1

COPILUL CU SURDOCECITATE/ DEFICIENŢE SENZORIALE MULTIPLE

-INTERVENŢIE ŞI EDUCAŢIE-

MANUAL UTILIZAT ÎN CADRUL CURSULUI DE FORMARE A PROFESORILOR

CAPITOLUL 7

COMUNICARE

Materialele au fost traduse şi structurate de Conf. univ. dr. Andrea Hathazi.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 2

Material elaborat de Mary Foster și Andrea Hathazi

Comunicarea este procesul prin care mesajele sunt emise, receptate şi urmează a fi decodificate în
scopul de a produce o schimbare comportamentală, atitudinală sau informaţională.

Comunicarea reprezintă modalitatea prin care oamenii intră în legătură cu mediul şi cu ceilalţi.
Comunicare înseamnă interrelaţionare. (Miles, B and Riggio, M. (1999) Remarkable Conversations,
Baltimore Press)

Efectele deficienţei senzoriale asupra comunicării

 Dificultăţi de interpretare a informaţiei percepute vizual şi auditiv

 Feedbackul confuz/ neclar afectează:
- reproducerea
- imitaţia
- anticiparea
 Comportamentele cu valoare comunicativă nu pot fi recunoscute
 Timp suplimentar necesar receptării, perceperii şi elaborării răspunsului
Un astfel de copil nu poate sta pe un scaun într-o clasă desfăşurând diferite activităţi (ex.incastre).
Trebuie să pornim de la nivelul copilului. Adică de la propriul lui corp. Trebuie să dezvoltăm
conştiinţa de sine astfel încât să realizeze : “Eu sunt. Acesta sunt eu”.(Van Dijk J , 1966, The first
Steps of the Deaf Blind Child towards Language, International Journal for the Education of the Blind
Vol15 No4)

Etapele dezvoltării comunicării

Rowland şi Stremmel-Campbell (1987) au elaborat un model de dezvoltare a comunicării pe niveluri

şi stadii:

Comunicarea timpurie:

- comportament preintenţional

- comportament intenţional

- comportament presimbolic nonconvenţional

Semnale convenţionale:

- comunicare presimbolica convenţională

- comunicare simbolică concretă

Limbajul simbolic:

- comunicare simbolică abstractă

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 3

- comunicare simbolică formală

Mulţi dintre copiii cu deficienţe senzoriale multiple se situează la nivelul comunicării timpurii.
Comportamentele de comunicare incluse în această categorie sunt greu de observat şi identificat, însă
nu sunt absente.

Comportamentul preintenţional: copilul nu ştie că poate să intervină asupra mediului prin acţiunile
sale, care apar ca răspuns la nevoile lui reflectând starea în care se află, dar nu manifestă dorinţa de a
comunica.

Prezintă mai multe stadii :

Stadiul reflexiv

Reflexele copilului şi reacţiile foarte timpurii la stimuli interni şi externi devin semnale pentru cei din
jur care le interpretează. Copilul nu selecţionează stimulii după care să se orienteze, viaţa lui fiind
dominată de haos. (Fox 1985)

Aceasta este o descriere clară a copilului DMS care trăieşte într-un mediu nestructurat înconjurat de
persoane care îl “conduc” fără a ţine seama de cerinţele sale.(Van Dijk 1989)

Stadiul reactiv

Răspunsurile copilului la stimulii interni şi externi devin semnale pentru cei din jur care le atribuie o
semnificaţie comunicativă.

Stadiul proactiv

Acţiunile intenţionate ale copilului cu obiecte/ persoane devin semnale pentru cei din jur care le
atribuie o valoare comunicativă.

Comportamentul intenţional: copilul intenţionează să se comporte într-un anumit mod, ştiind că

influenţează mediul, dar nu intenţionează să interacţioneze cu cealaltă persoană; deci comportamentul
său este intenţional, dar nu comunicativ intenţional.

Comportamentul presimbolic nonconvenţional: copilul ştie că ceea ce face afectează comportamentul

interlocutorului, iar intenţia sa în acest sens este semnalată prin gesturi nonconvenţionale.

Folosirea de semnale convenţionale poate fi încurajată prin asocierea acestuia cu semnale mai puţin
convenţionale pe care copilul le cunoaşte deja. Ulterior copilul trece spre gesturi pre-simbolice cum ar
fi: manipularea mâinii adultului, ducerea adultului în locul dorit, împingerea sau apropierea obiectelor.
În acest stadiu pentru relaţionarea cu gesturi convenţionale se face apel la imitaţie.

Comunicarea simbolică concretă este pentru mulţi copii cu surdocecitate ultima achiziţie în
dezvoltarea deprinderilor de comunicare. În această etapă sunt folosite simbolurile, care pentru copiii
care nu prezintă resturi de vedere vor deveni simboluri tactile. Formarea acestor simboluri se
realizează prin asocierea lor cu obiectele deja cunoscute sau situaţiile concrete. Este importantă
realizarea reprezentării pe plan mintal a ceea ce înseamnă simbol. Există şi copii care depăşesc acest
nivel şi încep să folosească simboluri abstracte şi limbaj. În aceasta etapă se începe cu dezvoltarea

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 4

vocabularului de bază, care conţine cuvinte utilizate în viaţa de zi cu zi şi care prezintă interes pentru
copil. Cuvintele devin funcţionale atunci când copilul le foloseşte în contexte diferite, cu
intenţionalitate pentru a obţine un răspuns din partea partenerului de comunicare.

Dezvoltarea Comunicării la persoanele cu surdocecitate congenitală

Dezvoltarea comunicării nu se realizează printr-o simplă acţiune asupra mediului, este nevoie de un
partener. Trebuie create condiţii adevărate, interacţiune naturală şi plăcută. Persoanele sunt încurajate
să se concetreze şi să îşi exprime interesele. Este necesară dezvoltarea sensibilităţii senzoriale şi
explorarea creativă continuă.

Copilul cu surdocecitate este încurajat să preia iniţiativa în interacţiune, care este influenţată şi reglată
de cei doi parteneri de dialog prin:

- proximitate
- ritm
- intensitate
- sincronizare
- viteză
- noutate

SISTEME SI MODALITATI DE COMUNICARE LA PERSOANELE CU SURDOCECITATE/

DEFICIENŢE SENZORIALE MULTIPLE

COMUNICAREA NONVERBALĂ: include stimulii nonverbali dintr-un context de comunicare

generate de interacţiunea individului cu mediul. Comunicarea nonverbală utilizează coduri ce constau
din simboluri, altele decăt cuvintele. Formele comunicării nonverbale sunt expresia facială, gesturile,
paralimbajul, postura, gestionarea spaţiului şi timpului.

OBIECTE DE REFERINŢĂ: obiecte care simbolizează o activitate particulară semnificativă.

PICTOGRAMELE: imagini vizuale şi tactile care pot fi utilizate ca suport de reprezentare fie sub
formă izolată, fie sub formă de mici enunţuri. Când este vorba despre pictograme vizuale ele trebuie să
prezinte elemente grafice adaptate la deficienţa vizuală din punctul de vedere al contrastului,
conturului şi a mărimii.

LIMBAJUL VERBAL ORAL ŞI SCRIS

LIMBAJUL MIMICO-GESTUAL

LIMBAJUL MIMICO-GESTUAL ADAPTAT TACTIL: Persoanele surde care devin total

nevăzătoare trebuie să recurgă la sensibilitatea tactilă pentru a percepe mesajele transmise prin
limbajul mimico-gestual. Ele pot folosi ca mijloace comunicarea co-activă şi comunicarea mână pe
mână. În comunicarea co-activă, persoana cu surdocecitate şi interlocutorul se ţin de mâini şi fac
împreună aceleaşi gesturi (de obicei din limbajul mimico-gestual). Ea se recomandă în cazul unor
deficienţe vizuale care evoluează spre cecitate, pentru că face trecerea de la limbajul mimico-gestual
spre sisteme tactile de comunicare. În comunicarea mână pe mână, persoana cu surdocecitate îşi pune
Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie
Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 5

mâinile pe mâinile interlocutorului, simţind mişcările pe care acesta le execută, participarea sa fiind
pasivă.Este o formă de comunicare folosită în explorarea şi cunoaşterea mediului de către persoana cu
deficienţe multiple. Persoanele cu surdocecitate nu pot percepe absolut toate elementele limbajului
mimico-gestual, de aceea interlocutorii au sarcina de a adapta gesturile pentru perceperea tactilă. Este
posibilă şi folosirea unei singure mâini în cazurile în care perceperea mesajului trebuie asociată cu
explorarea mediului) de exemplu în vizite, plimbări în locuri noi, mersul pe stradă însoţit de explicaţii
este posibil ca ritmul conversaţiei să foe echivalent celui în care se foloseşte limbajul oral, deoarece
gesturile conţin indicatori de expresivitate care permit transmiterea informaţiilor emoţionale care sunt
de obicei aduse prin intonaţie şi expresivitatea feţei.
MAKATON: limbaj derivat din limbajul mimico-gesticular. Nu prezintă elemente de gramatică.

COMUNICARE MÂNĂ PE MÂNĂ (HAND ON HAND): efectuarea mişcărilor cu mâinile copilului

poziţionate pe mâinile persoanei care comunică.

LABIOLECTURA: perceperea vizuală a limbajului verbal

DACTILEME: constă în redarea literelor alfabetului prin configuraţia mâinii şi a degetelor (de
exemplu: pumn strâns pentru “a”, degetul arătător susţinut pentru “g”).

ALFABETUL MANUAL: Alfabetul manual specific persoanelor cu surdocecitate se realizează prin

atingerea punctelor corespunzătoare literelor distribuite la nivelul degetelor şi a palmei. Interpretul,
persoana care transmite mesajul se va poziţiona în partea dreaptă. În cazul în care persoana cu
surdocecitate doreşte să scrie un mesaj îşi va pune mâna dreaptă peste mâna stângă a persoanei, după
care va începe scrierea literelor pentru transmiterea mesajului.

ALFABETUL BLOCK: Este un sistem utilizat de către unele persoane cu surdocecitate, format din
semnele grafice normale ale alfabetului latin cu majuscule. Se efectuează cu degetul arătător literele
mari de tipar în palma persoanei cu surdocecitate, care receptează mesajul. Scrierea literelor se face pe
toată suprafaţa palmei. Fiecare literă trebuie să fie scrisă mare şi clar. Nu se încearcă scrierea ca pe o
foaie de hârtie. Literele se suprapun şi nu se înlănţuie. După fiecare cuvânt se face o pauză pentru ca
persoana să poată urmări mesajul transmis.literele se scriu de la stânga la dreapta sau de sus în jos.

TADOMA: procedeu de citire tactilă a vorbirii: persoana cu surdocecitate îşi plasează mâna pa gura
interlocutorului astfel încât să perceapă tactil mişcările buzelor şi vibraţiile de la nivelul gâtului.
Mişcările fonatorii pot fi percepute tactil şi oferă elemente diferenţiatoare pentru înţelegerea
cuvintelor. Metoda este utilizată de catre persoanele cu surdocecitate dobandită, dar ea este folosită şi
de copii pe parcursul învăţării limbii.

PECS: utilizarea de desene, imagini decupate din reviste, pictograme, fotografii, contururi în relief
pentru cei care nu prezintă vedere reziduală funcţională sau obiecte de referinţă; acestea trebuie lipite
pe cartonaşe adaptate cadrului băncuţei de comunicare şi sunt folosite în activităţi individualizate.

CALENDARE CU IMAGINI/OBIECTE: cutii compartimentate, albume, postere, afişe, Calendarele

cu obiecte sau imagini pot lua forma unor cutii compartimentate, cărţi, postere, albume sau afişe de
carton. Acestea pot să conţină obiecte de referinţă, imagini simbol, indici tactili-vizuali sau
pictograme şi ajută copilul cu surdocecitate să înţeleagă succesiunea activităţilor din cadrul unei zile.

TEXT MĂRIT

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 6

BRAILLE

MOON

TEHNOLOGII COMPUTERIZATE

Fiecare dintre aceste sisteme poate fi folosit în funcţie de resturile de auz şi de vedere funcţionale,
particularităţile de dezvoltare şi de comunicare ale copilului, experienţa profesorului.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 7

COMUNICARE TOTALĂ

Sistemul de comunicare cel mai eficient în cazul copiilor cu surdocecitate congenitală şi dobândită
este realizat prin abordarea Comunicării Totale. Include folosirea indicilor, vorbirii, gesturi, semne,
dactileme, imagini, limbaj verbal scris.

Comunicarea totală este folosirea simultană a vorbirii, semnelor, dactilemelor, labiolecturii şi

resturilor de auz.

Comunicarea totală este folosirea, la alegere, a vorbirii, labiolecturii, semnelor, dactilemelor şi a

auzului rezidual în funcţie de situaţie. Ambele definiţii se bazează pe conceptul că limbajul poate fi
atât gestual şi grafic, cât şi vocal şi fonetic.

Brill (1976), la un seminar internaţional organizat la Londra în 1975 propune următoarea definiţie:
“Comunicarea totală presupune utilizarea unuia sau tuturor modalităţilor de comunicare. Aceasta
include utilizarea limbajului gestual, dactileme, vorbire, labiolectură, gesture, pantomimă, desen,
scrierea, resturi de auz, modalităţi expressive care pot fi utilizate simultan cum ar fi vorbirea, unul din
sistemele comunicării manuale şi resturile de auz, care devin funcţionale şi ca urmare a protezării şi
amplificării.”

Garretson (1976) menţionează că există un larg consens asupra a trei aspecte ale comunicării totale:

- comunicarea totală este mai degrabă o filosofie decât o metodă;

- implică o combinare a mediilor auriculare- oral- manuale;
- recunoaşte dreptul moral al persoanelor cu deificneţă de auz şi deficienţe senzoriale
multiple la input maxim, în scopul înţelegerii optime şii totale a mesajelor transmise
pe diferitele căi, într-o situaţie de comunicare dată.

Spre sfârşitul anilor 80, Lynas, Huntington şi Tucker au realizat un studiu critic comparativ privind
eficienţa difeirtelor abordări de comunicare în cadrul educaţiei copiilor cu deficienţe de auz. Autorii au
atras atenţia asupra receptării informaţiei prin două modalităţi diferite, dar şi asupra problemelor de
exersare şi consecvenţă în utilizare. Concomitent cu concentrarea pe achiziţia limbajului pe cale
auditivă, adepţii metodei comunicării totale consideră că se poate vorbi şi de indicii suplimentare de
tip contextual şi nonverbal, care întăresc şi completează semnificaţia mesajului.

Intervenientul trebuie să utilizeze permanent gesturi, limbaj verbal oral şi semne în mod simultan
pentru a oferi copilului cu surdocecitate cât mai multe informaţii. Un climat oral trebuie realizat prin
îmbinarea cu comunicarea non-verbală.

În comunicarea cu elevul cu surdocecitate semnele trebuie adaptate la funcţionalitatea vizuală şi

auditivă pentru a fi cât mai eficiente.

Masajul – formă de comunicare

Utilizarea masajului ca formă de comunicare dezvoltă ataşamentul şi relaţiile interpersonale,

subliniază importanţa reacţieie adultului pentru copil, dezvoltă sensibilitatea senzorială, sentimentul de

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 8

competenţă, comunicarea pre-intenţională şi intenţională. Încurajează participarea,realizează legătura

afectivă dintre adult şi copil, asigură feed-back, copilul având capacitatea de a influenţa mediul.

Nume şi prenume Data:

Informaţii despre masaj

Părţile corpului care acceptă atingerea… Părţile corpului care nu tolerează atingerea….

Texturile preferate Texturi care sunt refuzate

Muzică preferată Muzică care este refuzată

Preferinţele sunt indicate prin…. Refuzurile indicate prin…

Reacţionează la prezenţa adultului prin… Indică continuarea sau oprirea activităţii prin….

Reacţionează la activitate prin Abordare şi poziţionare preferate

AP/Hot Adaptare după Anne Pook

Masajul Mâinilor

Puneţi o jumătate de linguriţă de ulei de masaj pe mâinile voastre, încălziţi uleiul şi întindeţi-l prin
mişcări uşoare. Asiguraţi-vă că mâinile persoanei sunt sprijinite şi puneţi sub ele un prosop. Cu
palmele mâinilor efectuaţi mişcări de jos în sus, circulare pe încheietură. Ciupiţi delicat părţile laterale
ale mâinii de la încheietură spre vârful degetelor. Efectuaţi cu degetul mare mişcări circulare în palmă,
urmate de mişcări în zig-zag în palmă şi pe încheietură. Întoarceţi mâna cu palma în jos şi efectuaţi
aceleaşi mişcări.

Începeţi cu degetul mic. Folosind primele trei degete şi degetul mare, masaţi fiecare deget de la
articulaţie până la vârf, terminând cu o mişcare de alunecare şi de tragere a degetului. Ţineţi mâna
persoanei, închideţi pumnul şi înfăşuraţi mâna într-un prosop şi procedaţi la fel şi cu cealaltă mână.

După stabilirea contactului, încercaţi să îl menţineţi pe tot parcursul masajului.

Asiguraţi-vă că aveţi totul la îndemână Lăsaţi copilul să aleagă combinaţia de arome ale uleiurilor.
Observaţi fiecare semnal al persoanei care poate indica calm, plăcere, disconfort, încordare.

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România
 9

Continuaţi încet.

Masajul interactiv presupune Comunicare.

Simţul tactil
conştientizarea spaţiului
toleranţă/acceptare
mişcare
dezvoltare
muşchi şi articulaţii
explorare
mediu
conştiinţa propriului corp

Dezvoltare cognitivă

Memorie
Placă de rezonanţă
Cauză şi efect

Modificarea mediului

Simţ auditiv
Comunicare
Simţ vizual
conştientizare
conştientizare
feedback
detecţie
anticipare
localizare
exprimare
discriminare
imitaţie
identificare

Copilul cu surdocecitate/ deficienţe senzoriale multiple - intervenţie şi educaţie

Capitolul 7 – Comunicare
Manual utilizat în cadrul cursului de formare a profesorilor
Sense Internațional România