Viermele galben de făină

Viermele galben de făină este forma larvară a gândacului de făină, Tenebrio

molitor, o specie de gândac negru. Ca toate insectele holometabolice, gândacii trec
prin patru etape de viață: ou, larvă, pupă și adult(d). Larvele măsoară de obicei
aproximativ 2,5 cm sau mai mult, în timp ce adulții sunt în general între 1,25-
1,8 cm lungime.

Reproducere

Gândacul de făină se înmulțește proliferativ. Împerecherea este un proces în trei

etape: masculul urmărește femela, se urcă pe femelă și introduce aedeagus(d) și, în
final, injectează un pachet de spermă. După câteva zile, femela se îngroapă în
pământ moale și depune ouă. De-a lungul vieții, o femelă va depune, în medie,
aproximativ 500 de ouă. 

După patru până la 19 zile, ouăle eclozează. Mulți prădători prădează ouăle,
inclusiv reptilele. 

În timpul stadiului larvar, viermele de făină se hrănește cu vegetație și insecte

moarte și năpârlește între fiecare etapă larvară sau instar(d) (de la 9 la 20 de etape).
După năpârlirea finală devine pupă. Noua pupă este albicioasă și devine maro în
timp. După 3 până la 30 de zile, în funcție de condițiile de mediu, precum
temperatura, individul iese din pupă ca gândac adult. 

Feromoni sexuali

A fost identificat un feromon sexual emanat de gândacii de făină de sex masculin.

[2]
Consangvinizarea reduce atractivitatea semnalizării cu feromoni sexuali de către
masculi.[3] Femelele sunt mai atrase de mirosurile produse de masculii ne-
consangvinizați decât de mirosurile produse de masculi consangvinizați. Reducerea
capacității de semnalizare masculină se poate datora exprimării crescute a alelelor
recesive homozigote cauzate de consangvinizare.[4]

Relația cu oamenii

Tenebrio molitor este adesea folosit pentru cercetarea biologică. Dimensiunea sa

relativ mare, ușurința creșterii și manipulării și statutul de non-organism model îl
face util în studii din domeniile biologiei de bază, biochimiei, evoluției,
imunologiei și fiziologiei. 

Ca dăunători

Viermii galbeni de făină au fost în general considerați dăunători, deoarece se

hrănesc cu boabe stocate. Viermii își au probabil originea în regiunea
mediteraneană, dar sunt acum prezenți în multe zone ale lumii, ca urmare a
comerțului uman și colonizării. Cele mai vechi înregistrări arheologice ale
viermilor de făină provin din Epoca Bronzului din Turcia. Înregistrările din
insulele britanice și Europa de Nord sunt de la o dată ulterioară, iar viermii de
masă sunt absenți în mod vizibil din descoperirile arheologice din Egiptul antic.[5]

Ca hrană pentru animale

Viermii galbeni de făină sunt de obicei folosiți ca hrană pentru animale de

companie pentru reptile, pești și păsări. Aceștia sunt oferiți și păsărilor sălbatice, în
special în timpul sezonului de cuibărit. Viermii galbeni de făină sunt utili datorită
conținutului lor ridicat de proteine. De asemenea, sunt utilizați ca momeală de
pescuit. 

Viermii sunt disponibili în comerț la vrac și sunt de obicei găsiți în containere cu

tărâță sau fulgi de ovăz pentru mâncare. Crescătorii comerciali încorporează un
hormon juvenil în procesul de hrănire pentru a menține viermii în stadiul larvar
pentru a obține o lungime anormală de 2 cm sau mai mare.[6]

Ca aliment

Viermi de făină într-un castron

Burger cu viermi de făină ca ingredient principal

Viermii galbeni de făină sunt comestibili pentru oameni și prelucrați în mai multe
produse alimentare care conțin insecte, disponibile în comerțul cu amănuntul
alimentar, precum burgeri de insecte. 

Istoric, viermii galbeni de făină au fost consumați în multe țări asiatice, în special
în Asia de Sud-Est. Aceștia sunt frecvent întâlniți în piețele alimentare și vânduți
ca alimente de stradă alături de alte insecte comestibile. Viermii galbeni de făină
copți sau prăjiți au fost comercializați ca gustare sănătoasă în istoria recentă, deși
consumul acestora există de secole. Ei pot fi ușor crescuți pe ovăz proaspăt, tărâțe
de grâu sau cereale, cu felii de cartofi, morcovi sau mere ca sursă de umiditate.
Spațiul redus care este necesar pentru creșterea viermilor de făină i-a făcut populari
în multe părți din Asia de Sud-Est. 

Viermii galbeni de făină au fost încorporați în bomboane cu aromă de tequila.

Aceștia nu sunt serviți în mod tradițional în tequila, iar „viermele tequila” din
anumite tipuri de mezcal este de obicei larva moliei Hipopta agavis(d). 

Larvele au un conținut semnificativ de nutrienți. În fiecare 100 de grame de larve

de viermi proaspeți sunt conținute 206 calorii și între 14 și 25 de grame de
proteine.[7] Larvele conțin niveluri de potasiu, cupru, sodiu, seleniu, fier și zinc care
rivalizează cu cele ale cărnii de vită. Viermii conțin și acizi linoleici esențiali. De
asemenea, au un conținut mai mare de vitamine per greutate în comparație cu
carnea de vită, fără a include B12.[8]

Potrivit agenției UE pentru Siguranța Alimentelor, viermele galben de făină este

sigur pentru consumul uman,[9] iar statele membre UE au aprobat în mai 2021
propunerea Comisiei Europene de a utiliza aceste insecte drept aliment.