TEMA 1. Conceptul şi esenţa managementului.

(2 ore)

1.1. Etimologia şi definirea conceptului de management.

Managementul, sub aspectul elementelor sale de conţinut, a fost prezent în

activitatea oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. El şi-a făcut simţită prezenţa
o dată cu debutul activităţii productive a omului,fără însă, ca acesta să fie perceput
ca atare. Orice activitate productivă sau de organizare a fost supusă legilor
managementului. Practic managementul a fost prezent în întreaga activitate
desfăşurată de om sau de colectivităţile umane încă din comuna primitivă.
Ca ştiinţă, managementul s-a conturat mult mai târziu, o dată cu apariţia
marilor teorii care au guvernat procesul productiv sau chiar anterior acestei etape.
Iniţial,managementul a trecut prin faza cristalizării sale ca tehnică şi procedeu de
conducere. Ulterior acestei etape, managementul s-a conturat ca ştiinţă de sine
stătătoare.
Conceptul de management a fost folosit iniţial în ţările anglo-saxone acest
fapt datorându-se cu precădere nivelului mai ridicat de dezvoltare industrială şi
socială existent în aceste ţări.
Primele aprecieri mai concrete asupra termenului de management asupra
elementelor sale de conţinut,au fost făcute în sec. XVII, o dată cu derularea
revoluţiei industriale ,proces prin care munca manuală a omului a fost înlocuită cu
producţia industrială de grup.
Cuvîntul management îşi are originea în limba latină şi derivă de la
manus,care înseamnă mînă. Termenul de management a fost preluat cu sensul de
mânuire ,manevrare, îndrumare etc. de la latinescul manus şi s-a format în limba
italiană termenul mannegio care înseamnă prelucrare manuală,sau,în termeni mai
moderni procesare.. Din italiană cuvîntul a trecut în franceză sub forma de
manege, de unde a fost importat în limba romînă, definind locul unde sunt
crescute, hrănite şi mai ales dresate animalele .Limba franceză a constituit şi
puntea de legătură spre limba engleză,unde termenul a pătruns sub forma to
manage, termen care înseamnă a administra a organiza a conduce.
“Dicţionarul explicativ al limbii române” acordă noţiunii de
management sensurile:
 activitatea şi arta de a conduce;
 ansamblul activităţilor de organizare, de conducere şi de gestiune a
întreprinderilor;
 ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei întreprinderi.
Cuvîntul “management” rămîne intraductibil.
Adevărata vocaţie a termenului”Management” se regăseşte în domeniul
economicului.
Primele încercări de definire a termenului “management” au fost efectuate în
Anglia, de către A. Smith, în lucrarea “Bogăţia naţiunilor”, apărută în 1776, în
care, abordînd teoretic revoluţia industrială arată că “managementul constă în
organizarea raţională şi coordonarea competentă a grupurilor umane în cadrul
activităţii de producere a bunurilor materiale”.
 Peter Drucker, autoritate americană în domeniul managementului, dă
următoarele explicaţii: noţiunea este pur americană şi nu poate fi tradusă în alte
limbi; înseamnă funcţie, dar şi oameni, care îndeplinesc această funcţie; arată
starea socială a conducătorilor de toate nivelurile; este un curs teoretic; este un
domeniu al ştiinţei.
Totuşi bazele managementului ca ştiinţă şi concept au fost puse de
inginerul american Frederik Taуlor(1856-1915) şi de inginerul francez Henrу
Faуol (1841-1925) la începutul sec XX. Lucrările lor principale: “Principiile
managementului ştiinţific” și “Administraţia industrială şi generală”, unde pentru I
dată au analizat într-o manieră ştiinţifică procesul de management şi sistemul de
management, elaborînd un set de reguli, principii şi metode de conducere
ştiinţifică. După cum afirmă dum-lui termenul de management a pătruns mai întîi
în SUA şi Franţa apoi şi în celelalte ţări cuprizînd şi alte activităţi umane.
De-a lungul evoluţiei ştiinţei managementului, termenul de management a
cunoscut diferite definiri.
O serie de autori din Europa occidentală şi din America consideră că
”Managementul desemnează atăt activităţi de conducere căt şi de organizare,
ambele avănd ca scop final crearea cadrului optim pentru buna funcţionare a
firmei.”
Klein Jacques în lucrarea sa „Qu est le management” defineşte managementul
ca ”totalitatea disciplinelor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor referitoare la
conducerea, gestionarea, administrarea şi organizarea întreprinderii.”
Contribuţii la ştiinţa managementului le aduce şi Peter Drucker (1991). În
timp ce alţi autori se ocupă de modul de a conduce oamenii, Drucker se ocupă mai
mult de aspectele autoconducerii.
Făcînd o sinteză a difiniţiilor formulate de diverse curente şi şcoli, Nicolescu
în 1992 arată că ,managementul rezidă în studierea proceselor şi relaţiilor de
management din cadrul întreprinderilor în vederea descoperirii legităţilor şi
principiilor care guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode tehnici şi
modalităţi de conducere de natură să asigure ridicarea eficienţei.
După Petrescu (1993) ”managementul este ansamblul activităţilor,metodelor,
tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii, gestiunii administrării şi
organizării întreprinderii şi vizează ca prin adoptarea deciziilor optime în
proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice să antreneze întregul colectiv
de salariaţi pentru a întreprinde şi a lucra cît mai profitabil pentru a organiza
schimbări capabile să asigure unităţii un viitor trainic pe plan economic şi
social.”
Literatura de specialitate mai acordă managementului următoarele definiții:
Managementul – procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale,
materiale şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei;
Managementul – proces prin care se acţionează împreună, cu şi prin alţii
pentru a realiza obiectivele organizaţiei într-un mediu în continuă schimbare;
Managementul – un mod de a conduce şi gestiona raţional firme, organizaţii,
de a organiza activităţi, de a stabili scopuri şi obiective, de a elabora strategii, de a
utiliza cu eficienţă resursele umane, materiale, financiare, informaţionale şi timpul,
de a contribui la progresul tehnic general şi la ridicarea calităţii vieţii;

1.2. Obiectul, conţinutul şi metodele de studiere a managementului.

Managementul este o ştiinţă deoarece ea se realizează pe baza unor teorii,

principii şi legităţi. Obiectul managementului constă în totalitatea relaţiilor de
conducere, ce apar în procesul de producere şi conducere între lucrători şi
aparatul de conducere, şi de asemenea în interiorul aparatului de conducere.
În definirea obiectului de conducere trebuie de avut în vedere tripla definire
a noţiunii de management:
1. prin management se înţelege o activitate, un anumit tip de muncă.
2. prin management sunt determinate cadrele, ce desfăşoară această activitate.
3. prin management înţelegem o disciplină, care îşi concentrează atenţia asupra
activităţii de conducere.
Managementul înseamnă o activitate conform unui scop bine stabilit de
aparatul de conducere în sistemul social-economic.
Conţinutul ştiinţei managementului cuprinde:
 bazele generale de conducere( legităţile, principiile, funcţiile)
 organizarea conducerii în diferite sisteme(micro şi macroeconomice)
 cadrele de conducere şi organizarea muncii lor.
 metodele de conducere.
 tehnologia şi mijloacele tehnice de conducere, inclusiv, sistemele automatizate
de conducere.
Metodele de studiere a managementului sunt:
1. metoda monografică (studierea anumitor procese şi fenomene în baza unor
întreprinderi concrete)
2. metoda analitic-calculativă (se caută soluţii la anumite probleme prin
examinarea mai multor variante posibile)
3. metoda experimentală ( constă în exsperimentarea practică a unor idei, sugestii,
opinii etc.)
4. metoda economico-matematică ( se bazează pe operaţiile matematice în
analizele economice, folosirea calculatoarelor)
5. metoda de bilanţ (activ-pasiv).etc.
In rezultatul studiului managementului se descoperă principiile, legităţile şi
alte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica managementului.
Managementul se operaţionalizează prin implicarea managerilor de diferite
niveluri, omul fiind atît obiect al conducerii, cît şi subiect al conducerii, iar
instrumentarul managerilor în asigurarea eficienţei activităţii firmei îl reprezintă
funcţiile de conducere.

1.3. Însemnătatea ştiinţei managementului şi legătura ei cu alte

ştiinţe
 Managementul e determinat de aşa factori de bază ca: forma de proprietate,
maturitatea pieţei, etc.
Una din tezele fundamentale social-economice indică că : managementul se
confundă cu probleme asemănătoare în orice ţară şi sistem social. Mulţi savanţi
sunt convinşi de universalitatea managementului ca mijloc de rezolvare a
problemelor ce stau în faţa omenirii. Ei afirmă că în condiţiile satisfacerii celor 5
necesităţi de bază a omenirii(alimentaţia, îmbrăcăminte, locuinţe, ocrotirea
sănătăţii, comunicarea şi studiile) omul este capabil de acrea o societate economic
dezvoltată puternic. Însă aceste probleme încă nu au fost rezolvate totalmente.
Misiunea istorică a managementului în aceasta şi constă, de ai da omenirii
principiile adevărate ale conducerii întreprinderilor şi societăţii.
Totodată, managementul este unul din factorii care explică de ce o ţară este
bogată sau săracă; este unul dintre cei mai importanţi factori de creştere a eficienţei
economice la nivel macro şi micro. Calitatea muncii de conducere determină în
mare măsură rezultatele activităţii întreprinderilor iar toate schimbările,
transformările ce au loc permanent în domeniul economic, social, politic se
datorează anume managerilor, care permanent studiază şi realizează în practică
ajunsurile ştiinţei şi tehnicii. O conducere competentă asigură folosirea eficientă a
resurselor umane, financiare, materiale, etc.
Managementul este o ştiinţă economică de sinteză cu caracter interdisciplinar
şi corelează direct sau indirect cu toate ştiinţele contemporane şi sferele de
activitate: microeconomia; cibernetica economică; analiza economică; sociologia
şi psihologia; dreptul; marketingul; finanţele; politologia; organizarea producţiei;
ştiinţele tehnologice şi tehnice, etc.