1

Tema 1. Natura și structura piețelor financiare

1.1. Esența pieței financiare

Piața financiară reprezintă un sistem de relații economice între participanții la piață, când
posesorii de mijloace bănești libere acordă aceste mijloace utilizatorilor. Astfel, marfa pe piața
financiară o constituie banii, pe care unii participanți la piață îi vând altor participanți contra unei
plăți determinate. Drept plată servesc ratele dobânzilor, care sunt rambursate pentru mijloacele
împrumutate, și dividendele - achitate pentru acțiuni. În unele sectoare economice există un surplus
de fonduri, în altele se simte lipsa lor. În aceste condiții are loc fluxul de capital de la un sector la
altul.
Principalii furnizori de resurse financiare pe piață sunt populația și instituțiile financiare, iar
consumatorii sunt întreprinderile și statul.
Piața financiară din orice țară este formată din piața monetară și piața de capital. Divizarea
pieței financiare în două părți este determinată de natura specifică a rotației resurselor financiare,
care deservesc capitalul circulant și capitalul fix. Fondurile de pe piața monetară oferă împrumuturi
pe termen scurt (până la un an). Pe piața de capital se înfăptuiesc operații cu mijloace pe termen
lung, pe o perioadă mai lungă decât un an.
Piața de valori deservește atît piața monetară, cît și piața de capital. De subliniat că hârtiile de
valoare acoperă doar o parte din circulația de resurse financiare. Afară de hârtiile de valoare, are loc
acordarea creditelor bancare directe, creditelor intragrup etc.
Figura de mai jos reprezintă schematic locul pieței de valori în cadrul pieței financiare (fig.
1.1).

Piața monetară Piața de capital

Piața de valori

Fig. 1.1. Locul pieței de valori pe piața financiară

În această figură piața financiară este reprezentată ca o suprafață a unui cerc mare, care este
divizată în două părți: piața de capital și piața monetară. În interiorul pieței financiare funcționează
piața de valori (cercul mic), care face parte și din piața monetară, și din piața de capital.
În domeniul științei economice și în viața practică termenul „piața de hărtii de valoare”, „piața
titluri de valoare” sau „piața valorilor mobiliare”, se folosește ca sinonim al pieței de valori (termen
utilizat în documentele oficiale – piața valorilor mobiliare, și anume în: Legea privind piaţa de
capital nr. 171 din 11.07.2012 In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.193-197/665 din
14.09.2012 (a intrat în vigoare la 15.03.2015). În viitor vom folosi ambii termeni ca fiind concepte
similare ale pieței de valori.
Piața de valori (piața valorilor mobiliare) este o piață, în care comerțul se înfăptuiește cu o
marfă specifică - hârtii de valoare. În realitate aceste hârtii sunt practic lipsite de valoare. Valoarea
lor este determinată de activele (bunuri, bijuterii etc.), care se află în spatele acestor documente.
Aceste documente au o formă și un conținut stabilit anume, care dovedesc dreptul de proprietate, iar
exercitarea transferului de proprietate este posibilă numai dacă sunt prezentate aceste documente.
Proprietarul acestor hârtii de valoare le poate folosi în multiple scopuri: pe contul lor poate lua bani
cu împrumut pentru fondarea unor întreprinderi, pentru acțiuni de cumpărare și vânzare, pentru gaj
etc. În legătură cu aceasta, hârtiile de valoare oferă titularilor dreptul de a primi un venit fixat.
 2
Capitalul, investit în hârtii de valoare, este numit capital de valori sau de fonduri (ficțiuni).
Hârtiile de valoare sunt un produs specific, care circulă în piață și reflectă relațiile de proprietate.
Hârtiile de valoare pot fi cumpărate, vîndute, cesionate, puse în gaj, păstrate, transmise prin
moștenire, dăruite, schimbate pe ceva. Ele pot îndeplini anumite funcții ale banilor (ca mijloc de
achitare, decontări). Dar, spre deosebire de bani, ele nu pot acționa ca echivalent universal.
În piața financiară circulația mijloacelor are loc în direcția de la deținătorii de capital spre
utilizatori. Se presupune că intermediarii financiari contribuie la rotația mai eficientă a capitalului.
Însă această declarație este ambiguă. Uneori, mediatorii măresc cheltuielile legate de atragerea
capitalului. Dacă debitorul are posibilitatea să se adreseze direct la creditor, evitând medierea, atunci
el va reduce costul resurselor implicate. Acest lucru este facilitat prin asigurarea securității piețelor
financiare.
Securizarea este un proces de sporire a rolului hîrtiilor de valoare pe piețele financiare. Astfel
activele cu o lichiditate joasă sunt transformate în hârtii de valoare, care mai apoi sunt oferite
investitorilor. Adesea, emiterea hârtiilor dr valoare permite atragerea resurselor financiare mult mai
rapid și mai ieftin.
De exemplu, compania resimte o lipsă de resurse financiare. Ea se poate adresa la bancă pentru
un împrumut, sau poate emite propriile obligațiuni. În primul caz, banca acționează ca un
intermediar și va lua o taxă pentru serviciile sale. În al doilea caz, compania vinde obligațiunile sale
direct investitorilor, reducând astfel costurile de tranzacție.

Compania 12% 8%
а) (subiect ce necesită Banca Investitor
împrumut) comercială

10%
b) Compania
(subiect ce necesită Investitor
(împrumut)

Fig. 1.2. Schema circulației resurselor financiare

În figura de mai sus (fig. 1.2) este reprezentată schema de circulație a resurselor financiare de
la investitor la debitorul final (compania sau întreprinderea).
În primul caz ( vezi fig. 1.2, a) circulația de fonduri este efectuată prin mediatorul financiar
(banca), care atrage fonduri de la investitori, plătindu-le un anumit procent (în exemplul nostru -
8%). Banca plasează fondurile acumulate în formă de împrumuturi, acordate cu un procent mai mare
(12%) decât dobânda la depozite. Diferența dintre dobânzile de creditare și de depozitare (active și
pasive) constituie remunerarea băncii.
În al doilea caz (vezi fig. 1.2, b) întreprinderea se adresează direct la investitori prin emiterea
de obligațiuni. Absența unui intermediar financiar îi permite întreprinderii, pe de o parte, să reducă
costurile resurselor implicate, plătind investitorul în obligațiuni, rata cuponului fiind de 10%, pe de
altă parte - să obțină pentru investitor un venit mai mare decât ar fi cel căpătat prin investiția de
fonduri într-un depozit bancar.
Securizarea a fost aplicată mai întîi la obligațiunile ipotecare, iar din anii 80-lea a căpătat o
răspîndire mai largă (acordarea de credite sub gajul mijloacelor de transport, contracte de leasing,
obligațiuni comerciale etc.). Creșterea rolului hârtiilor de valoare pe piața financiară a fost
condiționată de un șir de factori.
În primul rând, emisia hîrtiilor de valoare, după cum am stabilit mai sus, contribuie la ieftinirea
costului resurselor necesare.
 3
În al doilea rând, investitorilor le este comod să plaseze mijloacele financiare în hârtii de
valoare. Să examinăm un exemplu: investitorul plasează mijloace pe un depozit bancar pe termen de
1 an cu o dobândă de 15%.
Dacă investitorul are nevoie să-și retragă mijloacele bănești peste 6 luni, atunci trebuie să
anuleze contractual încheiat cu banca. Banca este nevoită să rupă contractual, dar procentele
acumulate în acestă jumătate de an ori nu se plătesc deloc, ori sunt micșorate până la nivelul
depozitelor la cerere. Astfel investitorul își primește banii înapoi, dar cu pierderi financiare.
Cu totul altceva are loc atunci când investitorul cumpără obligațiuni. El își poate întoarce mai
ușor banii, fără să aștepte termenul stingerii obligațiunilor. Are nevoie doar să vândă obligațiunile pe
piața secundară. La încheierea tranzacției cumpărătorul nu numai va plăti costul obligațiunii, ci va
rambursa și procentele acumulate pe perioada trecută.

Persoane Emiterea Persoane fizice -

fizice - Banca de obligațiuni cumpărători
deditori ipotecare de obligațiuni

Emiterea de credite ipotecare bancare pentru persoane fizice, pe baza contractului de gaj de bunuri
imobiliare.
Emiterea și vânzarea de obligațiuni garantate de către un bazin de credite ipotecare.
Eliberarea de credit ipotecar debitorului la banca.

Fig. 1.3. Transformarea de active necotate în valori mobiliare

Spre deosebire de depozitele bancare tradiționale, hârtiile de valoare sunt lichide, ele pot fi
vândute contra numerar fără pierderi financiare prea mari.
În al treilea rând, hârtiile de valoare permit transformarea activelor neconvertibile în
instrumente financiare circulante. De exemplu, emiterea obligațiunilor, asigurate printr-un pachet de
obligațiuni ipotecare (fig. 1.3).
Banca oferă credite (împrumuturi) personelor fizice pentru construirea locuințelor. Împrumutul
este acordat sub gajul imobilului pe baza contractelor încheiate, care sunt valabile până când oamenii
își vor achita obligațiile față de bancă. Astfel, banca dispune de active financiare (contracte
ipotecare), dar dacă ele pur și simplu stau în sertarul băncii, atunci ele nu lucrează.
În ultimii ani băncile au început să adune la pachet aceste contracte ipotecare și să emită
obligațiuni ipotecare sub gajul lor, care se consideră hîrtii de valoare de nădejde, deoarece sunt
asigurate cu un gaj solid. Pentru bănci aceasta este avantajos, căci prin vânzarea obligațiunilor ele
primesc resurse financiare mai ieftine.
Sarcina de bază a pieței financiare, inclusiv și a pieței de valori, este asigurarea circulației
capitalului din sectoarele economiei ce dețin un surplus spre sferele de activitate care suferă de lipsă
de mijloace.
În economia țărilor dezvoltate putem observa patru sectoare de bază, pentru a urmări circulația
mijloacelor financiare. În figura de mai jos (fig. 1.4) sînt reprezentate următoarele sectoare de bază:
gospodării imobiliare, firme comerciale, sectorul de stat și mediatorii financiari.
 4

А.F. An.F. А.F. An.F.

Firme comerciale Gospodării imobiliare

А.F. An.F.

Intermediari financiari

А.F. An.F.

Sectorul de stat

Fig. 1.4. Circulația resurselor financiare

А.F. – active financiare; An.F. – angajamente financiare

Partea esențială a capitalului gospodăriilor imobiliare este format din propriile mijloace, iar o
mică parte este format din credite. Anume în gospodăriile imobiliare apare un surplus de mijloace
financiare, direcționat la finanțarea firmelor comerciale, statului și se depun în instituțiile financiare.
În fig. 1.4 printr-o linie continuă este prezentată circulația resurselor financiare din sectoarele
ce dețin surplusuri spre sectoarele ce resimt un deficit al lor. Statul este cel ce are cea mai stringentă
nevoie de resurse financiare, anume el împrumută cele mai multe mijloace. Statul este creditat de
către gospodăriile imobiliare, firmele comerciale și mediatorii financiari.
Desigur, există și legătura inversă, atunci când fluxurile financiare sunt orientate din
sectoroarele deficitare spre cele cu surplusuri financiare. De exemplu, statul oferă sprijin sub formă
de ajutor financiar, credite preferențiale firmelor comerciale începătoare. Astfel de fluxuri financiare
sînt indicate pe desen printr-o linie punctată.
Există circulație de fonduri și în mijlocul sectoarelor. De exemplu, firmele comerciale își oferă
reciproc servicii financiare, formând conturi debitoare și creditoare. De regulă, aceste fluxuri de
numerar se sting reciproc, dacă luăm în considerare sectorul ca un tot întreg.
Ca urmare, în toate sectoarele economiei cantitatea de mijloace disponibile (active financiare)
este egală cu suma investițiilor (angajamente financiare).
Astfel, piața de capital apare atunci când există necesitatea de a atrage resurse financiare
suplimentare pentru întreprinderi, corporații, stat și sunt persoane juridice și fizice deținătoare de
fonduri disponibile. Anume pe piața de capital se regăsesc vânzătorii si cumpărătorii de resurse
financiare.
Apariția și dezvoltarea rapidă a pieței de valori în Republica Moldova modernă pe marginea
privatizării masive a adus la viață un număr mare de societăți pe acțiuni, care emit acțiuni și
obligațiuni. Situația financiară instabilă și bugetul deficitar au predeterminat emiterea pe scară largă
a titlurilor de valoare de stat (cambii de tezaur). Insolvența multor companii a dus la utilizarea
cambiilor. Instabilitatea pieței financiare în ansamblu a dus la apariția unui număr de titluri de
valoare surogate.
Titlurile de valoare joacă un rol important în tranzacțiile de plată ale statului, în mobilizarea
investițiilor. Titlurile de valoare în circulație constituie baza pieței de valori, care, la rândul ei, este
un instrument de reglementare al economiei. Ea contribuie la circulația capitalurilor de la investitorii
cu resurse disponibile spre emitenții de titluri de valoare. Piața de valori este partea cea mai activă a
 5
pieței financiare moderne din Republica Moldova și permite realizarea unei varietăți de interese ale
emitenților, investitorilor și intermediarilor. Importanța pieței de valori, ca parte integrantă a pieței
financiare, continuă să crească.
Scopul pieței de valori este acumularea resurselor financiare și redistribuirea acestora prin
efectuarea diferitor tranzacții de către participanții la piață, deci, medierea circulației fondurilor
excedente disponibile de la investitori la emitenții de titluri de valoare. Obiectivele pieței de valori
sunt:
1. Mobilizarea resurselor financiare temporar disponibile pentru implementarea investițiilor
concrete;
2. Formarea unei infrastructuri de piață care corespunde standardelor internaționale;
3. Dezvoltarea pieței secundare;
4. Activarea cercetărilor de marketing;
5. Transformarea relațiilor de proprietate;
6. Perfecționarea mecanismului de piață și sistemului de management;
7. Asigurarea unui control eficient asupra stocului de capital pe baza reglementării de stat;
8. Reducerea riscului de investiții;
9. Formarea de strategii de portofoliu;
10. Dezvoltarea mecanismului de stabilire a prețurilor;
11. Prognozarea dezvoltării tendințelor de perspectivă.
Principalele funcții ale pieței de valori sunt: 1) funcția de evidență contabilă; 2) de control; 3)
de echilibrare a cererii și ofertei; 4) de stimulare; 5) de redistribuire; 6) de reglementare.
Funcția de evidență contabililă constă în crearea unor liste speciale (registre), care includ
obligatoriu toate tipurile de titluri de valoare, tranzacționate în piață, înregistrarea participanților la
piața de valori, precum și fixarea tranzacțiilor bursiere înfăptuite prin semnarea de contracte de
cumpărare/vânzare, ipotecare, de trast, de conversie etc.
Funcția de control presupune verificarea respectării normelor legislative de către participanții
la piață.
Funcția de echilibrare a cererii și ofertei înseamnă asigurarea echilibrului dintre cerere și
ofertă pe piața financiară, prin efectuarea operațiunilor cu titluri de valoare.
Funcția de stimulare presupune motivarea persoanelor fizice și juridice de a deveni participanți
la piața de valori. De exemplu, prin oferirea dreptului de a participa la conducerea companiei
(acțiuni), dreptului de a primi venituri (dobânzi la obligațiuni, dividende la acțiuni), posibilitatea de a
acumula capital și dreptul de a deveni proprietar (obligațiuni).
Funcția de redistribuire presupune redistribuirea mijloacelor (capitalului) prin tranzacționarea
cu titluri de valoare între întreprinderi, guvern și populație, ramurile industriei și regiuni. De
asemenea, la finanțarea deficitului bugetelor republicane, regionale, raionale și locale prin emiterea
de titluri de valoare de stat și municipale, are loc redistribuirea resurselor financiare disponibile ale
întreprinderilor și populației în folosul statului.
Ffuncția de reglementare înseamnă influențarea (prin tranzacții bursiere specifice) a diferitor
procese sociale. De exemplu, prin efectuarea tranzacțiilor cu titluri de valori este reglementată
cantitatea de bani din circulația țării. Vânzarea pe piață a titlurilor de valori de stat reduce volumul
de bani în circulație, iar achiziționarea lor de către stat, dimpotrivă, duce la creșterea volumului lor.
Piața titlurilor de valoare ca instrument de reglementare a pieței joacă un rol important.
Funcțiile auxiliare ale pieței de valori constau în utilizarea titlurilor de valoare pentru privatizări,
gestionarea crizelor, restructurarea economiei, stabilizarea monetară, promovarea politicii anti-
inflaționiste.
O piaţa de capital eficientă îndeplinește o funcție importantă macro-economică, contribuind la
redistribuirea resurselor investiționale, asigurând concentrarea lor în sectoarele cele mai profitabile și
promițătoare (întreprinderi, proiecte) și, în același timp, deturnând resurse financiare de la ramurile
industriile care nu au o perspectivă de dezvoltare clar definită.
Astfel, piața de valori este unul dintre puținele canale financiare posibile, prin care mijloacele
disponibile circulă spre investiții. În același timp, piața de valori oferă investitorilor posibilitatea de a
stoca și de a înmulți mijloacele deținute.
 6
1.2. Structura pieței de valori

Rolul și importanța pieței de valori ca sistem de relații de piață sunt determinate de următorii
factori:
1) atragerea fondurilor disponibile sub formă de investiții pentru dezvoltarea producției;
2) asigurarea fluxurilui de capital din ramurile nerentabile spre cele ce progresează rapid;
3) atragerea fondurilor pentru acoperirea deficitului bugetului de stat și bugetelor locale;
4) capacitatea de a evalua starea economiei prin aplicarea indicatorilor de pe piața de capital;
5) impactul asupra modificărilor apărute în ritmul inflației.
Piața de valori, ca orice altă piață, constituie un sistem organizatorico-juridic complex cu o
tehnologie specifică a desfășurării operațiunilor.
Schematic, organizarea pieței de valori poate fi reprezentată sub formă de elemente
interdependente (vezi fig. 1.5).

Piața de valori
mobiliare

Obiectul comerțului: Participanții Sistemul

Titluri de valoare și profesioniști de reglementare
instrumente financiare

Fig. 1.5. Structura pieței de valori

Piața de valori este un mecanism important al funcționării eficiente a economiei. În prezent în

Republica Moldova piata de capital este în proces de formare, simultan cu formarea relațiilor de
piață. Particularitatea pieței de valori constă în circulația unui anumit produs - titlurilor de valoare,
care de fapt nu prezintă nimic prin ele însele. Cu toate acestea, ele sunt titluri de proprietate, bazate
pe active reale, care determină în fond valoarea titlurilor concrete.
Piața de valori poate fi clasificată în funcție de diverse criterii, iar structura pieței poate fi
prezentată din diferite puncte de vedere.
În dependență de etapa de emitere și de circulație (plasare) a titlurilor de valori distingem piețe
primare și secundare (vezi fig. 1.6).

Emitentul

Plasarea pe piață
(piața primară)

Emiterea titlurilor
de valoare

- investitorii
Circulația titlurilor de valoare pe piață (piața secundară)

Fig. 1.6. Emiterea și circulația titlurilor de valoare

Piața primară – este o piață, în care întreprinderea vinde titluri de valoare primilor proprietari.
Acest tip de activitate este numit plasare a titlurilor de valori. Datorită acestui fapt, întreprinderea
atrage resurse financiare pentru dezvoltarea sa.
Piața secundară – este o piață, în care titlurile de valoare circulă, cu alte cuvinte, investitorii își
vând titlurile de valoare unul altuia. Pe piața secundară nu există nici o acumulare de fonduri pentru
 7
întreprindere, iar resursele sunt redistribuite în mijlocul investitorilor. Piața secundară este foarte
importantă pentru funcționarea eficientă a sistemului financiar.
Rolul și importanța pieței secundare pentru întreprindere depind de doi factori principali:
1) pe piața secundară se formează parametrii de preț al titlurilor de valoare ale emitenților.
Odată cu creșterea prețurilor, la următoarea emitere a titlurilor de valoare întreprinderea le va plasa
la un preț mai mare;
2) investitorii vor achiziționa titluri de valoare de la emitent pe durata plasamentului, dacă vor
fi siguri că vor putea vinde ulterior aceste titluri de valoare pe piața secundară.
În funcție de organizarea desfășurării tranzacțiilor titlurilor de valoare, distingem piața
bursieră și piața extrabursieră.
Piața bursieră - este o piață organizată de cumpărare și de vânzare a titlurilor de valoare prin
operațiuni efectuate în strictă conformitate cu normele stabilite. Pe piața bursieră se fac
tranzacționări cu titluri de valoare ai celor mai fiabili emitenți, care sunt admiși pe piață numai după
un strict proces de selecție, iar activitatea lor este monitorizată permanent de către Bursa de valori.
Comerțul bursier se desfășoară într-o încăpere special amenajată (Bursa), cu un program
stabilit de activitate în timpul sesiunii de tranzacționare (licitație) și conform unor reguli stricte
stabilite de Bursă, obligatorii pentru ofertanți.
Piața extrabursieră – este o piață în care tranzacțiile de cumpărare și vânzare de titluri de
valoare sunt efectuate în afara încăperii Bursei. În funcție dacă sunt sau nu stabilite reguli de comerț,
distingem piețe extrabursiere organizate și neorganizate.
Conform principiului de rambursare investitorilor a mijloacelor bănești, distingem piața de
titluri de creanță și piața drepturilor de proprietate (piața titlurilor de valoare cu cotă parte).
Pe piața de titluri de creanță circulă resurse financiare temporar disponibile, unde
întreprinderile primesc fonduri pentru o anumită perioadă de timp, după care acestea vor fi returnate.
Piața titlurilor de creanțe reprezintă piața de obligațiuni și cambii. Problemele legate de obligațiuni și
cambii le vom examina mai tărziu.
În piața drepturilor de proprietate circulă numai titluri de valoare cu cotă parte, care sunt
reprezentate prin diferite tipuri de acțiuni emise de societățile pe acțiuni (corporații). Capitalul
societății este împărțit în cote, fiecare cotă corespunde unei acțiuni. Astfel a apărut noțiunea de
„titluri de valoare cu cotă parte”.
Cumparănd o acțiune, investitorul capătă o cotă a întreprinderii și devine acționar -
coproprietar al întreprinderii, împreună cu alți acționari.
Banii plătiți pentru acțiuni devin proprietatea întreprinderii, care nu este obligată să-i restituie
investitorilor. Aceste fonduri sunt utilizate pentru dezvoltarea întreprinderii, achiziționarea de
mașini, echipamente etc., iar acționarii ca proprietari au dreptul să participe la conducerea societății
pe acțiuni și să primească profit în formă de dividende.

1.3. Funcțiile și clasificarea pieței financiare globale

Piețe financiare se numesc piețele, unde să cumpără și se vinde, are loc schimbul și alte
tranzacții cu active financiare, care pot fi bani, valuta străină, titluri de valoare etc.
Cu alte cuvinte, piața financiară este un mecanism de redistribuire a capitalului între creditori și
debitori prin intermediari pe baza cererii și ofertei de capital. În realitate piața financiară reprezintă
niște instituții financiare, care direcționează fluxul de fonduri de la proprietari spre debitori și invers.
Funcția principală a pieței financiare este de a transforma sursele bănești pasive în capital de
împrumut.
Piața financiară globală reprezintă cererea și oferta de capital pentru creditori și debitori din
diferite țări. Ea este adesea numită piață de credite, care este de fapt o piață de împrumutat bani.
Unul din segmentele pieței financiare globale este piața de valori sau piața mobiliară. Piața
financiară globală a început să se dezvolte odată cu începutul exportului (migrației) de capital de la
sfârșitul secolului al XIX-lea.
În cadrul pieței financiare globale distingem:
- piața financiară națională;
- piața financiară internațională.
 8
Această divizare arată că reglementarea monetar-creditară se află în subordonarea și sub
controlul sistemelor naționale.
Piața financiară națională prevede (criteriul principal - subordonarea sa legislației naționale):
-un set de tranzacții de creditare și împrumut ale rezidenților, subordonate legislației naționale,
efectuate în moneda națională a țării de origine (de exemplu, un împrumut obținut de la banca-
rezident în monedă națională);
- împrumuturi rezidenților în valută străină;
- împrumuturi nerezidenților în moneda națională sau străină în cadrul sistemului național de
reglementare.
În toate cele trei situații vorbim despre tranzacții care implică banca-rezident.
Piața financiară globală nu poate exista sub forma unei piețe unice, ea este compusă din piețe
naționale interdependente. Sub noțiunea de piețe financiare internaționale înțelegem întreaga
multitudine de operații pe creditare și împrumuturi în valută în afara țării lor de origine și, prin
urmare, ele nu se subordonează reglementării de stat directe din partea acestor țări .
Funcțiile pieței financiare globale includ:
1. Acumularea de fonduri excedentare și redistribuirea lor între diferite ramuri, țări și regiuni
din întreaga lume;
2. Accelerarea și creșterea eficienței producției.
Tipuri de piețe financiare globale. Piața financiară globală este împărțită în piața primară și
piața secundară. Ele sunt strâns legate, deoarece piața primară servește drept izvor de titluri de
valoare pentru piața secundară.
Piața primară este necesară pentru redistribuirea capitalurilor între creditori și debitori
(investitori și beneficiari). În piața secundară are loc numai schimbul partenerilor, și anume:
- se efectuiază schimbul deținătorilor de obligațiuni;
- valoarea resurselor debitorilor inițiali nu se schimbă.
Piața secundară oferă un mecanism de revânzare a creanțelor, ceea ce duce la o creștere a
lichidității pieței ca un tot întreg și, prin urmare, crește și încrederea în ea a investitorului-creditor.
Acesta asigură, prin urmare, o funcționare eficientă a pieței de creditare.
Clasificarea pieței financiare globale. În dependență de diferența funcțională (sau în funcție de
contextul economic al tranzacției) piața financiară globală, atât cea națională cât și internațională,
poate fi împărțită în două secțiuni principale:
- piața monetară mondială;
- piața de capital mondială.
Piața monetară este împărțită în:
- piața interbancară (de exemplu, piața depozitelor interbancare), care include un set de
tranzacții între instituțiile bancare pentru a oferi împrumuturi reciproce negarantate pe termen scurt
de până la 1 milion de dolari SUA;
- piața de disconturi – evidența cambiilor sectorului economic public și privat (trezorerie),
precum și altor creanțe pe termen scurt (altor titluri de valoare comerciale).
Piața de capital este împărțită în:
- piața de credite (care ia în considerare mecanismul de creditare);
- piața de capital (împărțit în piață de acțiuni și piață de obligațiuni).
În piața de acțiuni are loc circulația instrumentelor monetare (actiunilor), care adeveresc
drepturile proprietarilor acestor documente referitor la persoana, care a eliberat documentele.
Acțiunile sunt titluri de valoare cu cotă parte.
În piața de obligațiuni sunt tranzacționate titluri de creanță, care conferă deținătorului dreptul
necondiționat de a primi un venit garantat în numerar fix sau variabil, determinat în conformitate cu
contractul.
În structura pieței europene sunt următoarele segmente (criteriul – termenul creditului ):
- segmentul în numerar;
- segmentul creditar;
- segmentul pieței de valori.
Segmentul în numerar este un împrumut pe termen scurt (depozite pe 1-3 luni).
Segmentul creditar conține împrumuturi acordate pe termen mediu, cu o rată variabilă a
dobânzii, și această rată depinde de nivelul practicat pe piață. Creditele sindicalizate rollover pe
 9
termen mediu constituie instrumentul principal al segmentului de credit, care au creat o mulțime de
probleme în acest segment [credit sindicalizat (eng. - syndicated loan) - credit (împrumut) unitar
acordat din resursele mai multor bănci, care trebuie să colaboreze pentru a putea acorda credite mai
mari decât au ele voie legal să pună la dispoziție; există lege care interzice băncilor să acorde credite
mai mari decât un numit procent din capitalul propriu și din profitul lor, astfel că în cazul unor cereri
mai mari, ele (băncile), lansează un apel de participare la un credit]. Există un risc mare de
nerambursare a creditului.
Rata dobânzii, folosită în segmentul creditării, este formată din două componente:
- rata dobânzii flotantă;
- rată dobânzii constantă (marja, ce ar putea avea atât aspecte pozitive, cât și negative).
Rata pe termen mediu depinde de statutul împrumutătorului, în conformitate cu care se și
definește marja.
Informații actualizate privind starea actuală a pieței financiare globale și a tendințelor sale pot
fi găsite în următoarele referințe bibliografice: Баранов, В. М. Тенденции развития мирового
финансового рынка // Молодой ученый. — 2017. — №17. — с. 327-332 [online] [citat
05.02.202]. Disponibil: https://moluch.ru/archive/151/42763/

1.4. Entitățile (subiectele) de bază și profesionale ale pieței financiare

Entitățile de afaceri de bază, prezente pe piața financiară globală, sunt:

- întreprinderile;
- populația;
- guvernul;
- actorii profesioniști.
Toate aceste subiecte acționează atât de partea cererii, cât și de partea ofertei. Oricare dintre ei
este sau creditor net, sau debitor net. Valoarea medie a potențialelor resurse financiare este de
aproximativ 60-65%, dar în realitate o mare parte din profit este redirecționat către extinderea
reproducerii. Prin urmare, întreprinderile sunt debitori neți. Pentru ca guvernul (statul) să poată
acționa ca creditor, el trebuie să aibă cel puțin un surplus bugetar. Populația investește în titluri de
valoare, cumpără obligațiuni, servind astfel drept creditor net.
Drept actori profesioniști ai pieței financiare globale apar următorii intermediari financiari:
1. Instituțiile care deservesc funcționarea pieței (inclusiv companiile de dealeri și investiții);
2. Debitorii intermediari (implicați nemijlocit în circulația de capital);
3. Organizațiile internaționale (FMI, Banca Mondială etc., care acționează în condiții diferite
decât restul participanților la piața financiară globală);
4. Companiile de trast, care oferă servicii de administrare a anumitor active ale clienților
(administrarea pachetelor de titluri de valoare, administrarea prin procură, fonduri de agenții).
Fondurile acestor companii conțin:
- capitalul de acțiuni al companiilor de trast;
- fondurile de garantare, acceptate de a fi administrate prin procură;
- fondurile prin moștenire (fondurile de moștenire administrate în beneficiul proprietarului
succesor);
5. Companiile de asigurări (implicate în asigurări medicale, civile și alte tipuri de asigurări);
6. Băncile naționale;
7. Fondurile de pensii atrag resurse prin atragerea de plăți ale pensiilor publice și private. Ele
se bucură de anumite privilegii, în special în domeniul fiscal;
8. Fondurile de investiții (FI) sunt companii care vând acțiunile sau cotele-părți (în funcție de
forma juridică de organizare – există FI de acționari și de cotă-parte) persoanelor juridice sau
persoanelor fizice, iar apoi investesc veniturile căpătate în diferite titluri de valoare. Scopul lor este
de a crea un pachet eficient de titluri de valoare prin diversificarea lor. Profitul este căpătat din
fluctuațiile prețurilor de piață a titlurilor de valoare din portofoliul companiei. Distingem tri tipuri de
fonduri investiționale:
 10
- fondurile deschise (create pentru o perioadă nedeterminată, emite acțiuni suplimentare printr-
o decizie a deținătorilor fondului sau a acționarilor, acțiunile pot fi achiziționate sau răscumpărate la
orice termen);
- fondurile la termen (vânzarea sau răscumpărarea cotei-parte poate avea loc numai într-o
anumită perioadă de timp, determinată de fondul de investiții, în cele mai multe cazuri - într-un
termen de una sau două săptămâni în fiecare trimestru);
- fondurile închise (emit acțiuni doar la momentul constituirii sale, adică nu se emit acțiuni
suplimentare, venitul căpătat se investește în titluri de valoare pentru a genera venituri din creșterea
de capital, fondurile cu cotă-parte au o anumită perioadă de existență, stingerea cotelor are loc numai
după expirarea perioadei menționate în contract, dar proprietarul cotei o poate vinde pe piața
secundară).
Primul fond de Investiții a fost înființat în 1924 în SUA;
9. Fondurile mutuale (oferă facilități pentru membrii săi, în special, accesul la cotațiile titlurilor
de valoare pe piața secundară);
10. Băncile comerciale - mediatorii principali în sectorul non-bancar, cumpără titluri de
valoare, obligațiuni de stat și le păstrează în portofoliul său, furnizează servicii de subscriere [ eng. -
underwriting — «подписка» — услуги, предоставляемые финансовыми учреждениями, такими
как банки, страховые компании, которые гарантируют получение выплат в случае
финансовых убытков). Ele aparțin atât instituțiilor de pe piețele primare, cât și secundare;
11. Băncile de investiții sunt intermediari pe piața titlurilor de valoare între corporațiile care
doresc să-și vândă (să plaseze) titlurile lor de valoare, și potențialii investitori, atât individuali cât și
instituționali. Activează atât pe piața națională, cât și în segmentul european;
12. Birourile de dealeri și investiții deservesc clienții lor, cumpărînd de la ei titluri de valoare
sau vînzîndu-le;
Toți actorii profesioniști de pe piețele financiare sunt într-o interdependență reciprocă (cu un
nivel diferit de intensitate).

1.5. Piețele valutare, de valori și de mărfuri

Divizarea piețelor se efectuează de asemenea conform tipurilor de instrumente și modului de

comercializare.
În funcție de tipul de instrument piețele sunt împărțite în piețe valutare, de mărfuri și de valori.
Piața valutară include toate tranzacțiile valutare. Operațiunile comerciale cu valută pot fi
convertibile (schimbul unei valute pe alta la un curs stabilit) și de depozitare-creditare (plasament
sau, dimpotrivă, colectarea de fonduri pentru o anumită perioadă și sub un anumit procent).
Piața de operațiuni valutare (eng. - Foreign Exchange Market, abreviată ca FOREX sau FX) -
este un instrument financiar puternic, care oferă posibilitatea de a primi profituri mari chiar și de la
fluctuații minore în prețurile de pe piața mondială de valută (totuși, rămâne o posibilitate reală de a
pierde investițiile). Volumul operațiunilor pe piața valutară este imens. În fiecare zi, aici se cumpără
și se vând aproximativ 4000 miliarde dolari, iar numărul de operațiuni crește cu 5-7% anual. Aceasta
este mai mult decât volumul de operațiuni comerciale pe orice altă piață de mărfuri, titluri de valori,
contracte futures sau alte piețe (pentru comparație: volumul zilnic al pieței titlurilor de valori este
aproximativ de 300 miliarde dolari, piața contractelor futures valutare – de aproximativ 40 miliarde
dolari).
Piaţa de capital (piaţa hîrtiilor de valoare sau piaţa valorilor mobiliară). După cum s-a
observat deja, titlurile de valori includ actiuni, obligatiuni, certificate, cambii, bonuri de plată etc.
Piața de capital este sectorul de valori, adică acea parte a pieței financiare, al cărei scop este să
transfere fondurile temporar inactive în activul întreprinderilor.
Instrumentele principale, care reprezintă obiectul de tranzacții în sectorul de valori, sunt
actiunile și obligatiunile. În ultimul timp sunt folosite și cambiile. Acțiunile sunt emise de către
asociațiile pe acțiuni, unde întregul capital este împărțit în părți egale, din care esența materială a
acestor părți reprezintă o acțiune. După cum se știe, acțiunile pot fi ordinară (numite şi acţiuni
comune) și preferenţiale (privilegiate). Diferența lor constă în faptul că o acțiune ordinară nu
garantează plata dividendelor, dar ele au un vot solid la reuniunea acționarilor, unde de obicei un vot
 11
este egal cu o acțiune. Astfel, deținătorii de acțiuni ordinare au dreptul să participe la conducerea
asociației. Deținerea acțiunilor preferenţiale garantează plata dividendelor, dar ele nu au dreptul de
vot.
Esența câștigurilor pe acțiuni este jocul prețurilor în piața de valori, care ba se măresc, ba se
micșoreză. Profitul este realizat în formă de marjă, adică diferența dintre prețul de achiziție și prețul
de vânzare.
Piata de mărfuri înseamnă comercializarea diferitor materii prime, cum ar fi petrolul,
porumbul, metalele etc. Piața de contracte de furnizare a mărfurilor în viitor ( futures) – este piața
contractelor de furnizare în viitor (la termen) din SUA, care este unul dintre segmentele cu cea mai
rapidă creștere de pe piața financiară. Piața de futures-uri este constituită din zece burse de
tranzacționare specializate, situate în diferite părți ale Statelor Unite. Unele dintre ele sunt cu profil
îngust, altele – cu profil larg, cu posibilitatea de a lucra cu o gamă largă de instrumente. Cea mai
mare bursă este cea din Chicago, cu un potențial impunător de tranzacții și instrumente disponibile.
Prin modul de tranzactionare piețele se împart în piețe bursiere și extrabursiere.
Pietele bursiere constau din burse separate. Fiecare bursă este o organizație, al cărei scop este
de a facilita comercializarea contractelor standarde. O trăsătură caracteristică a fiecărei burse este
specializarea acesteia după tipurile de instrumente tranzacționate.
De exemplu, la bursa comercială din New York (New-York Merсаntile Exchange) obiectul
tranzacțiilor este combustibilul și petrolul brut, propanul și benzina, platina și paladiul; la Bursa din
New York de cafea, zahăr și cacao (Coffee, Sugar & Cocoa Exchange) se tranzacționează produsele
în cauză de soiuri diferite; iar la Bursa din Londra de petrol (International Petroleum Exchange) se
desfășoară comerțul cu motorină, păcură, țiței Brent din Marea Nordului.
Fiecare bursa este o organizație complexă, cu o rețea extinsă de servicii specializate, cum ar fi:
sala de operatiuni, oficiile firmelor de brokeri, biroul de înregistrare, serviciul de informații etc.
Tranzacționările la bursă sunt efectuate doar în anumite intervale de timp, așa - numitele sesiuni.
Informații istorice. Termenul „bursa” are mai multe versiuni de origine. Etimologic, termenul
de „bursa” vine de la cuvântul grecesc byrza (sac, pungă), germană borse și olandez burse.
O teorie atribuie apariţia acestui termen unei persoane concrete. Potrivit ei, în orașul belgian
Bruges, care era la intersecția mai multor drumuri comerciale europene, și, prin urmare, a fost numit
„brokerul popoarelor creștine”, era un loc special unde se adunau comercianții. Locul a fost numit
„de burse”, în numele unei firme de brokeraj a unui oarecare domn Van de Bursa, care deținea o casă
mare aici. Pe casă era agățată emblema firmei, reprezentând trei portmonee din piele, care în
dialectul local au fost numite „the buerse”. Proprietarul și-a oferit casa lui pentru întrunirea
comercianților și, eventual, a dat numele acestei forme de tranzacționare.
Piețele extrabursiere cuprind toate operațiunile efectuate în afara ringului bursier. Majoritatea
tranzacțiilor au loc pe piața valutară interbancară. Piața interbancară este o piață globală, care
funcționează non-stop. Cu toate acestea, activitatea ei de asemenea este împărțită în sesiuni.
Ziua comercială o încep băncile japoneze (sesiunea japoneză), apoi se încadrează pe piață
europenii (sesiunea Europeană), și încheie ziua de tranzactionare băncile din Statele Unite (sesiunea
americană). Istoricește, pe piața interbancară, pentru toate operațiunile de conversie asociate cu
valuta, a fost stabilit termenul de Foreign Exchange Market (piața valutară FOREX).
Piața valutară FOREX este cea mai mare, cea mai lichidă și mai accesibilă. Ea este, de
asemenea, cea mai ușoară cale de a însuși mecanismele de baza ale comerțului. Mai multe
informații despre mecanismul de funcționare a pieței FOREX vor fi examinate ulterior.

1.6. Piața financiară a Republicii Moldova și cadrul ei de reglementare

Structura pieței financiare din Republica Moldova, într-o oarecare măsură este similară
cu structura pieței financiare globale, care a fost examinată mai sus.
Entitățile de afaceri de bază prezente în piața financiară din Republica Moldova sunt
întreprinderile, populația, Guvernul Republicii Moldova și actorii profesioniști.
Printre participanții profesioniști pe piața financiară a Republicii Moldova un loc
important îi revine Bursei de Valori a Moldovei (BVM).
 12
În anul 1993 în țara noastră a fost adoptată Legea „Cu privire la circulația titlurilor de valoare
și bursele de valori”. Cu aceasta a început formarea infrastructurii instituționale a pieței hîrtiilor de
valoare din Republica Moldova. În decembrie 1994 a fost creată organizatia non- profitabilă Bursa
de Valori a Moldovei (BVM) ca o societate pe acțiuni de tip închis. La crearea bursei au fost
implicați 34 de participanți profesioniști de pe piața titlurilor de valoare. Prima licitație și
deschiderea oficială au avut loc pe 26 iunie 1995, la acel moment au fost admiși la tranzacționare 7
emitenți, iar la 1 ianuarie 2008 – erau deja 1020 de emitenți.
În iunie 1998 Bursa de Valori a Moldovei a înființat Depozitarul Național al Titlurilor de
Valoare (DNTV), sistemul de tranzactionare a fost integrat cu depozitarul, ceea ce garanta
îndeplinirea obligațiunilor. În prezent Bursa de Valori a Moldovei detine o cotă a DNTV, restul
acțiunilor, în conformitate cu cerințele legislației, sunt vândute în cote egale participanților la
DNTV. Cu toate acestea, în conformitate cu amendamentele la Legea „Cu privire la piața titlurilor
de valori”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 (din 15.03.2015 această legea a fost abrogată şi
a intrat în vigoare Legea privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012), Bursa de Valori a
Moldovei are dreptul de a administra până la 75 % din voturi.
În aprilie 2000 Bursa de Valori a Moldovei a dobândit statutul de organizație auto-
reglementatoare. În iulie 2000 au fost introduse normative noi pentru BVM, care au schimbat
calitativ mecanismul de tranzacții. În prezent Normativele au suferit modificări semnificative.
În iulie 2007 la baza Comisiei Naționale pentru Piața Titlurilor de valoare în Republica
Moldova a fost înființat un mega-regulator - Comisia Națională a Pieței Financiare. Conform
legislației mega-regulatorul reglementează și determină politica de stat de pe piața financiară non-
bancară.
La sfârșitul anului 2007 și începutul anului 2008 au fost adoptate amendamentele la legile de
bază ale pieței titlurilor de valoare. Scopul implementării lor este de a aduce legislația națională în
conformitate cu standardele internaționale. În conformitate cu noile cerințe ale legii „Cu privire la
piața titlurilor de valoare” (din 15.03.2015 această legea a fost abrogată şi a intrat în vigoare Legea
privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012) din 01 ianuarie 2009 Bursa de Valori a Moldovei a
fost transformată într-o societate publică pe acțiuni, o organizație comercială. Acționar al ei poate fi
orice persoană fizică sau juridică.
Piața de capital din Republica Moldova evoluează: începînd cu 1993, ea a parcurs etapele de
formare, se perfecționează permanent sistemele de reglementare juridică și fiscală.
BVM implementeză strategia de dezvoltare, care prevede interacțiunea strînsă cu bursele
regionale și din străinătate în scopul de integrare a piețelor de capital. Au fost semnate o serie de
acorduri cu cele mai importante platforme de burse din străinătate în scopul de a stabili mecanismul
de cooperare pe termen lung, ceea ce va facilita dezvoltarea căilor de comunicare și va consolida
relațiile dintre părți.
În special, în anul 1997 a fost semnat un protocol tehnic intre Bursa de Valori a Moldovei
și Bursa de Valori din București, care prevedea instalarea la Bursa de Valori a Moldovei a
softului - Sistemul de Comercializare ARENA, folosit la Bursa de Valori din București.
Implementarea acestui sistem permite de a observa în regim online, din terminalele BVM,
tranzacțiile efectuate pe platformele de tranzactionare din România, precum si să participe la
aceste tranzacții. Acest proiect se desfășoară în cadrul Acordului de cooperare reciprocă și
integrare regională, încheiate anterior între Bursa de Valori a Moldovei și Bursa de Valori din
București.
Implementarea planului de acțiuni din cadrul acordului prevede desfășurarea cursurilor pentru
studiul funcționării sistemelor de tranzactionare ale celor două burse pentru a asigura
compatibilitatea tehnologică. În scopul asigurării cotării simultane a prețului titlurilor de valoare la
ambele burse (cross-listing), precum și în scopul de a oferi servicii financiare și de investiții
participanților atât la BVM, cît și la Bursa de Valori din București (cross-membership), această
activitate este monitorizată din punctul de vedere al corespunderii bazei legislative, procedurale și
tehnic.
Bursa de Valori a Moldovei și Bursa interbancară de schimb valutar din Baku (Azerbaijan) au
semnat un memorandum de înțelegere reciprocă, care vizează consolidarea cooperării între cele două
burse în domeniul schimbului de informații, precum și dezvoltarea piețelor organizate de capital din
cele două țări.
 13
BVM este unul dintre fondatori și membru al Federației burselor euro - asiatice (FBEA). Ca
parte a acestei cooperări este planificată stabilirea unui indice bursier regional pentru aprecierea
evoluțiilor atît a burselor, precum și piețelor consolidate.
Astăzi putem declara că BVM este o piață a pachetelor de control. Având în vedere specificul
pieței din Moldova, în structura generală a tranzacțiilor bursiere un loc principal îl ocupă tranzacțiile
cu condițiile de oferte de licitație, care sunt efectuate pe baza propunerilor anunțate public de a
cumpăra sau vinde titluri de valoare.
Printre alți participanți profesioniști ai pieței financiare din Republica Moldova ar trebui
numite Banca Națională a Moldovei, băncile comerciale, companiile de asigurări, societățile de
investiții și dealeri, precum și alți participanți profesioniști.
Cadrul legal și de reglementare care administrează funcționarea pieței financiare din Republica
Moldova, include următoarele documente principale:
1. Lege privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012 (a intrat în vigoare la 15.03.2015);
2. Lege „Cu privire la Comisia națională a pieței financiare” (denumirea a fost schimbată prin
legea nr. 129-XYI din 07.06.2007, a intrat în vigoare la 06.07.2007);
3. Lege cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 548-XIII din 21 iunie 1995;
4. Legea cu privire la instituțiile financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995;
5. Lege „Codul civil” nr. 1107-XV din 6 iunie 2002;
6. Lege „Cu privire la societățile pe acțiuni” nr.1134-XIII din 02.04.1997.
7. Hotărârea Comisiei naționale a pieței financiare nr. 64/4 din 31 decembrie 2008 „Cu privire
la aprobarea Instrucțiunii despre oferta publică a valorilor mobiliare pe piaţa secundară de vînzare a
acţiunilor”.
De menționat că baza normativă și juridical a țării noastre, care regulează funcționarea pieței
financiare, se perfecționează în permanență, deaceea în ea se întroduc noi schimbări, care ulterior se
publică în Monitorul Official al Republicii Moldova.

Bibliografia

Surse bibliografice obligatorii

1. Lege privind bursele de marfuri: nr. 1117-XIII din 26.02.97. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 70 din 25.07.1998 [online]. [citat 31.01.2021]. Disponibil: http://www.law-
moldova.com/laws/rom/tovarnyh-birzhah-ro.txt
Закон «О товарных биржах»: №1117 от 26.02.97 г. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 70 din 25.07.1998 [online]. [citat 31.01.2021]. Disponibil: http://www.law-
moldova.com/laws/rus/tovarnyh-birzhah-ru.txt
2. Lege privind piaţa de capital: nr. 171 din 11.07.2012. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 193-197/665 din 14.09.2012 (a intrat în vigoare la 15.03.2015) [online]. [citat
31.01.2021]. Disponibil:
http://old.cnpf.md/file/BazaNormativa/acte_legis_normat/2018/03.05.2018/lege_171.pdf
Закон о рынке капитала №171 от 11.07.2012 г. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 193-197/665 din 14.09.2012 (вступил в силу с 15.03.2015 г.) [online]. [citat 31.01.2021].
Disponibil: http://base.spinform.ru/show_doc.fwx?rgn=63431
3. Lege privind Comisia Nationala a Pietei Financiare nr. 192-XIV din 12.11.98. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 22-23 din 04.03.1999 [online]. [citat 31.01.2021]. Disponibil:
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=84363&lang=ro
Закон «О Национальной комиссии по финансовому рынку» №192-XIV от 12.11.98. In: In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 22-23 din 04.03.1999 [online]. [citat 31.01.2021].
Disponibil: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=84363&lang=ru
4. Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare: nr. 64/4 din 31.12.2008 „Referitor la
aprobarea instrucțiunii cu privire la oferta publică a valorilor mobiliare pe piața secundară”. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 53-54/215 din 13.03.2009 [online]. [citat 31.01.2021].
Disponibil: http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=343155&lang=1
 14
Постановление Национальной комиссии по финансовому рынку: №64/4 от 31 декабря
2008 г. «Об утверждении Инструкции о публичном предложении ценных бумаг на вторичном
рынке». In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13 марта 2009, nr. 53-54, ч. III, ст. 215
[online]. [citat 31.01.2021]. Disponibil: http://lex.justice.md/viewdoc.php?
action=view&view=doc&id=343155&lang=2
5. Văduva, Florin. Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere. Teorie şi aplicaţii [online]. [citat
31.01.2021]. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/57285529/Piete-de-Capital-Si-Tranzactii-Bursiere
6. Галанов, В.А., А.И. Басов. Биржевое дело: Учебник.– Б64 М.: Финансы и статистика,
2000, сc. 58-76.

Surse bibliografice suplimentare

1. Lege cu privire la Banca Nationala a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 56-57 din 12.10.1995. Republicat: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 297-300 din 30.10.2015 [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil:
https://www.bnm.md/ro/content/lege-cu-privire-la-banca-nationala-moldovei-nr-548-xiii-din-
21071995
Закон о Национальном банке Молдовы: №548 - XIII от 21 июня 1995 г. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 56 – 57 din 12.10.1995. Переопубликован: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 297 - 300 din 30.10.2015
[online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil: https://www.bnm.md/ru/content/zakon-o-nacionalnom-
banke-moldovy-no-548-xiii-ot-21071995
2. Lege institutiilor financiare: nr. 550-XIII din 21.07.95. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 1 din 01.01.1996. Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.78-81 din
13.05.2011; Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.110-113 din 02.07.2010
[online] [citat 01.02.2021]. Disponibil: https://www.bnm.md/ro/content/legea-institutiilor-financiare-
nr-550-xiii-din-21071995
Закон о финансовых учреждениях: №550-XIII от 21.07.1995 г. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 1/2 din 01.01.1996; Переопубликован: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 78-81 din 13.05.2011;
Переопубликован: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.110-113 din 02.07.2010 [online].
[citat 01.02.2021]. Disponibil: https://www.bnm.md/ru/content/zakon-o-finansovyh-uchrezhdeniyah-
no-550-xiii-ot-21071995
3. Lege privind reglementarea valutară: nr. 62–XVI din 21.03.2008 (în vigoare din
18.01.2009). In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130 din 18.07.2008. [online]. [citat
01.02.2021].Disponibil: http://old.nikaimobil.md/lows/zn_valuta_md.shtml
Закон Республики Молдова «О валютном регулировании» №62-XVI от 21.03.2008,
вступил в силу с 18.01.2009 г. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130/496 din
18.07.2008. [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil: https://www.bnm.md/ru/content/zakon-o-
valyutnom-regulirovanii-no62-xvi-ot-21-marta-2008-s-izmeneniyami-po-sostoyaniyu-na
4. Codul Civil al Republicii Moldova: nr. 1107-ХV din 06.06.2002. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002 (cu completările şi modificările ulterioare) [online].
[citat 01.02.2021]. Disponibil: https://www.wipo.int/edocs/lexdocs/laws/ro/md/md149ro.pdf
Закон «Гражданский кодекс»: №1107-ХV от 6 июня 2002 г. In: Мonitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 82-86 / 661 din 22 iunie 2002 (с последующими изменениями и
дополнениями) [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil: http://continent-online.com/Document/?
doc_id=30397878#pos=6;-141
5. Lege privind societatile pe actiuni: nr. 1134-XIII din 02.04.97. In: Мonitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 38-39 din 12.06.1997 (cu completările şi modificările ulterioare) [online].
[citat 01.02.2021]. Disponibil: http://lex.justice.md/document_rom.php?
id=75DC9789%3AD2483443
Закон «Об акционерных обществах»: №1134-XIII от 2.04.1997 г. In: Monitorul oficial al
Republicii Moldova, nr. 38-39 din 12 iunie 1997 (с последующими изменениями и
дополнениями) [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil: http://base.spinform.ru/show_doc.fwx?
rgn=3417
 15
6. Niţu, Adrian. PIAŢA DE CAPITAL. Piaţa financiară. Instrumente financiare. Instituţii
financiare [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/21388224/Piata-de-
Capital-curs-ID-conf-Univ-dr-A
7. Stoica, Victor, Ion Corbu, Ioana Murariu. Sistemul bursier internaţional. Bucureşti : Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2006 [online]. [citat 01.02.2021]. Disponibil:
https://ru.scribd.com/doc/11653576/Piete-de-Capital-Si-Burse-de-Valori
8. Что такое форекс (forex), как устроена торговля на этом рынке [online]. [citat
01.02.2021]. Disponibil: https://fincult.info/article/chto-takoe-foreks-forex-kak-rabotaet-torgovlya-
na-etom-rynke/