
cadrelor didactice, 5 părinţi(25%); seriozitatea personalului grădiniţei, 3 părinţi(15%) ; siguranţa, 2
părinţi (10%) şi nu în ultimul rând încrederea în cadrele didactice, 3 părinţi (15%).
Referitor la măsura în care grădiniţa răspunde nevoilor şi intereselor familiei, părinţii au
răspuns că în mare măsură- 10 părinţi(50%), urmând apoi părinţii care au decis că această instituţie
răspunde într-o oarecare măsură- 6 părinţi(30%) şi am identificat şi părinţi care consider că
programele oferite răspund într-o mică măsură intereselor familiei lor- 4 părinţi (20%).
În ceea ce priveşte aprecierea de către copil a mediului grădiniţei am constatat că
majoritatea părinţilor consideră că propriul copil apreciaza mediul grădiniţei ca fiind unul de
dezvoltare normal-12 părinţi(60%), urmând apoi opiniile părinţilor care văd la copiii lor satisfacţia
ce le-o oferă mediul grădiniţei- 5 părinţi(25%) şi nu în ultimul rând părinţii care reuşesc să citească
pe buzele copiilor lor identificarea gădiniţei cu acel mediu plăcut, creativ-3 părinţi(15%). Aceste
rezultate mi-au demonstrat faptul că majoritatea părinţiilor sunt interesaţi în primul rând de părerea
propriului copil cu privire la tot ceea ce se întâmplă în grădiniţă iar în al doilea rând părinţii au
adoptat o atitudine pozitivă faţă de această instituţie fapt ce se răsfrânge şi asupra copiilor.
Toţi părinţii (20 de persoane) au răspuns că e absolut necesară o colaborare eficientă între
grădiniţă şi familie întrucât numai prin crearea acestor punţi de legătură consistente se poate forma
un climat de încredere, de receptivitate. Interacţiunea cu grădiniţa mai ales cea vizând comunicarea
personală dintre părinţi şi cadre didactice, reprezintă un factor de succes pentru copil. Reticenţa pe
care părinţii par să o aibă în raport cu intensificarea relaţiilor cu instituţiile de învăţământ este
legată probabil de caracterul formal închistat, în care se manifestă aceste relaţii.
Cu privire la această întrebare am constatat faptul că o colaborare eficientă între cele două
laturi ( instituţională şi familială) duce la trezirea unei dorinţe tot mai mari de a frecventa grădiniţa
şi la creşterea siguranţei, încrederii în propriile forţe şi capacităţi a copilului. Astfel încât 16
părinţi(80%) consideră că acestă colaborare a influienţat în mare măsură dorinţa copilului de a
merge la grădiniţă, 3 părinţi(15%) afirmă că această colaborare a influienţat într-o oarecare măsură,
iar un părinte (5%) a afirmat că nu ştie acest lucru .
La această întrebare adresată cu privire la rolul acţiunii educative asupra dezvoltării
sociale a copilului, cei mai mulţi părinţii -17 (85%) atribuie acţiunii educative un rol hotărâtor, prin
faptul că întreaga activitate educativă este organizată, vizează anumite cunoştinţe, nu este
întâmplătoare iar copilul participă cu interes şi motivare la activitate, exprimându-se liber,
socializând în grupuri, microgrupuri etc. 15% dintre părinţi consideră acţiunea educativă secundară
motivând prin faptul că preşcolarul este o fiinţă complexă, ce asimiliază cunoştinţe în condiţii şi
contexte variate nu numai în medii instituţionalizate.
Niciun părinte nu atribuie rolul nesemnificativ acţiunii educative ceea ce demonstrează
faptul că părinţii cunosc importanţa acţiunii educative, sunt conştienţi şi răspunzători de integrarea
copilului într-un mediu instituţionalizat.
La ultima întrebare adresată referitoare la participarea activă în rezolvarea unor probleme
la care părinţii au fost solicitaţi, 15 părinţi (75%) au afirmat că nu au fost solicitaţi în asfel de cazuri
iar 5 părinţi (25%) au afirmat că nu au apărut niciun fel de probleme.
Din aceste răspunsuri primite constat o lipsă de imlicare a părinţilor în rezolvarea
multor probleme ce intervin într-o grupă şi nesolicitarea din partea pesonalului grădiniţei la
îndeplinirea unor sarcini, atribuţii de către părinţii .

În cadrul subiecţilor reprezentaţi de cadrele didactice rezultatele au fost


următoarele:

În ceea ce priveşte chestionarul administrat cadrelor didactice, acestea au fost toate de


părere că este oportună o relaţie de parteneriat între grădiniţă şi familie cu scopul oferirii unei
educaţii optime preşcolarilor. De asemenea cadrele didactice cred cu tărie în realizarea unor
parteneriate funcţionale, care să implice mai mult părinţii în procesul de educare al copiilor, cu un
efect profund asupra randamentului acestora în învăţare.
Parteneriatul familie - grădiniţă poate include activităţi iniţiate de educatori sau părinţi.
Aceste activităţi se pot produce la grădiniţă, acasă sau în comunitate. Implicarea activă a părinţilor
în viaţa cotidiană a copilului, petrecerea timpului liber împreună cu aceştia reprezintă o sursă
extrem de importantă pentru dezvoltarea armonioasă a copilului inclusiv pentru reuşita lui de
integrare socială.
Referitor la sprijinul oferit de familiile preşcolarilor în educarea copiilor lor părerile
cadrelor didactice sunt împărţite, 3 din cele 5 cadre didactice consideră că părinţii sprijină toate
activităţile formale şi non-formale ale copiilor în scopul educării copiilor lor iar 2 dintre cadrele
didactice nu sunt mulţumite de sprijinul primit din partea părinţilor. Ele susţin de asemenea că mulţi
părinţi nu colaborează cu grădiniţa.
Cadrele didactice au menţionat şi faptul că socializarea copilului nu este fundamental
atribuită părinţilor. Ea începe şi se dezvoltă în familie dar o contribuţie importantă socializării
copilului este atribuită grădiniţei, primului contact cu un astfel de mediu instituţionalizat,
ajungându-se treptat la integrarea copilului în colectiv şi la o socializare secundară.
În concluzie, cadrele didactice optează pentru un parteneriat grădiniţă - familie care să
faciliteze şi să asigure o educaţie optimă, eficientă, centrată pe nevoile şi interesele copiilor.
Concluziile cercetării – structurate funcţie de ipoteză(e) (1 ½ pagini)
În urma prezentării detaliate a rezultatelor cercetării constatative, oferind o ilustrare a
opiniilor celor trei categorii de subiecţi: copii, părinţi şi cadre didactice am remarcat faptul că
socializarea se realizeză în grădiniţă cel mai adesea cu educatoarea dar şi cu colegii de grupă dacă
vorbim de socializare prin intermediul jocului.
Apoi, un alt lucru pe care l-am observat este faptul că nu toţi părinţii colaborează cu
grădiniţa, ceea ce produce o ruptură imensă asupra copilului, asupra dezvoltării lui. Părinţii trebuie
să folosească toate mijloacele pe care societatea de astăzi le oferă, pentru a se deprinde de
obiceiurile, mentalităţile şi prejudecăţile învechite, pentru a înlesni ştiinţei să pătrundă în viaţa de
familie şi a-i oferi tot ceea ce este mai bun copilului.
Consider că, soluţia ideală ar fi îmbunăţăţirea climatului educativ familial prin
intermediul unui parteneriat educaţional pentru a beneficia de resurse educative accesibile prin
interacţiune şi comunicare coerentă.
Concluziile lucrării (1 pagină)
Informarea şi educarea părinţilor în ceea ce priveşte comportamentul copilului, nevoilor lui este un
element esenţial pentru conturarea unei atitudini pozitive şi crearea unui mediu adecvat dezvoltării
armonioase a copilului.
Părinţii pot beneficia de ajutor pentru a crea medii familiale care să sprijine experienţele
de învăţare ale copiilor prin modalităţi diverse, printre care oferirea de informaţii despre organizarea
spaţiului de acasă al copilului pentru a-i sprijini învăţarea dar şi jocul, sprijinirea şi înţelegerea
importanţei unei relaţii cu dublu sens, între familie şi grădiniţă. Studiul acasă dar, mai ales, jocul
acasă la această vârstă reprezintă una dintre cheile dezvoltării copilului, iar grădiniţa poate sprijini
familiile prin oferirea de informaţii şi idei care să le ofere un suport în legătură cu modalităţile în
care pot să continue acasă educaţia primită în grădiniţă. Grădiniţa, prin educatori, poate oferi repere
privind învăţarea şi dezvoltarea copiilor în diferite etape de vârstă, care sunt jucăriile sau
echipamentele de care este util să beneficieze copiii .
Rolurile părinţilor este ideal să se contopească cu rolurile profesorilor pentru că doar
împreună pot sprijini parteneriatul prin comportamente de colaborare, planificare, comunicare şi
evaluare. Implicarea părinţi-cadre didactice va determina realizarea unei educaţii de viitor, eficientă
întrucât copiii sunt comunicativi, dornici de a afla noutăţi şi deţin capacităţi uimitoare de asimilare
de cunoştinţe.
Nevoia de suport educativ, de interacţiune cu grădiniţa şi în general de atragere a oricăror
surse în contextul îmbunătăţirii climatului familial educativ, este o necesitate. Rămâne doar să
găsim cele mai potrivite modalităţi de a-i convinge pe toţi părinţii că prin implicarea în parteneriatul
grădiniţă - familie vor avea numai de câştigat, vor beneficia de resurse educative accesibile doar
prin interacţiune, comunicare permanentă şi astfel vor oferi o şansa în plus copiilor lor.
Adultul este privit de copil ca o sursă de siguranţă, de satisfacţii şi de cunoştinţe. De obicei, el vine
în întâmpinarea dorinţelor copilului. Apropierea, disponibilitatea şi intervenţia frecventă a adultului
sunt indispensabile copilului. Aşadar părintelui îi rămâne sarcina de a pune bazele unei educaţii
sănătoase bazată pe iubire, ocroticre, ajutor şi nu în ultimul rând comunicare. Cadrului didactic îi
revine datoria de a reuşi să-l determine pe copil să înveţe jucându-se, de a se traspune în lumea
minunată a copilăriei deşi uneori pare un gest de imaturitate, dar nu este altceva decât o dovadă a
măiestriei pedagogice cu care trebuie să fie înzestrat orice cadru didactic ce pretinde a fi un bun
dascăl.
Punctele tari ale cercetării(½ pagină)
Cel mai frumos lucru din întraga perioadă a cercetării a fost faptul că am cunoscut copilaşii, cadrele
didactice care lucrau la grupă dar şi părinţii acestora şi chiar am legat prietenii foarte strânse .
De asemenea prin instrumentele folosite în cercetare şi interpretarea corectă a datelor am constatat
că ipoteza s-a confirmatat, adică părinţii şi educaţia parentală au un rol important şi hotărâtor în
socializarea primară a preşcolarilor.
Limitele - punctele slabe ale cercetării(½ pagină)
Fiind o cercetare de tip constatativ, eu am anticipat doar ceea ce avea să se întâmple în urma celor
constatate . Astfel nu am putut observa clar şi concret aceste îmbunătăţiri practic nu am constatat în
realitate cum stau lucrurile.